881 matches
-
așa-numita „Kunstkammer”. Aici se află o colecție vastă și rafinată de „elemente naturală” (caracterizate de forme antropomorfe, pești ciudați, colonii de corali), „elemente artificiale” (produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
un decret potrivit căruia bunurile familiei habsburgice nu puteau fi înstrăinate și nici împărțite. Scopul decretului este acela de a împiedica risipirea colecțiilor de artă care aparțin acestei familii. În perioada cuprinsă între anii 1628 și 1662, odată cu casătoria dintre arhiducele Tirolului, Ferdinand Carol, și Ana de Medici, la reședința de Innsbruck sunt aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm, fiul împăratului Ferdinand al II-lea și fratele împăratului Ferdinand al III-lea, ocupă funcția de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma licitațiilor organizate pentru colecțiile ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează un mare număr de capodopere italiene și flamande. O parte dintre aceste tablouri au fost achiziționate în contul fratelui său, Ferdinand al III-lea. Celelalte opere rămîn în posesia lui Leopold Wilhelm care le expune în Palatul Coudenberg, la
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
grajdurilor regale. În anul 1657, Ferdinand al II-lea moare . Fiul său, Leopold I, urcă pe tron și reunește colecțiile tatălui și pe cele ale unchiului său, Leopold Wilhelm. Noul împărat se căsătorește cu arhiducesa Claudia Felicita, fica și moștenitoarea arhiducelui Ferdinand Carol de Tirol și a Anei de Medici. În urma acestei căsătorii, suveranul completează colecțiile familiei sale cu patrimoniul palatului din Innsbruck. Între timp, în preajma anului 1659, regale Spaniei, Filip al IV-lea, dăruiește împăratului din Viena cîteva capodopere semnate
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
să înființeze la Viena Cabinetul numismatic și al antichităților. Tot atunci sunt reorganizate obiectele prețioase din camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg. În anii ’70 din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din timpul Renașterii, dar și din instrumente musicale. În anul 1773, Papa Clement al XIV-lea desființează Ordinul Iezuiților. În urma acestui eveniment, pe piața artistică internațională
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
capitala Imperiului în 1608, peste numai un an devine medic al curții și, mai ales, consilierul personal al împăratului Rudolf. În anii petrecuți alături de Rudolf al II-lea - aflat deja spre sfârșitul domniei, în perioada în care puterea fratelui său, arhiducele Matthias, devenea tot mai mare - Maier dispune atât de timpul, cât și de fondurile și de susținerea necesară pentru a se dedica cercetărilor alchimice și descifrării tainelor naturii în general și ale naturii umane și ale posibilităților ființei umane de
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]
-
era acolo, Ludovic a întâlnit-o pe verișoara Mathildei, Maria Theresia, Arhiducesă de Austria-Este, care avea 18 ani. La 20 februarie 1868, la biserica Sf. Augustine din Viena, Ludovic s-a căsătorit cu Maria Theresa. Ea era singura fiică a Arhiducelui Ferdinand Karl Viktor de Austria-Este (1821-1849) și a soției lui Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria (1831-1903). Până în 1862, unchiul lui Ludovic a domnit ca regele Otto I al Greciei. Deși Otto a fost detronat, Ludovic a rămas în linia de
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
închisoare pentru mulți prizonieri de război, printre care militari turci, luați prizonieri în 1881. Între 1914 și 1918 s-a făcut o tabără în meterezele exterioare care a adăpostit prizonieri din Bosnia și Herțegovina, printre care și Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914). Datorită condițiilor grele de detenție au murit 4317 prizonieri, iar în memoria lor a fost pusă la poarta de intrare o placă comemorativă. Despre condițiile inumane în care sunt ținuți prizonierii în cetatea Aradului
