2,025 matches
-
care reprezentanții doctrinei liberale erau "oamenii de cea mai rea categorie din 1848", motiv suficient de bun, considera el, pentru ca aceștia să nu aibă drepturi politice cu ajutorul cărora să poată organiza controlul averilor publice. Întreaga expunere nu era decât o argumentație pentru păstrarea unui sistem social și politic care prin însăși existența lui "nu ar fi produs tulburări în societate"42. Revenind la intervenția celui care avea să fie nu peste mult timp prim ministru al Principatelor Române, surprinzător putea fi
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
i se adăuga la 18 iunie 1866 Nicolae Voinov care, după o scurtă pledoarie în favoarea principiilor liberale din proiectul constituțional concludea prin evocarea aceluiași pericol evreiesc și a necesității limitării participării acestora la viața politică 614. Dorind să arate că argumentația sa nu era una antisemită, Voinov vorbea tot acum de posibilitatea ca o permisivitate prea mare în privința dobândirii cetățeniei românești să atragă atenția asupra teritoriului românesc și a elementelor germane 615. Deși numărul deputaților care vorbeau despre normalizarea relațiilor dintre
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
privim cu alți ochi lumea. Și chiar reușește pentru că viziunea sa, fără a nega existența lui Dumnezeu, este genială și perfect argumentată. Îl vom urma pe Darwin, deoarece pasul lateral ne-a ajutat să știm și să înțelegem mai multe. Argumentația va fi asemănătoare, fără să-l mâniem și fără a-l supăra pe Dumnezeu, folosindu-ne doar de liberul arbitru și de puterea pe care El ne-a dat-o. Este bine ca într-o discuție despre bani să plecăm
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
numerarului, ca medie anuală. Să fie această cifră 4%? Putem argumenta favorabil dacă vom considera, și este corect să considerăm, ca o cifră sănătoasă, durabilă de creștere anuală a PIB-ului ca fiind de 0-2%. În continuare, Friedman își întărește argumentația în jurul expansiunii monetare prin păstrarea stabilității monedei. "Aș dori să subliniez că nu consider propunerea mea drept începutul și sfârșitul oricărui manageriat monetar drept o regulă care ar trebui săpată în piatră și păstrată cu sfințenie pentru toate timpurile care
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
avere în Biserică). Filosoful amendează pe bună dreptate acest argument irelevant, cu atât mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care ia apărarea membrilor Sinodului, îi reamintește că deciziile sinodale sunt infailibile cu condiția ca acestea să nu contravină "așezării canonice și dogmatice sau tradiției vii, de-a pururi prezente a Bisericii"16, precum s-a întâmplat cu "sinoadele tâlhărești". Argumentația naeionesciană corectează eroarea fostului ministru Vasile Goldiș referitoare la infailibilitatea sinodală, eroare care îl plasează în registrul catolic al augustinismului. Fericitul Augustin este autorul celebrei teorii fides implicita potrivit căreia creștinul e dator să urmeze "orbește indicațiile Bisericii, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dintre Radu Dragnea, "gânditor de calitate și autor al unor substanțiale cercetări asupra culturii române" și Nae Ionescu, cu atât mai mult cu cât Profesorul de logică și metafizică de la Universitatea din București reușește să lămurească această chestiune printr-o argumentație solidă, axată pe un duh al discernământului exemplar. Răspunsul lui Nae Ionescu este prilejuit de apariția unui text al lui Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire", nr.77, din 28 mai 1937. Pe scurt, teza lui Radu Dragnea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Mărturisirea lui Mitrofan Critopulos; Mărturisirea Patriarhului Dositeiu al Ierusalimului. Toate aceste mărturisiri, adevărate cărți simbolice, reprezintă, împreună cu catehismele, o sursă pentru cunoașterea credinței ortodoxe, dar nu un izvor principal. Se cunoștea tentativa catolică de a proba, invocând în susținerea propriei argumentații și opinia unor teologi răsăriteni, Andrutsos și Balanos, că Mărturisirea lui Petru Movilă era calchiată, ca metodă și fond, după catehismul latin al lui Canisius, cel mai răspândit în secolul al XVII-lea. Dacă teza catolică 14 se dovedește, aparent
