1,723 matches
-
vânt. Stau și aștept și sunt sigur că undeva pe aproape mă caută șoaptele tale nerăbdătoare să mă îmbrățișeze. E atât de bine să stai în începuturi, să uiți tot ce s-a întâmplat pe urmă și să trăiești cu ardoare înmuguriri și-nfloriri. Să nu aștepți să-ți povestesc. Nici n-aș putea. Nu vreau să știu,să ascult, și nici pe unde ai umblat în chip de cometă. Vreau să fim noi,cei din clipa-n care privirile noastre
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
le lipsește stăpânirea de sine în limbaj sau atitudine comportamentală. Aceste impulsuri s-au manifestat și în trecutul nu foarte îndepărtat, în confruntările și atrocităților mondiale ale secolului trecut, cât și în ideologiile regimurilor extremiste totalitare ce au promovat cu ardoare lupta omului contra omului și implicit contra lui Dumnezeu. În violență omul experimentează o stare sufletească pervertită, anormală, întrucât starea normală este starea de calm, de așteptare sau de făptuire a Binelui. Omul greșește comportându-se în acest mod și
ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380050_a_381379]
-
maximum, interesele au căpătat contururi precise, stimulate de economia de piață, starea de beligeranță s-a extins la nivelul tuturor așa-numitelor „generații”, fenomen inventat de Laurențiu Ulici. În special nouăzeciști întradevăr ca nou veniți, se agită cu mai multă ardoare într-un conflict dirijat strategic din centrele universitare, cum ar fi București, Cluj, Timișoara și Iași. Unul îl reprezintă diaspora, fiind de înțeles dorința celor eliminați, (de aparatul de propagandă p.c.r, din care făceau parte mastodonții promovați de
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de clipă Într-o infinitate de epoci apuse. Mă crezusem un val de iubire într-un ocean infinit de simțire mă vedeam sărutând cu ardoare dansul languros al sirenelor balerine ale adâncurilor și eram de fapt arzătoare șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
acolo, Se-mpotrivise mult și nu-și dorea, Era un vis al fotografului s-o pună Ca sa-si admire zilnic muză să. C-avea un fiu frumos zicea-ntr-o doară Sau poate chiar era, cine mai știe? Și cu ardoare și-o dorea că nora, Iar fiului să i-o prezinte că soție. Și s-a gandit el că-i mai bine-așa Să o transforme în fotografie Și sechestrata să o țină într-o râma neagră În geam sub
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
Toate Articolele Autorului De ce pleci, unde te duci? Așa desculță, pe unde apuci, prin păduri și pe alei, ca să fugi de ochii mei. Te-ai supărat așa de tare, pentru acea plăcută îmbrățișare, pe care ți-am oferit-o, cu ardoare, după dulcea sărutare? Revino te rog, frumoasa mea și-ți promit că nu te voi mai supăra, Și-ți voi oferi toată dragostea mea, pentru că meriți a o avea. Referință Bibliografică: De ce pleci, unde te duci? / Ilie Popescu : Confluențe Literare
DE CE PLECI, UNDE TE DUCI? de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380500_a_381829]
-
Nu puține sunt momentele de introspecție când poetul devine nostalgic, gândindu-se la paradisul pierdut, senzația de nostalgie și perimare a lucrurilor, adâncindu-i mâhnirea și suferința, senzația de neputință și pustiu. Chiar și iubirea, - în care a crezut cu ardoare -, îi adâncește tragicul adevărului, acela de a fi doar o „fulgurantă trecere”, un fir de praf în ochii timpului., cerându-i acesteia: „mă smulge din șoaptele nopții,/scriindu-mi poemul Dragostei pe suflet,/ dezmierdându-mă tainic...” și nu mă lăsa
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Isi torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise, Și pun o vrajă-n cartea cu povești. Cartea ce-i a iubirilor târzii, Am pus-o între cărțile
ANDANTE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379463_a_380792]
-