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
la început cu lumânări, apoi cu becuri. În cazinou se afla o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant, o cofetărie, spații de utilitate publică. Printre cei care au trecut pragul cazinoului din Vatra Dornei au fost împăratul Franz Joseph, arhiducele Franz Ferdinand, dar și personalități românești precum Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Corneliu Zelea Codreanu, generalul Gheorghe Argeșanu, Nichifor Crainic, A.C. Cuza, generalul Ion Antonescu, Emil Bodnăraș, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Chivu Stoica. După Unirea Bucovinei
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
I cu cele două soții, cancelarul, bufonul, menestreli și steme (gravurile originale se află în Tiroler Landesmuseum). Jakob Hutter, fondatorul și predicatorul sectei anabaptiste, a fost ars pe rug în fața clădirii cu acoperiș auriu la 25 februarie 1536 (în timpul domniei arhiducelui Ferdinand, nepotul lui Maximilian I) pentru convingerile și activitățile sale anabaptiste. Clădirea a fost renovată în 1782, pentru a treia oară, după cum indică o inscripție în limba latină de pe fațada bovindoului: "„Renovatum tertio ano 1782. Restauror posthorrendos continuo ano et
Acoperișul Auriu () [Corola-website/Science/328069_a_329398]
-
aproximativ 250. În repertoriul teatrului sunt piese de teatru, musicaluri, spectacole de operă, operetă și de balet. Arhitectul Christoph Gumpp cel Tânăr a transformat în anul 1629 o clădire din Rennplatz într-o sală "Comedihaus" - sala mare de teatru a arhiducelui Leopold. În 1654 a fost inaugurată o nouă clădire construită de Christoph Gumpp pe cealaltă parte a străzii Rennweg, exact acolo unde se află astăzi clădirea Landestheater. Clădirea teatrului ("Hoftheater") a fost renovată în 1765. În timpul scurtei ocupații bavareze din
Tiroler Landestheater Innsbruck () [Corola-website/Science/328080_a_329409]
-
era atât de puternică încât va fi numit “primul tribun al nobilimii.” În timpul alegerilor din 1573 va sprijini alegerea lui Henri de Valois, viitorul rege Henric al III-lea al Franței, dintr-o dinastie care era ostilă Habsburgilor. Candidatul acestora (arhiducele Maximilian avea câțiva suporteri în Polonia, mai ales în rândul magnaților. În timpul alegerilor din 1575 a acordat sprijin unui alt candidat ostil Habsburgilor (dar și Otomanilor), principele Transilvaniei Ștefan Báthory, pe care l-a ajutat să își întărească autoritatea. A
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
iar Mikołaj Mielecki nu era mort la acea dată. La moartea lui Ștefan Báthory în 1586, Zamoyski l-a ajutat pe Sigismund Vasa să obțină tronul Poloniei și Lituaniei, luând parte și la războiul civil împotriva forțelor care sprijineau candidatura arhiducelui Austriei Superioare, Maximilian III de Habsburg, care era și Mare Maestru al Ordinului teutonic. A fost însărcinat cu apărarea Cracoviei și a învins forțele austriece în Bătălia de la Byczyna din 1588, în care Maximilian III de Habsburg a fost luat
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
proiect al arhitectului curții de la Viena Nikolaus von Pacassi. El este flancat de statuile din plumb ale Sf. Francisc de Assisi și Sf. Tereza de Avila, care au fost executate în 1768 de sculptorul Balthasar Ferdinand Moll, originar din Innsbruck. Arhiducele Ferdinand al II-lea a înzestrat din nou Hofkirche și a construit ulterior, între 1577 și 1578, "Capela de Argint" ca o capelă mortuară. La 3 noiembrie 1655 a intrat în această biserică, după abdicarea ei, fosta regină suedeză Cristina
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
