48,727 matches
-
detalii semnificative și stabilirea corectă a unei hărți a evoluției numerice a mișcării legionare de la arhivele Siguranței Generale a Statului, zăvorîtă și pentru noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o carte bine documentată, pe care autorul a dorit-o și
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
și rămîne de studiat - vast teritoriu a cărui explorare s-ar putea să rămînă în sarcina generațiilor viitoare. Notez, în treacăt, că o cercetatoare din Franța a publicat de curînd o voluminoasă carte în care, pe bază de documente de arhivă sistematic și minuțiuos analizate, ajunge la concluzia că fenomenul colaboraționismului scriitorilor francezi în anii ocupației germane a fost în mod determinant influențat de patimile literare, de veleități, de jocuri de interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
lucru pentru cunoașterea vieții (dar și a operei) lui M. Eliade am avea! Și, peste cîțiva ani, probabil o vom avea. Pentru asta depune o extraordinară stăruință dl. Mircea Handoca, editorul său, căruia i-a revenit - cu acordul ilustrului autor - arhiva familiei și, apoi, s-a zbătut să colecteze de la diverși corespondența lui Eliade. Sigur că n-a izbutit să o colecteze pe toată (mă gîndesc la personalitățile din străinătate din lumea științifică și încă alții, chiar români). Dar, și așa
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
niciodată nu-i vom putea mulțumi îndeajuns acestui aproape neștiut profesor secundar, dl. Mircea Handoca, care, în 1968, decide să se consacre operei lui Mircea Eliade, intrînd cu el în corespondență, făcîndu-i servicii pentru ca, apoi, cîștigîndu-i încrederea, să obțină întreaga arhivă lăsată în România în custodia sa. Ea ar trebui, acum, pusă la adăpost, ca un tezaur, într-un depozit public, la Biblioteca Academiei. Dar, deocamdată, dl. Mircea Handoca mai are treabă cu ea, cum se vede din această corespondență în
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
obroc de cenzura ceaușistă, dirijată cu gelozie de la cabinetul II împotriva tuturor celorlalte femeie pendinte de nomenclatură și cu veleități ori vocații artistice"... Printre rînduri se insinuează, ca un curent rece, ideea că, inevitabil, istoria se repetă; constați cum, halucinant, arhivele par să atace, uneori, direct, actualitatea. Dar, despre actualitatea Istoriei, în numărul viitor.
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
terminat, Pynchon a publicat cîteva fragmente, ca povestiri de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta de nebuni simpatici care o însoțește pretutindeni, intrau în "arhivele" istoriei ficțiunii într-o vreme cînd, de pildă, o bună parte din melancolicii emigranți ruși, ori Lolita lui Vladimir Nabokov deja pătrunseseră în imaginația cititorului american. Fac această comparație nu doar pentru că puțină istorie literară ne ajută întotdeauna să discernem
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Costache Olăreanu O spun de la început, fără ezitare: respingerea lui H.-R. Patapievici, de către comisiile juridice ale Parlamentului, de la numirea sa ca membru al viitorului Colegiu Național de Studiere a Arhivelor Securității, este o rușine cu mult mai mare decât cea pe care ar reprezenta-o cele câteva pagini dintr-o carte a respectivului candidat, incriminate de unii aleși ai poporului. Urmând logica domnilor "avocați" care au votat împotrivă (și sunt
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
pynchoniană despre al doilea război mondial, pe cînd Searle, mai atras de istorie decît de ficțiune, s-a întrebat, alături de cîți alții, Nu cred că risc mult prognozînd că nici una dintre aceste cărți "ale anului" nu va rămîne în vreo arhivă (sigur, nepunîndu-l la socoteală pe Borges), alta decît una personală, a autorilor menționațI, și poate a unei comunități anume cu care aceștia se identifică, pe cînd Dante, Cervantes sau Shakespeare sînt deja de neclintit de pe rafturile unor muzee reale și
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
lui Florian Pittiș care, în montarea Furtunei lui Ciulei, de la Bulandra, juca Ariel. George Constantin a fost Prospero. Prima replică a lui Ariel la intrarea în scenă și adresată lui Prospero este "Magistre fără seamăn, slavă"... Extraordinar, nu? Documentele de arhivă conținînd fragmente din importante apariții pe scenă și doar din trei filme - din cele peste 40 jucate - sînt legate de punctele de vedere în special ale regizorilor mari. În hainele lui se simte mirosul tuturor regizorilor mari cu care a
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi În urmă cu vreun an am avut ocazia să vizionez, în sala de proiecții din Jilava a Arhivei Naționale de Filme, mai multe filme despre poetul național al românilor, ori inspirate de opera acestuia. Ceea ce înseamnă 5-6 pelicule, în majoritatea lor documentare. Prima dintre ele în ordine cronologică poartă titlul Blanca și este rodul unei colaborări între Mihai
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
Cronicar "Un Lar al sufletului meu" În APOSTROF nr. 4, Ion Bălu continuă publicarea documentelor referitoare la Lucian Blaga provenite din Arhiva S.R.I.si despre care aflăm că fac obiectul unei cărți în curs de apariție la admirabila editură a revistei (toate titlurile apărute acolo sînt de rîvnit). Noul segment din Dosarul Blaga e completat cu explicații și fragmente de scrisori oferite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
ce ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer, din Kant, din Hegel, aproape cu un zel de ucenic - și, concomitent, fișe ale unor meditate lecturi moderne, Dilthey, Cassirer, Wölfflin, Simmel, prin care descoperă
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
