2,292 matches
-
în lână și în stofă sau în metale prețioase, metopolisienii lucrează harnic, confecționând „falsuri exacte” ale unor prototipuri mai mult sau mai puțin faimoase. Cronica metopolisiană a personajului-autor numit generic Milionarul consemnează minuțios faza finală a procesului de degradare a arhetipurilor într-o fenomenalitate de stereotipuri pitorești. Inclusă en abîme în roman, piesa O feerie bizantină (certificatul de noblețe al orașului) ilustrează foarte bine mania bizantină a stereotipiei hilare. Printre personajele aduse în scenă apar trei Theodocte, două Rhodomnee, crainicul vesel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
de cunoaștere, nici tipuri de raționalitate, nici viziuni asupra lumii, ci sisteme de relații care se stabilesc între ceea ce este planul realității și planul cunoașterii științifice și între științe într-o epocă dată. Aceste episteme sunt, la urma urmei, niște arhetipuri conceptuale a căror formă pură o regăsim cel mai clar în teoriile asupra semnelor din epocile respective, în ceea ce este modelul teoretic al semnului. Foucault demonstrează că în funcție de acest model teoretic al semnului se stabilesc termenii, domeniile și constituenții cunoașterii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o hermeneutică a tăcerii devine aproape obligatorie. Semiologia are ca obiect semnul și vede în el un loc al diferențelor susținute de sistemul semnificant, de structură. Același obiect, hermeneutica îl definește ca simbol și caută în el asemănările care evidențiază arhetipul. La limită, semiologia poate apărea ca o hermeneutică negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este implicită în formula saussureană care definește semnul ca pură diferență. Dezvoltată pe asemenea temeiuri, care sunt cele ale arbitrarietății semnului?? metoda semiologică structurală mizează pe diferențe, nu pe analogii, ca hermeneutica, și conduce spre o structură, nu spre un arhetip. Consecințele acestei metode au apărut cel mai clar în arheologia foucaultiană a științelor umane, în forma discontinuităților dintre episteme, care au drept consecință eterogenitatea și eteronomia cunoștințelor științifice. Dar poate că efectul ei teoretic n-ar fi fost atât de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și aceea a autorului, și după simulacrul unei multiple extincții?” Jacques DERRIDA O prințesă mofturoasă la curtea unui rege barbar. S-a observat mai puțin in critica de specialitate că Eminescu și-a conceput personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și punerea În gardă contra lui. Roux poil est felonie, spune proverbul francez, iar germanii Rote
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas/ dar Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei și fenomenologiei arhetipale, În speță al arhetipului copilului. Există cîteva idei În acest studiu care pot
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei și fenomenologiei arhetipale, În speță al arhetipului copilului. Există cîteva idei În acest studiu care pot aduce dovezi În sprijinul demonstrației noastre că pajul, are În economia imaginarului acestei poeme un bine definit rol de “tămăduitor”, de thaumaturg, de mediator, de unificator al contrariilor. Ambele tipuri au
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pajul-infans are toate aceste calități. El este “un simbol unificator pentru că tuturor acestor simboluri le revine o semnificație izbăvitoare”. Si ne amintim chinul pajului de a o izbăvi, de a o salva pe fata de Împărat. In cadrul analizei psihologiei arhetipului infans Jung găsește și o componentă paideică: “ ... nu puține figuri ale copilului sunt aducătoare de cultură și deci identificate cu factori culturali ajutători, cu focul, metalul,etc. Ca iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care vrea să devină independent”. Important În această analiză jungeană este faptul că arhetipul infans reprezintă un factor de progres și o năzuință către desăvîrșire, către devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o năzuință către desăvîrșire, către devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
devenire. Nu altceva cere pajul infans fetei de Împărat decît să o desăvîrșească pe plan sexual și să-i propună o devenire Întru ființă, lăsînd la o parte visele de luceferi. Prin ce se caracterizează arhetipul infans ? citim din Jung: Arhetipul personifică puteri ale vieții dincolo de perimetrul strimt al conștiinței, drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil al ființei, și anume cel
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din foc și lumină”. Rezumînd: Katalina corespunde inferiorului, tartarului, infernului, Salnitrului, Luceafărul corespunde domeniului luminos. Citind În hermă bohmeană eșecul terapiei de șoc pe care magul-luceafăr-fulgor i-a administrat-o Katalinei se regăsește În următorul pasaj comentat de Jung În Arhetipurile și inconștientul colectiv: „... corespunzător lui Ioan 1,5 pătrimea aparține fulgerului, crucea Împărăției gloriei, iar natura, adică lumea vizibilă (Katalina, n.n.) și adîncul Întunecat, rămîne În această reprezentare a lui Bohme neatinsă de lumina Împătrită /(Luceafărul - fulgor) și de aceea
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și lumina... „ușor el trece ca pe prag/ pe marginea ferestrei / și ține-n mînă un toiag./” Întîlnim aici funcția sociologică a suveranității sceptrul, toiagul e Încarnarea sociologică a proceselor de Înălțare. Dar sceptrul mai este conotat și ca falus, arhetipul monarhului patern și dominator ... (Bachelard) . Ochiul sau privirea simt Întotdeauna legate de transcendență. Lumina este cuvin tul, claritatea, cuvîntul care creează universul, logos pantokrator, logos spermatikon. Cum Îl atrage fata pe Luceafăr?mai Întîi fonetic apoi prin evocare. Numeroase religii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
În regimul diurn al fanteziei și va rata stadiul de albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
