1,123 matches
-
rodul muncii țel, El secolul de aur îl arată Și-n fruntea tuturora este el.“ („Fiul Patriei“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 402) „Părinți ai unor mândre generații Din viața de nădejde-acestei nații De voievozi, arcași, panduri, iobagi - Aceștia sunt urmașii voștri dragi! Ei vitejia voastră-o poartă-n flamuri Ca mărul roada roșie prin ramuri Și pentru țară gata sunt s-o dea Așa precum partidul nostru vrea.“ („Aceștia sunt urmașii voștri dragi“, Munca, 21
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
politice și culturale. Educația socialistă, în care este angajată tot mai mult întreaga noastră societate, reprezintă cheia de boltă a afirmării civilizației socialiste, în expresia sa cea mai autentică: progresul în dezvoltarea și afirmarea personalității umane.“ (Contemporanul, 2 septembrie 1977) ARCAȘ Ion „Cine-a unit trecutul cu azi și viitorul, Cine-a durat în lupte destinul libertății, Cine-a repus în demnități firești poporul, E hărăzit să fie lumina dreapt-a vieții.“ („Primului fiu al țării“, Tribuna, 19 ianuarie 1978) ARGEȘEANU Ion
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
meterez, din fiecare crăpătură de zid, de sub fiecare piatră răsturnată răsăriră sumedenie de oameni, cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori ai cetăței, care s-au deșteptat din somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strălucitoarea figură a lui Ștefan cel Mare, după care apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă se desprinsese de pe vârful unui turn și căzuse alături de noi cu un zgomot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de altă etnie; românii fiind, după ilustrul învățat, oameni liberi. Pentru secolului al XVII-lea avem și mărturia cronicarului Miron Costin care spune că în țara de Jos (partea de sud a Moldovei), nu era niciun șerb, toți se numeau arcași și călărași care lucrau numai pentru dânșii. Această clasă de țărani, locuitori ai satelor, cu libertate limitată, s-a numit în Moldova vecini. Primul document care vorbește de vecini este din 1585, dat de cancelaria domnească a lui Petru Vv
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost inițiatorii, la noi în țară, imitând pe alții, muncii voluntare, în folosă obștesc. Carol al II-lea, regele care a vrut să-și subordoneze mișcarea legionară, a creat organizația copiilor și adolescenților „Străjerii” și a reactivat, subordonând-o, mișcarea „Arcașii”-lor. De asemenea, a fost inițiată pregătirea fizică a tineretului sătesc, în cadrul mișcării premilitarilor, fiind pregătiți de învățători, sau alți „gradați” din sate. Marea masă a poporului a făcut, atunci ca și acum, sport prin muncă: marșuri lungi cu unelte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să obțină plantele dorite de împărat. După ce s-a întors, i-a spus împăratului că n-au reușit să se apropie de muntele zeilor, din cauza unui dragon din mare și i-a cerut împăratului Qin Shi Huang să-i dea arcași buni pentru a învinge bestia. Întâmplător, împăratul tocmai visase cu câteva nopți în urmă că i-a învins, luptând cu mult curaj, pe zeii mării. Prin urmare, l-a crezut pe Xu Fu, a strâns arcași și arme și, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Huang să-i dea arcași buni pentru a învinge bestia. Întâmplător, împăratul tocmai visase cu câteva nopți în urmă că i-a învins, luptând cu mult curaj, pe zeii mării. Prin urmare, l-a crezut pe Xu Fu, a strâns arcași și arme și, mai mult, a plecat personal la luptă. Când barca s-a apropiat de insula Zhifu, au dat peste un pește uriaș pe care împăratul Qin Shi Huang l-a doborât singur, dar nimeni nu-și putea imagina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare în lumea oamenilor și să-i salveze. Viteazul a pornit la drum împreună cu soția lui, Chang'e, ducând cu el un arc roșu oferit de împăratul ceresc și o tolbă cu săgeți de