a fi iubit. Nu-i viața un semn de- ntrebare, nici sufletul nu e răspuns, doar mintea... e cea care moare, cînd nu o hrănim îndeajuns. Doar mintea... e cea care doare cînd sufletul e înșelat, doar sufletul... dorește cu-ardoare să fie-n iubire purtat. Referință Bibliografică: Doar mintea / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2351, Anul VII, 08 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DOAR MINTEA de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379501_a_380830]
-
porumbi în vatra-ncinsă Și-n atmosfera necuprinsă Plutește sunet de caval Mai la ferit,în apa lină, Gingașe fete se-mbăiază, Zâmbind suav, se-mbujorează Gândind la...ce-ar putea să vină Pescari romantici,cu “năluci”, Suspină,căutând cu-ardoare Sirena lor,din Carul Mare, Ce au visat-o printre stânci. Plimbându-se în după-amiază Pe malurile aferente, Nostalgice,dar recurente, Varii persoane lăcrimează Aduc obolul de iubire Unde-au visat,unde-au iubit În verbul “a fi fericit”, Aflând
PE MALURI DE OLTEŢ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379531_a_380860]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PAȘI PE NISIP Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Plouase cu soare Pe sufletul meu Cuprins de ardoare. Eram... tu și eu! Venise lumina În inimi novice, Rupsesem cortina Gândirii peltice Multiple dorințe Nespuse, dar clare Topeau necredințe De nopți seculare Valsa luna plină Cu-al zilelor astru În muzica lină Din ghiolul salmastru ........................ Nisipul foșnește Sub pași
PAŞI PE NISIP de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379532_a_380861]
-
sunt ochii tăi! Dar ce văd eu,sau poate,mi se pare? Lacrimi fierbinți ce cad,tăcut,din ei ... De ce iubito-mi plângi,ce oare Nu știu să-ți fac,ferice ca să fii? Te strâng în brațe,te sărut cu-ardoare Și te întreb,la mine dacă ții ... Tu,suspinând,îmi spui că ești ferice De-a ști că-n legănări de dor trăim. Profund mișcat de ce-mi declari sfioasă, Te-nvăț cum timpul să îl prețuim. Ci ceas de
IUBIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379536_a_380865]
-
cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Își torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e duios să -ți amintești, De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise, Și pun o vrajă-n cartea cu povești. Cartea ce-i a iubirilor târzii, ... Citește mai mult Cartea veche
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
scurt:`La cinci, diseară, plec iubito!`A zăcut între coperți umile,Focul inimii tremurătoare,Ce-a păstrat iubirea trecătoareși-a renviat-o-n dalbe file.Cânta un cânt nescris vreodată,Un imn îngemănat cu albul florii,Crescut pe buza unde căpriorii,Isi torc ardoarea lor cuminecată. Și totuși, e duios să -ți amintești,De iubirile trecute și chiar vise, Ce-au rămas buchet în paradise,Și pun o vrajă-n cartea cu povești.Cartea ce-i a iubirilor târzii,... ÎI. ELEGIE, de Elenă Negulescu
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
savoare. Cu ochii minții deslușesc ideia Că tu ai fost un înger pentru mine, Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia, Acea minune a nopților sublime, Când rătăceam prin ale tale visuri Și-n sufletul tău tandru plin de-ardoare, Creindu-ne eterne paradisuri În fiecare clipă trecătoare. Și veșnicii în fiecare noapte Noi retrăiam în plină armonie, Da-n zori rodul iubirilor răscoapte Se regaseau în coală de hârtie. Eu le citeam și retrăiam în ele, Privindu-ți chipul somnoros
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
dar plină de savoare.Cu ochii minții deslușesc ideiaCă tu ai fost un înger pentru mine,Ai fost și-ai să rămâi mereu femeia,Acea minune a nopților sublime,Cănd rătăceam prin ale tale visuriși-n sufletul tău tandru plin de-ardoare,Creindu-ne eterne paradisuriîn fiecare clipă trecătoare.Și veșnicii în fiecare noapteNoi retrăiam în plină armonie,Da-n zori rodul iubirilor răscoapteSe regaseau în coală de hârtie.Eu le citeam și retrăiam în ele,Privindu-ți chipul somnoros și dulce,Iubirile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