artelor, un reper cotidian pentru artiști, pentru numeroși oameni de cultură și pentru o bună parte din boema artistică bucureșteana. Dintr-o instituție necrofila, introvertita și glaciala, așa cum era înainte de 1990, cu privirile întoarse exclusiv către memoria difuza și către arhiva sistematizata, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de pe care-și poate recolta exponatele prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă (instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescenta a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoaptă și strigatul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plătica se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vietii însăși
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
cu lanț rezervă și anexe, preț 3,6 mîl. lei" (anunțuri din Tribună și Vitrină de Cluj, 1998). Perfectă normalitate a termenului poate fi atestata și narativ, de pildă de un banc (al carui început îl reproduc dintr-una din "arhivele" Internet): "Un țăran își cumpără o drujba din București. Drujba era garantată să taie 1001 copaci". Cazul în sine e, desigur, minor, dar mi se pare totuși interesant: o evoluție semantica autohtonă rămîne fără atestări, pentru că e considerată accidentala, marginala
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
Ghica - în trupa unei Henrieta Karl. După alte surse, în care se poate pune temei, ar fi urmat și Școala Filarmonica înființată de Heliade Rădulescu și Aristia, așa explicîndu-se pregătirea destul de îngrijita în ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
pregătirea destul de îngrijita în ale umanioarelor. În 1857 devine funcționar la Arhivele Statului (avea 38 de ani), parcurgînd toate etapele slujbașului de atunci, pînă a fi căpătat rangul de pitar. Dar slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani, în 1865, răpus de ftizie în ciuda corpolentei sale. Făcîndu-și "mîna" de gazetar, pe cînd
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
secole. Este un teritoriu inepuizabil. Astăzi în mod special pianistul muzician are obligația de a-si înnoi în permanență propriul repertoriu. O solicită dinamică vieții de concert. O impune legea concurenței ce guvernează marea piața a valorilor. Sunt cercetate vechi arhive. Se descoperă și sunt lansate lucrări noi. Unele case de discuri inițiază colecții ce prezintă lucrări în primă audiție absolută. Ies la iveală lucrări și autori, fapte de muzică pomenite doar în memorialistica perioadelor anterioare de cultură. Curiozitatea vie, iscoditoare
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
opinie publică (așa-zișii "agenți de influență"). Mulți apar și dispar așa cum au apărut, ca într-o scamatorie de cea mai joasă speță. Ocultarea adevărului istoric tinde să blocheze memoria, inclusiv cea scrisă. Rescrierea istoriei impune, logic, accesul liber la arhive, precum și corelarea obiectivă, corectă, a faptelor revolute. Răstimpul clipei își găsește, astfel, locul cuvenit în șirul împrejurărilor de ieri, de astăzi și de mîine. Fugit irreparabile tempus.
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
special Vasile Băncilă - un volum de 305 pagini îngrijit de Florentin Popescu -, doldora de revelații despre un gînditor care a scris timp de peste trei decenii numai pentru sertar. De fapt, cum spune Alexandru Condeescu în preambul, pentru un cufăr uriaș, arhiva lui inedită numărînd zeci de mii de pagini. Din ele a fost selectată pentru acest număr o mică dar exemplara parte (textele sînt îngrijite și adnotate cu acribie de Dora Mezdrea). Fiindcă Vasile Băncilă (1897-1979) a fost preocupat de multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
Fiecare piesă înscrisă beneficiază și de casetă tehnică - numele regizorului, distribuția, ilustrația muzicală, regia de studio, durata etc. Așa cum sîntem obișnuiți să ascultăm la sfîrșitul benzii. Din păcate, o carte destinată să fie un instrument de lucru, seamănă cu o arhivă în care accesul este foarte dificil. Nu poți afla o informație decît după multe căutări sau cu ajutorul hazardului. Răsfoind aceste pagini, mi se înghesuie în auz fragmente cunoscute dintr-o piesă sau alta ascultata, defilează voci, timbre, nuanțe, tresar la
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
Manolescu AM STUDIAT o vreme felul în care a funcționat cenzură comunistă a publicațiilor de tot felul, reviste literare, cărți, dar și a spectacolelor de teatru și a filmelor. Am ținut un curs la facultate pe tema această, am cercetat arhivele. Studiului i se adaugă experiență personală: în definitiv, am publicat eu insumi în regim de cenzură douăzeci de cărți și cîteva mii de articole. Trebuie să spun că experiența personală contrazice uneori ideea de cenzură pe care mi-am făcut
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana. Cine scormonește arhiva plecăciunilor scriitorilor noștri față de supușenia oficială, descoperă și un Tudor Arghezi gata oricînd să prefacă noroiul în mătase sau bubele în mătănii". Sub comunism, desigur că Arghezi n-a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
prozatorul de mai tarziu al Câmpiei Transilvane i-a fost elev, l-a susținut și încurajat, chiar dacă discipolul nu i-a arătat întotdeauna gratitudinea cuvenită. (A se vedea în acest sens corespondență lui Pavel Dan cu Ion Chinezu păstrată în arhiva revistei "Gând românesc") Ca poet, Teodor Murăsanu este discutat din două perspective diferite: din perspectiva epocii sale și din perspectiva actualității. Cred că autorul ediției a procedat bine punând față în fața aceste ipostaze critice diferite. Pentru prima perspectiva se reproduc
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
obscură, Asachi, de el întemeiata la Piatră Neamț, trimitîndu-si astfel scrierile în neant. Mai tîrziu, în ultimul deceniu al secolului trecut, ajuns profesor la Iași, îl descoperă fostul său coleg A.D. Xenopol, care îi publică producția în bizară să revista Arhiva, mai mult științifică și compromisă, în secțiunea ei literară, de poezia ridicolei Riria (soția istoricului), prezentată, pur și simplu, drept egală lui Eminescu. Încît, și prin Arhiva, izbutise performanță de a fi un necunoscut. De abia în 1906, prin Viață
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]