însuși se hotărăște să reia istoria literară sub forma unor studii de caz, aplicând fiecărui scriitor tipul de analiză socotită cea mai adecvată. Sunt aleși cinci prozatori de primă mărime, cărora li se aplică cinci abordări net diferențiate: Sadoveanu și arhetipurile îi utilizează pe Jung și pe Northrop Frye; Timpul interior al lui Rebreanu dă o replică autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
simpla afirmare a unor valori nu înseamnă educație și cu atât mai puțin comportament moral. Un element important al textelor epice îl constituie valoarea educativă a experienței pe care o reflectă în materie de educație, ea nefiind doar depozitara unor arhetipuri cognitive, relaționale și de acțiune ale experienței umane, ci și purtătorul unor mesaje educaționale foarte actuale, insuficient explorate și valorificate. Putem spune că basmele și poveștile sunt primele elemente de educație: „În orice lucru care trebuie făcut, în interesele cele
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
pe modificările economice, subzistențiale, datorate schimbărilor climatice, cât mai ales pe înlocuirea treptată a vechilor ritualuri magice ale vânătorii, cu noile credințe legate de fecunditatea și fertilitatea femeii, a animalelor și a solului (J. Cauvin, 1994, p. 5152). Prezența acelorași arhetipuri culturale, întâlnite atât în Anatolia, cât și în Europa de sud-est, demonstrează existența unui sistem magico-religios cu rădăcini mult mai vechi, identificate tocmai în paleoliticul superior (M. Séfériades, 1993, p. 148-149; D. Monah, 2001; V. Chirica, M.-C Văleanu, 2008
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, "creată și importată din Occident a fost complet asimilată"1 de mentalitatea vestică și, prin ricoșeu, de aceea sud-est europeană. Dincolo însă de poncife cu accente incriminatorii există cu siguranță un arhetip comportamental, cu numeroase concretizări de ordin tipologic și simbolic. Astfel, tipul tragic, înțeleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcătuiesc tot atâtea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratețe în imaginarul literar-artistic din sud-est2. Altele, precum levantinul, clericul
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
Spre deosebire însă de levantin comportamentul duplicitar al parvenitului a fost dublat, cum remarca încă Nicolae Iorga, de energetismul burgheziei in stătu nascendi. De extracție socială de obicei modestă, întreprinzător și fără scrupule parvenitul semnifică o altă etapă în istoria "arhetipului" sud-estic. El devine produsul prin excelență al procesului de rapidă și forțată modernizare. Bine individualizat psihologic, localizat etnic, național și social, parvenitul depășește, geografic vorbind, agregatul balcanic, el face parte dintr-un cadru mai larg -omul sud-est european 13. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
noi, de către cronicari. Cele patru repere de coloratură morfologică (Orient/ Occident), religioasă (Suflet/ Trup), istorică (Bizanțul dual) și ontologică (cosmo- / antropocentrism) alcătuiesc, conjugate și articulate până la nivelul capilarelor un ancadrament în interiorul căruia s-a nșscut și s-a dezvoltat acest arhetip comportamental în fiecare dintre cele trei vârste istorice - bizantină, otomană (balcanică) și modernă (sud-estică). "Omul dublu" ca și produs al unei situații de destin colectiv specifică la nivel tipologic eternizatul parcă echilibru instabil. Așa cum fragilitatea construcției a condus, aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
din 1951, ce anticipa de altfel Aspecte ale mitului (1962), Mircea Eliade demonstra, exemplificând cu poemele sârbești, că "pentru a se fixa în memoria colectivă, evenimentele și personajele unui episod sunt atât de modificate încât, pierzându-și caracterul individual, regăsesc arhetipurile eterne ale mitului"31. Astfel, popularul Marko Kraljevici e croit după un tipar exemplar, el aglutinând comportamente și fapte atestate istoric. La fel se întâmplă cu românul Pintea Viteazul, cu Stanko bulgarul, cu grecul Mihalis etc. ce populează epica populară
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
pentru a găsi categoriile împărtășite de toți membrii aceleiași epoci. Dintre toți practicienii istoriei mentalităților, Philippe Ariès este, fără îndoială, cel care a manifestat cel mai puternic atașament față de o astfel de identificare a noțiunii cu un sentiment comun. Recunoașterea arhetipurilor de civilizație împărtășite de o întreagă societate nu înseamnă, desigur, anularea oricărei diferențe între grupurile sociale sau între clerici și laici. Dar aceste diferențe sunt întotdeauna gândite în interiorul unui proces de lungă durată care produce reprezentări și comportamente care sunt
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și Erdman (în Blake: Prophet against Empire: A Poet's Interpretation of the History of His Own Times din 1954) propun două analize diferite ale operei lui Blake luate că un întreg. În vreme ce primul este preocupat de mituri și de arhetipuri, descriind poezia lui Blake în termenii unei "cosmologii în mișcare", al doilea se concentrează asupra dezvoltării intelectuale a sistemului blakean în ordine simultan istorică și politica (deși, după cum voi arăta în continuare, perspectivele istorico-politice se îngustează în marile epopei, fiind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
profilului creator al lui Blake constă în rolul ontologic pe care și-l asumă. În unele momente (de exemplu, în Jerusalem), artistul se identifică simplu cu personajul Los, anagrama a lui Sol, după cum remarcă Damon (1988, p. 247). Los, ca arhetip al poeziei și că vizionar primordial, creează cărțile profetice și dobândește grandoarea unei figuri divine, depășite doar de Dumnezeu însuși. Leonard W. Deen subliniază că "[f]igura lui Los este centrul necesar al marilor profeții blakeene. În absența lui, acestea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]