culoare albă. Odată ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a săgetat unul după altul. În scurt timp, nouă sori au fost doborâți de săgețile lui Houyi. Pe cer a rămas un singur soare. Astfel, oamenii au început să se bucure de o viață liniștită și fericită, fiindu-i recunoscători arcașului Houyi. Invidioși pe meritele lui Houyi, alți zei din cer s-au plâns împăratului ceresc, convingându-l să-l îndepărteze pe Houyi, ba chiar să-l pedepsească, trimițându-l împreună cu soția lui în lumea muritorilor, fără să mai aibă voie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
elevii săi, tânărul Pang Meng ieșea în evidență. El a făcut mari progrese, însușindu-și toate tehnicile și măiestria în a trage cu săgeata. Dar el se gândea că atât timp cât maestrul Houyi trăia, nu va fi niciodată cel mai îndemânatic arcaș din lume. Biciuit de o astfel de ambiție, în minte i-a încolțit o idee odioasă. Odată, când maestrul Houyi era băut, i-a tras o săgeată în spate, ucigându-l. În palatul lunii, Chang'e a găsit doar un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut o mare influență asupra literaturii chineze din perioadele următoare. Printre cele mai cunoscute poeme lăsate de el posterității, sunt Gao Tang Fu și Shen Nü Fu în care descrie frumusețea eternului feminin, dând dovadă de o bogată imaginație. Excepționalul arcaș Cu 2000 de ani în urmă, pe actualul teritoriu al Chinei existau mai multe state, fiecare având personalități renumite. Bai Qi din statul Qin a fost un eminent conducător de oști. Armata condusă de el a purtat multe bătălii, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Wei, evenimentul va produce un șir de reacții în multe alte state. Sfetnicul Su Li a hotărât să-l convingă pe Bai să nu atace statul Wei. În timpul întâlnirii, Su i-a spus o poveste: A fost o dată un cunoscut arcaș pe nume Yang Youji. El putea să nimerească chiar și o frunză de plop de la o distanță de o sută de pași. Tot atunci, trăia și un alt arcaș iscusit, numit Pan Hu. Într-o zi, cei doi s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Su i-a spus o poveste: A fost o dată un cunoscut arcaș pe nume Yang Youji. El putea să nimerească chiar și o frunză de plop de la o distanță de o sută de pași. Tot atunci, trăia și un alt arcaș iscusit, numit Pan Hu. Într-o zi, cei doi s-au luat la întrecere și o mulțime de oameni au venit să vadă cine e mai bun. Ținta a fost un cerc roșu desenat pe o placă de lemn așezată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că pot să te învăț cum să tragi cu arcul. Dar pot să-ți arăt cum să-ți menții reputația. Te-ai gândit vreodată că orice neglijență poate afecta rezultatul la tragerea cu arcul sau că oricine poate greși? Un arcaș bun trebuie să fie foarte atent la prestigiul său." Terminând povestea, Su Li i-a spus lui Bai Qi: "Ești cunoscut ca un general de neînvins. Wei nu este un stat care poate fi bătut cu ușurință. Dacă nu vei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
târziu. Trupele statului Qin ascunse pe cele două flancuri au trecut imediat la ofensivă, au blocat drumul de retragere al trupelor inamice și le-au încercuit. Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forța, dar a fost ucis de arcașii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obținut, în cele din urmă, o victorie strălucită în această bătălie cruntă și înverșunată. Lupta de la Changping este consemnată în analele militare ca un exemplu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lushan 394 Templul Jinci 396 4. Vorbe adânci 398 Un împărat nu trebuie să glumească pe seama puterii 398 Este într-adevăr un copil deștept!" 399 De la dispreț la respect 401 Song Yu și slăbiciunea lui pentru femeile frumoase 402 Excepționalul arcaș 403 Rușinea trăită de Han Xin 404 De pretutindeni răsună cântecele Chu 406 Descurcărețul Dongfang Shuo 407 Cum s-a remarcat Mao Sui 409 Boabele și tulpinile de soia 411 Din gura a trei persoane poate ieși un tigru 412