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței cărții de față: abundența și lungimea citatelor împiedică, uneori, disocierea punctului de vedere al autorului de cel la care se face apel pentru a consolida argumentația propriu-zisă, îngreunând chiar actul de lectură. Probabil, la o viitoare ediție esențializată, autorul va renunța la o parte din aceste citate prea stufoase, facilitând urmărirea și punerea mai bine în lumină a viziunii sale originale. Lucrarea domnului Mihail Diaconescu excelează
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
au determinat alegerea sa, din 1870, ca membru al Societății Academice Române. Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac (1884) este un studiu foarte documentat, construit cu rigoarea omului de știință și scris cu o frază sigură, însuflețită uneori de patosul argumentației sau de căldura caracterizării, dar, așa cum s-a demonstrat mai târziu, fundamentat pe o ipoteză falsă. În acest volum este publicată și traducerea scrierii atribuite lui Țamblac, Martiriul sântului, slăvitului martir Ioan cel Nou care s-a martirizat în Cetatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la Theodor Adorno, de la Max Scheler la Edmund Husserl, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
situație se pot aduce argumente „obiective”, și deci se va proceda după regula impunerii adevărului. La prima, fiind vorba de gusturi, operează regula majorității. Desigur, și în discuțiile de grup, și pentru decizia „la ce restaurant mergem”, se recurge la argumentație și persuasiune, dar problema e până la urmă preferința dominantă din grup. În general, după cum sugerează și exemplele de mai sus, deciziile în grup și studiile care s-au efectuat în acest domeniu se referă la situația de adoptare a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
iese din scenă pentru a căuta efebi? În acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în drum spre perfecțiune. Nu și una, și cealaltă: nu există o jubilație sigură pe care să o practici având ca scop virtuțile. Exercițiul retoric luat ca atare, fără discuția sofistică ce-l însoțește în mod cert, nu lasă loc argumentației, el impune adoptarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne imaginăm teoria relativității povestită
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autoritatea suverană a comunității. III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional esențială. Wittgenstein spunea cu Îndreptățire că există lucruri despre care trebuie să vorbim și altele despre care trebuie să tăcem. Despre Dumnezeu, orice discurs rațional, argumentații, demonstrații, este adesea de nedorit În plan educațional. Probabil că prudența este atitudinea cea mai corectă din punct de vedere teoretic. Despre Dumnezeu, este de preferat să tăcem. Dar cu smerenie și fără orgolii.* De dorit este să explicăm că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
măsuri reformatoare (ventilarea celulelor, afumarea lor cu rășini, separarea locurilor de muncă de cele de cazare etc.). Rapoartele celor doi vădesc o bună cunoaștere a teoriilor din domeniul penologiei, a sistemelor auburnian și philadelphian, ele fiind prin originalitatea și rigoarea argumentației primele studii cunoscute din istoria științei penitenciare românești. Apariția închisorilor moderne Adevăratul întemeietor al închisorilor românești moderne este Ferdinand Dodun de Perrières, un francez adus de Grigore Ghica Vodă în Moldova în 1855, la recomandarea lui Anastasie Panu, și numit
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Nicolae al Banatului<footnote J. Peretruchin, op. cit. și † Nicolae, Mitropolitul Banatului, „Pedobaptismul (Botezul copiilor) de-a lungul vremii. Considerații istorice”, în Biserica Ortodoxă Română, Anul XCIII (1975), Nr. 1-2. footnote>. Începând cu Lidia, Mitropolitul Nicolae recunoaște din capul locului în argumentația sa că bărbatul ei, la fel și copiii nu sunt menționați. Totuși, textul scripturistic o numește „femeie” (γυνή), termen care în Sfânta Scriptură se atribuie doar femeilor căsătorite (I Cor. 6, 1; 7, 2, 10 14, 16, 27, 29, 33
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
