1,340 matches
-
conectorul TOTUȘI. Fiecare din aceste două fraze se încheie așa cum s-a afirmat printr-o reformulare, servitorul chinez este, pe rând, "un personaj de carnaval", apoi un "cavaler de război". Conectorul TOTUȘI, care articulează cele două reformulări, introduce o mișcare argumentativă semnalând că textul se orientează către cea de-a doua reformulare, în defavoarea celei dintâi. Această orientare argumentativă face posibilă realizarea ultimei fraze (P5): "unul din acei bărbați redutabili" care prezintă aceeași referință cu cea de-a doua reformulare. Funcția textuală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
chinez este, pe rând, "un personaj de carnaval", apoi un "cavaler de război". Conectorul TOTUȘI, care articulează cele două reformulări, introduce o mișcare argumentativă semnalând că textul se orientează către cea de-a doua reformulare, în defavoarea celei dintâi. Această orientare argumentativă face posibilă realizarea ultimei fraze (P5): "unul din acei bărbați redutabili" care prezintă aceeași referință cu cea de-a doua reformulare. Funcția textuală a conectorului este vizibilă: semnalează un plan al textului articulând cele două părți ale portretului în paralelă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este inutil să plecăm de la "unitatea" frazei pentru a analiza caracteristicile textuale ale acestui fragment. Frazele P3 și P4 sunt, în esență, unități tipografice care corespund celor două secvențe descriptive complete, construite în paralel și articulate din punct de vedere argumentativ printr-un conector. Pentru a putea identifica structura textuală a fiecăreia dintre aceste două fraze-secvență, este necesar să plecăm de la unități de analiză textuală despre care am mai vorbit în câteva rânduri: macro-propoziția descriptivă, unitatea constitutivă a secvenței și unitatea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lingvistica textuală, constatăm că este vorba mai puțin de o singură descriere-reprezentare a unui personaj, cât de o dinamică în interiorul fiecărei reprezentări: se dă mai întâi o dinamică în interiorul fiecărei fraze-secvență, apoi modificarea frazei-secvență (P3) în fraza-secvență (P4), apoi (orientarea argumentativă). Textul 3.2.: Tipuri și prototipuri de elefanți africani Prima parte a acestui text are drept temă-titlu clasa / elefanți africani /. O primă macro-propoziție descriptivă (Pd1 PART) selectează cele două părți ale acestei clase precizând (pd2 SIT metonimie), unde apare fiecare
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de frumos despre acest loc, este pentru a-mi trezi interesul, a fi incitat, pentru a mi se recomanda să merg cât mai curând acolo. Ceea ce poate fi rezumat astfel: Plan explicit al discursului Plan implicit Textul 4.1.: Nucleul argumentativ al discursului numit "al alegerii potrivite pentru Franța" Trebuie să ținem cont aici de mișcarea regresivă a argumentației: concluzia "Nu pot să vă dictez eu" (Concluzia non-C-P. Arg 3 de mai jos) apare înaintea argumentului introdus prin PENTRU CĂ: "suntem într-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Negația inițială (non-C) pe care am descris-o în termeni de polifonie enunțiativă în capitolul 1 este întru totul justificată. Textul 4.2.: Racine, Berenice Replica lui Paulin poate fi descompusă astfel: Textul 4.3.: Thomas Morus, Utopia Acest text argumentativ, mai complex decât precedentul, cel puțin în aparență, este construit pe ideea respingerii unei teze. Trebuie spus că în intrare (§1) este prezentată o teză anterioară (P.arg.0), pe care cel de-al doilea paragraf o respinge ("din contra") introducând
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este construit pe ideea respingerii unei teze. Trebuie spus că în intrare (§1) este prezentată o teză anterioară (P.arg.0), pe care cel de-al doilea paragraf o respinge ("din contra") introducând noua teză (P.arg. 3), sprijinită de întreg blocul argumentativ. Paragrafele 3 și 4 avansează fiecare un argument (§ 3 = Arg 1 și § 4 = Arg 2) reluat la începutul paragrafului 5 pentru a se trage concluzia care corespunde noii teze expuse în paragraful 2. Trebuie să descompunem secvențele argumentative din 3
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
întreg blocul argumentativ. Paragrafele 3 și 4 avansează fiecare un argument (§ 3 = Arg 1 și § 4 = Arg 2) reluat la începutul paragrafului 5 pentru a se trage concluzia care corespunde noii teze expuse în paragraful 2. Trebuie să descompunem secvențele argumentative din 3 (Secvența 1) și din 4 (Secvența 2). Structura din 3 are forma DACĂp ATUNCIq: Secvența 1: DACĂ vă gândiți la marele ENUMERARE: Mai întâi... număr de oameni Apoi.... trândavi care se află Mai puneți la socoteală la alte