mormânt gol (cenotaf). Cenotaful și coloanele sunt confecționate din marmură de Adnet, un calcar austriac. În jurul acestui mormânt au fost grupate în cele din urmă 28 de figuri turnate în bronz. Mormântul în sine a fost finalizat în 1584 de arhiducele Ferdinand al II-lea. Contrar denumirii colocviale "Schwarze Mander" (Bărbați negri) printre persoanele reprezentate se află și femei. Cele 28 de figuri îi reprezintă pe următorii: În Hofkirche este înmormântat din 1823 luptătorul pentru libertate Andreas Hofer; mormântul se află
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
culoarul din stânga. Aici sunt înmormântați și colegii lui Hofer, Joachim Haspinger și Kajethan Sweth, precum și Georg Hauger (din 1935), cel care a transportat în 1823 rămășițele pământești ale lui Hofer de la Mantova în Tirol. „Silberne Kapelle” este adosată bisericii Hofkirche. Arhiducele Ferdinand al II-lea i-a cerut meșterului curții Hans Lucchese să construiască în anii 1577 și 1578 o capelă mortuară pentru el și soția sa, Philippine Welser; capela a fost extinsă în 1587. Capela, numită după altarul de argint
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
balaurul. Sf. Gheorghe a fost patronul Tirolului până în 1772, apoi a fost urmat de Sf. Iosif. Începând din anul 2005, Sfântul Gheorghe a fost repus ca al doilea patron al landului după Sf. Iosif. O piatră de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic. Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
și cherestea au fost înlocuite la începutul secolului 14 de o fortăreață din piatră și cărămidă. Fiind bine fortificat și bine poziționat, castelul din Sztum a servit ca o bază militară pentru cruciați în cadrul incursiunilor asupra Lituaniei păgâne. În 1377, Arhiducele Albrecht Habsburg a stat în castel, lăsând culoarea familiei sale ca un cadou de recunoștință pentru districtul administrativ Sztum. De asemenea el a dat însărcinarea de a se construi un turn monumental al castelului, care de atunci este cunoscut ca
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
fst mutat în actuala Universitätsplatz. Piața, care era anterior numită Marktplatz, a primit numele de Alter Markt (Piața Veche). În perioada 1873-1927 ea a purtat numele de Piața Ludwig-Victor, după numele fratelui cel mai mic al împăratului Franz Josef I. Arhiducele era la acea vreme un mare binefăcător al orașului Salzburg, fiind popular și iubit. Actuala Piața Veche a fost până în 1889 locul unde aveau loc târgurile anuale, care se întindeau începând din 1813 până în Universitätsplatz și Residenzplatz, precum și locul unde
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
Maria Anna de Bavaria (21 martie 1551, Munchen - 29 aprilie 1608, Graz) a fost fiica lui Albert al V-lea, Duce de Bavaria (1528-1579) și a Arhiducesei Anna de Austria (1528-1590), și soția lui Carol al II-lea, Arhiduce de Austria. Bunicii paterni au fost Wilhelm al IV-lea, Duce de Bavaria (1493-1550) și Maria Jacoba de Baden (1507-1580). Bunicii materni au fost Ferdinand I, Împărat Roman (1503-1564) și Anna a Boemiei și Ungariei (1503-1547), fiica regelui Ladislaus al
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
de Bavaria, Ferdinand de Bavaria și sora ei, Maximiliana Maria de Bavaria (care trebuia să se căsătorească cu regele Sebastian al Portugaliei). La 26 august 1571, la Viena, Maria Anna s-a căsătorit cu unchiul matern, Carol al II-lea, Arhiduce de Austria (1540-1590). La început Ducele a fost un pretendent al Elisabetei I a Angliei pentru aproape un deceniu. Cu toate acestea, în ciuda negocierilor pe termen lung, regina a refuzat să se căsătorească cu Carol. În 19 ani de mariaj
Maria Anna de Bavaria (1551–1608) () [Corola-website/Science/327542_a_328871]
-
Arhiducesa "Isabella" Maria Theresia Christine Eugenie de Austria-Teschen (17 noiembrie 1887 - 6 decembrie 1973) a fost fiica Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției acestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Ea a fost membră a Casei de Habsburg-Lorena (bunicul ei, Arhiducele Karl Ferdinand de Austria, a fost nepot al împăratului Leopold al II-lea). Isabella a fost cunoscută
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]