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
limitele legilor statului ucrainian, pentru soluționarea unor probleme cu care se confruntă comunitatea românească din regiunea Cernăuți: muzee, case memoriale, biblioteci, tipărituri în limba română. Dintre persoanele întâlnite, amintim pe poetul Vasile Tărățeanu, fondator al unei publicații în limba română (”Arcașul”) și președinte al Fundației Culturale de Binefacerte ”Casa limbii române”, prof. dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, directorul Editurii ”Alexandru cel Bun” și redactor șef al revistei ”Glasul Bucovinei” și alții. Am fost impresionați de dăruirea și pragmatismul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
-o Kuniyoshi. Voi doi, duceți-l la gard și legați-l de un copac. Shinshichi și Takumi Îi dădură lui Tenzo un brânci și-l Înhățară de ceafă. Îl Împinseră spre capătul grădinii, care era atît de departe, Încît un arcaș slab nu ar fi putut trage cu săgeata până la acea distanță. — Unchiule! Am ceva de spus. Ascultă-mă, măcar o dată! răcni Tenzo. Glasul său și disperarea din el sa erau evidente oricui. Koroku nu-l luă În seamă. Oinosuke adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
priveau mai intens, cu atât ochii lui Hiyoshi semănau mai tare cu ai unui animal de noapte, sticlind În beznă. Într-un târziu, Koroku Își mută privirea. — Un copil, spuse el, calm. Hiyoshi nu răspunse. Ochii săi, ca săgețile unui arcaș, continuau să țintească drept spre chipul lui Koroku. — E un copil, repetă acesta. — Despre mine vorbești? Întrebă Îmbufnat Hiyoshi. — Firește. Mai e și altcineva Înafară de tine pe-acolo? Tânărul Își Îndreptă puțin umerii. — Nu-s copil. Am trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care duce În cameră să fie aliniați Într-un mod cât mai demn. — Ar trebui să se afle deja acolo. — Ține-i bine ascunși pe adevărații veterani și vezi să-și dreagă glasurile când ginerele meu trece prin fața lor. Pune arcașii și muschetarii să stea În grădină. Cât despre ceilalți, spune-le să se uite cât mai de sus. — E de la sine Înțeles. Niciodată nu se va ivi o ocazie mai bună ca să arătăm puterea provinciei Mino și să-i descurajăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să-și Împingă căruciorul, cu o răbdare nețărmuită. Un samurai care Îl privise Îndelung Își termină chifla din farfurie, se ridică și strigă: — Nu e Domnul Kinoshita? Îl Însoțea o tânără fată. Tokichiro se plecă adânc, cu multă curtoazie. Era arcașul Asano Mataemon. Fusese bun cu el pe vremea când era servitor și tindea să-i arate o politețe deosebită. Întrucât magazinul se afla departe de incinta castelului, Mataemon era relaxat și bine dispus. — Ești singur, hai? Întrebă el. — Da. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
jubila că fusese invitat În casa iubitei sale de către tatăl ei, iar inima Îi bătea nebunește. — Ei, nu sta acolo! Mataemon Îl conduse În salonul de oaspeți care, deși cea mai bună cameră din casă, era, totuși, destul de mic. Locuințele arcașilor nu erau mai confortabile decât propria casă a lui Tokichiro. Toți vasalii clanului Oda, indiferent de rang, duceau o viață simplă. Și În casa aceea, de asemenea, singurul lucru care atrăgea atenția era o armură. — Unde s-a dus Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de foc, precum și de șef al lucrărilor de construcție le erau rezervate samurailor de rang Înalt. Dar prin venele sale curgea un sânge tânăr și, cum era firesc, sperase ani de zile să primească o slujbă activă În regimentul de arcași sau de muschetari. Comanda a treizeci de pedestrași era cel mai mic grad de comandant militar. Însă era un post care-i plăcea mult mai mult decât conducerea grajdurilor sau a bucătăriilor. Era atât de fericit, Încât uită un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]