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru Literatură și Artă, 1959, traducere de Petru Manoliu, p. 88. (n.tr.) ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- TEXTELE. TIPURI ȘI PROTOTIPURI 2 1 Cuvânt înainte Introducere: pentru o nouă tipologie Cadrul teoretic al unei tipologii secvențiale Prototipul secvenței narative Prototipul secvenței descriptive Prototipul secvenței argumentative Prototipul secvenței explicative Prototipul secvenței dialogale Un exemplu de eterogenitate reglată Concluzie Răspunsuri la exercițiile de analiză secvențială Referințe bibliografice
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să-și teoretizeze în Crumbling Idols propria literatură și să impună o balanță între cunoașterea existenței lumii înconjurătoare nemijlocite și contingente, pe de o parte, și existența acestei lumi înconjurătoare numai ca o percepție a unei conștiințe labile, o structură argumentativă critică care reflectă în mod remarcabil modul în care, așa cred eu, funcționează și jurnalismul literar narativ. Garland folosește un punct de vedere util în examinarea demarcației pozițiilor critice, nu numai pentru că era și critic și romancier dar și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scot la lumină transferul care are loc între expoziție și argument. Ideea lui Schudson este că modelul informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine este puternic deformat de modul argumentativ în încercarea de a stârni indignarea și de a induce o convingere emoțională. Informația sau accentuarea discursivă poate fi reflectată în chip similar în jurnalismul investigativ pe care îl practică Lincoln Steffen, spre exemplu, în expoze-ul din 1903 despre corupția
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
conduși, ci dirijați) stăpânesc poporul, și de obicei îl vând" (42). Steffens trece la o expunere de fapte în sprijinul tezei sale, și anume că primarul din Minneapolis se lăsa mituit de criminali. Astfel, capul de pagină reflectă un mod argumentativ (așa cum se întâmplă, în primul rând, cu orice teză care afirmă un adevăr care urmează să fie demonstrat) care include generalități despre "politica municipalităților americane" și "americani"; expose-ul conține dovezi fenomenologice precum faimosul "Big Mitt Ledger", Steffens obținând, astfel, în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și text narativ - în încercarea lui de structurare prin apelul la bunul simț și la valorile general împărtășite. Exemplul scufundării lui Maine ilustrează un punct de vedere discursiv. Definiția lui Berger despre fotografia de senzație poate fi aplicată reportajelor fundamental argumentative. În mod similar, asemenea observații se pot aplica jurnalismului de tip narativ. Spre exemplu, June Howard notează că într-o schiță a lui Frank Norris din 1897 concepția de "brutal" a fost reîntărită ca fiind Celălalt (80). Titlul și tema
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de imanentul ce-l apasă întru durerea corporală. Desigur, el nu își poate dovedi sieși existența sau non-existența transcendenței într-un mod argumentativ dar tocmai acest demers este suspendat aici logica fiind profund neglijată în mijlocul suferințelor indiferent de sursa și ordinul naturii lor. Transcendența reprezintă pentru cel pătruns de suferința corporală lumina ce-o între-zărește deasupra spasmelor sale care-l zguduie devastator. În
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
critice la volumul Gramatica Ortodoxiei. Tradiția după modernitate (Editura Polirom, 2007)" „Mihail Neamțu propune o interogație și o abordare extrem de prețioasă. Buna asumare a surselor folosite permite așezarea unor accente și determinarea unei interpretări pe care, chiar și în disonanță argumentativă, s-ar cuveni sa le încurajăm și să le împlinim. Gramatica Ortodoxiei este data celor care, feriți de urechi precum ale regelui Midas, aud Cuvântul unei gramatologii ortodoxe.” Andrei Găitănaru, Idei în dialog * „M. Neamțu este un teolog de vocație
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a mesajului său (1987, p. 15). Obiectivul nostru este să dăm un conținut lingvistic acestei caracteristici pragmatice a paratextului. Considerăm că paratextul impune o asemenea analiză teoretică: funcționalitatea lui cere o atenție deosebită față de funcționarea textului, dar și față de mizele argumentative ale unui obiect discursiv atît de empiric, atît de diversificat. Dincolo de această contingență aparentă, regularitățile semnificative pe care le vom examina vizează stabilirea existenței unor moduri de textualitate generică și specifică, fundamentale și recurente, deoarece examinarea unui corpus vast arată