simplitatea, ajung să cunoască fericirea generată de bogăția lăuntrică... Ideea călăuzitoare în prima parte a Antichității a fost una eminamente mitologică, pentru ca spre finalul perioadei să devină „Civis romanus sum” (Sunt cetățean roman), în Evul Mediu ea s-a chemat ardoarea creștină (popoarele medievale europene erau, antropologic vorbind, mai neomogene decât cele moderne, dar aveau o cultură mult mai unitară), renascentismul a urmat calea ireverențioasă a scepticismului și mașinismului (Nae Ionescu: „Până la Renaștere omul își cerea zilnic scuze de la Dumnezeu că
MISTICA GLOBALISTĂ A POLITICIANULUI ACTUAL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381025_a_382354]
-
doină, baladă și rapsodie, Eminescu, Enescu și Brâncuși, pentru că numai în acest chip el este integral românesc... De unde proverbiala răbdare a românilor, printre altele ilustrată și de faimosul vers coșbucian: „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi” (la acea vreme țăranii vroiau cu ardoare pământ, fapt evidențiat de miezoasa scenă din romanul Ion, în care Ion al Glanetașului se apleacă și sărută pământul ca pe o ibovnică; astăzi, pământul tot mai înstrăinat al țării vrea țărani). Dar să-l ferească Dumnezeu pe oricine de
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
pesimism-optimist sau un pesimism-eminescian, ce urcă întru: <> și „Credința zugrăvește icoanele-n biserici. „Geniu după chipul lui Dumnezeu, mărturisește Nichifor Crainic, gânditor, poet, teolog, deținut politic, mărturisitor, român, creștin-ortodox, academician de aur, admirându-l pe Eminescu, păstrând sub ruine sufletești ardoarea adorării, pe deasupra genunilor sale filosofice planează zborul în lumina divină al Luceafărului.” (Gândirea, anul IX, nr. 1-3/ 2000,p. 72) Mihail Eminescu este pentru noi dacoromânii de pretutindeni, Pâinea noastră literară cea de toate zilele. „Din creația așa zisă <>a
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
eștice ai fi putut fi!... XIX. SCULPTURĂ, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Clipa și-ntinde aripa sub frumosul din tine ce respiră în mine. E timpul luminii pentru noi, dragoste! Sub a zărilor ardoare și-a îmbrățișării nemișcare într-o iarnă înfloritoare pe ramuri de visare, ninge mângâierea ta peste izvorul dăruirii mele sub creșterea-descreșterea inimilor noastre în unda întinderilor-emoții; Fiindcă, aurul privirii tale străluce pe corpul meu ca cea mai perfectă lucrare ... în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
ÎN LACRIMA LUI RADU GYR, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015. Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Citește mai mult Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
mine-n altă viață mă rog încet, și blând, și surd, să redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege una iar ochii tăi cuțite lungi s-arunce-n mine-ntruna să te iubesc, să te urăsc cu-aceeași îndrăzneală cu gândul să te pot
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
podișuri - Pentru suflete remedii, Coborâșuri și suișuri. Focul roș’ ce nu-mi dă pace - Gheena chinului din mine - Stă chezaș să nu m-atace Cea care mereu revine. E femeia de-o culoare Parte din infernul negru - Ea dorește cu ardoare Trupul meu puțin integru. Mi-aș dori s-o pot supune, S-o strivesc de pragul porții - Visul meu de dor minune E s-o scot din drumul sorții. Citește mai mult MOTTO :„Privesc viața precum un pasager important de pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
liniște până când nu știau copilul în afara oricărui pericol Și asta, pentru că acasă nu-i aștepta nimeni. Nu aveau copii. La început acest aspect nu i-a preocupat, punând pe primul plan cariera, locuința, mașina. Când însă și-au dorit cu ardoare un copil, au avut o mare dezamăgire . Din motive de sănătate ale doamnei doctor, cu toate încercările, acest lucru nu s-a putut materializa. Și ,firește , au suferit tare mult.Dar ...așa vrut Dumnezeu! Și tot Dumnezeu,le-a scos
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]