că grafele aleatoare au anumite proprietăți interesante. De exemplu, dacă o persoană A dintr-un astfel de graf are z vecini și fiecare vecin al său are, de asemenea, z vecini, atunci A are z2 vecini de ordinul doi. Extinzând argumentația, A are z3 vecini de ordinul trei, z4 vecini de ordinul patru ș.a.m.d. Deoarece multe persoane au între 100 și 1000 de cunoștințe, rezultă că z4 este între 108 și 1012 (dacă z = 100 = 102 atunci z4 = 108
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
adresează întrebările (conștientă sau nu) asupra naturii răspunsurilor. Pentru a evita riscurile generate de analiza și interpretarea datelor obținute prin aplicarea de interviuri nestructurate, mulți dintre cercetători optează pentru interviul semistructurat care include atît întrebări deschise, care permit subiectului o argumentație mai largă și intervenții circumstanțiale ale celui care conduce interviul, cît și întrebări închise, care permit colectarea de date cantitative. Interviul structurat include doar întrebări închise, cu răspunsuri prestabilite, dintre care subiectul trebuie să aleagă pe cel/cele mai potrivite
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Astfel, de exemplu, o economie de piață este o organizare eminamente complexă, a că-rei înțelegere nu poate fi asigurată printr-o observare imediată sau o analiză sumară. Atunci cînd filosoful conchide asupra eficacității acestui mod de regularizare, el își dezvoltă argumentația plecînd de la o premisă presupusă ca sigură și obținută după o cercetare asupra esenței ființei: așa a procedat Smith cînd a evidențiat înclinația omului de a-și percepe și satisface propriul interes. La fel, omul de știință care descrie o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o "dogmă", iar ideologia se pervertește pînă la punctul în care va subjuga omul în loc de a-l servi. Or, ideologia autentică trebuie, în egal măsură, să fie deschisă la critică, principiile sale au nevoie să fie justificate. Ideologia dezvoltă o argumentație discursivă în care se amestecă speculația filosofică și raționamentul științific. Totuși, această argumentare nu este lansată spre descoperirea vreunei proprietăți ascunse, ca în discursul unui filosof sau al unui om de știință. Ea nu face decît să conveargă spre un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unei judecăți sintetice a priori. Denunțarea unei erori de raționament sau punerea în evidență a unor fapte contra-dictorii nu fragilizează concluziile principiului, deoarece acestea sunt superioare logic raționamentelor la care se ajunge, ele nu fac decît să aducă o nouă argumentație. Are loc o reîntoarcere la procesul discursiv și de știință. Cîtă vreme filosoful și omul de știință vor să convingă, ideologia nu caută decît să persuadeze. În mod precis, această caracteristică fundamentală permite propunerea unui criteriu operator, susceptibil de a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de ce”, care încearcă să evidențieze motivațiile aflate în spatele unor răspunsuri emise de către unii elevi/studenți în grup); într-adevăr, atunci când lucrează într-o echipă, cursanții noștri au frecvent tendința de a exprima păreri în raport cu fenomenele studiate fără a expune și argumentațiile aflate în spatele acestor opțiuni; - întrebările-test: urmăresc verificarea limitelor conceptelor utilizate, în vederea identificării exacte a semnificațiilor pe care grupul le acordă acestora; în plan didactic, aceste întrebări au dublu sens: în sens primar, ele sunt utile pentru a clarifica întregului grup
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
infantilitate a gândirii sociale din România. Aceasta se manifestă în oroarea de dezbaterile serioase cu privire la problemele sociale, în preluarea fără discernământ a unor scheme explicative foarte ușurele și tocmai de aceea atractive, în preferința pentru stilul metaforic și anecdotic în argumentație sau în creditul acordat unor comentatori mai degrabă spectaculari ai socialului - mă refer la jurnaliști în primul rând. O cauză a acestei stări de lucruri poate fi slăbiciunea ridicolă - fie din motive de cerere, fie din cauza ofertei înseși - a categoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]