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de corpus (enunțul ca obiect empiric material) la cel de obiect teoretic (1989, p. 187). Ne înscriem în această perspectivă lingvistică și considerăm textul ca unitate de analiză, încercînd să stabilim relații între modurile de funcționare textuale și orientarea lor argumentativă în interdiscurs, în formațiile discursive în care se produc. Necesitatea de a aborda eterogenitatea textuală, voința de a ne situa încercarea teoretică în raport cu polii de producere și receptare, căutarea unei conceptualizări a legăturilor dintre diferitele discipline științifice (lingvistica și științele
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
putea sau și-ar dori o copertă" (G. Genette, 1987, p. 30). Cît despre textul de prezentare, este vorba de un text important care vorbește despre carte și care va fi preluat de presă. Îl putem compara astăzi cu textele argumentative din serviciile de presă ale editurilor; el se adresează astfel criticii, pentru a-i trezi interesul de a citi (și de a aprecia) cartea pe care o promovează. Textul de prezentare se poate regăsi și pe coperta a patra a
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
părți specifice ultimei coperte a romanului scris de Sophie Edelman și se încheie cu o nouă reformulare: "Cam acesta ar fi esențialul". Conectorul DOAR (apropiat de TOTUȘI și CU TOATE CĂ), care articulează între ele cele două reformulări, introduce și o mișcare argumentativă ce indică faptul că textul se îndreaptă spre a doua reformulare ("cam acesta ar fi "esențialul"), mai degrabă decît spre prima ("tot ceea ce, în principiu, ar trebui să trezească interesul pentru a intra"). După toate aceste argumente esențiale, nu ne
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
concluzia: paratextul parodic chiar asta face. În plus, o serie de întrebări structurează ultimul paragraf, propunînd un nou marcator al reformulării: ȘI ÎN SFÎRȘIT? Ca marcator al linearității, el subliniază ultimul element al enumerării; în calitate de conector, el operează o întoarcere argumentativă conclusivă: esențialul în romanul Sophiei Edelman este următorul: "tonul și muzica unui tînăr autor care face primii pași". Nota biografică, ce urmează imediat după text, îi definește statutul de tînăr autor; faptul că Destinul unei cîntărețe de blues este primul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor) în spațiul său de realitate. Scopul referențial al enunțării unei propoziții este (co)construirea finalizată a unui spațiu semantic. Pe baza marcatorilor referențiali (care fac trimitere la proprietățile indivizilor), enunțiativi și argumentativi, destinatarul-interpretant (re)construiește unul din spațiile semantice. Pentru o abordare concretă a primelor două puncte (a) și (b), luăm un exemplu la îndemînă: textul deja invocat, aflat pe ultima copertă a romanului Destinul unei cîntărețe de blues, apărut la editura
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
macro-propoziții diferite în funcție de tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet sau parțial
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tipurile de secvențialitate, compuse, la rîndul lor, din n micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet sau parțial în mai multe
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
text mai vast sînt scheme de recunoaștere mai mult sau mai puțin convenționale cu propriile lor reguli de combinare. Lectura-înțelegere se bazează pe recunoașterea unor scheme de regrupare a micro-propozițiilor. În dimensiunea secvențială, e necesar să distingem suprastructurile convenționale (narative, argumentative...) de simplele niveluri de plan ale textului: Aceste două aspecte ale secvențialității nu se disting atît de mult prin gradul de convenționalitate. [...] Un P din T poate fi complet convențional, diferența majoră constînd în caracterul dobîndit prin practică și memorat
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
povestire)]. Reținem această noțiune de eterogenitate: din punct de vedere secvențial, o propoziție poate fi sau poziția unei probleme, sau enunțul rezolvării ei corespunde unui tip special de înlănțuire: o secvențialitate explicativă. Sînt posibile și alte înlănțuiri specifice (narative, descriptive, argumentative...). Să luăm, de exemplu, o propoziție asupra căreia vom reveni în cadrul studiului unei campanii publicitare de la Gallimard Jeunesse: La copil, ideea de familie apare foarte devreme. Degeaba este această propoziție o unitate semnificantă a limbii, ea capătă sens doar în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]