2,123 matches
-
și grupurile aristocratice favorizară din umbră această afacere, din care puteau trage profit în cazul unui seism social. Impresia în aceste cercuri era că organizația ilegală va putea fi la timp oportun încălecată și dominată de regia din umbră a aristocrației. Conspiratorii sperau și ei același lucru: să înlăture după izbândă și după familiarizarea cu treburile publice pe Hangerliu și toată tagma lui. Deocamdată, ambele tabere, conștiente de rezervele mentale reciproce, mergeau solidar împreună pentru atingerea primelor obiective. Prin urmare, ideea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țară când numele Valsamaky era bine consolidat în Almanahul de Gotha al țării Românești. Aceștia era venetici curați, oameni noi. Insă Hangerliu fusese, oricât de efemer, domn, și urmașii săi, intitulîndu-se prinți, intraseră în alianțe cu familii domnitoare și cu aristocrația europeană. Familiile Valsamaky și Farfara, din mijlocul cărora nu ieșise nici o personalitate proeminentă, aveau curs numai în țară și se perpetuase într-o pătură cu aparență de burghezie: ofițeri, magistrați, episcopi, călugări (nu însă preoți), funcționari chiar și mai umili
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
personalitate proeminentă, aveau curs numai în țară și se perpetuase într-o pătură cu aparență de burghezie: ofițeri, magistrați, episcopi, călugări (nu însă preoți), funcționari chiar și mai umili (mai rar profesori). Un profan ar fi refuzat să creadă în aristocrația doamnei Valsamaky-Farfara și a afinilor săi cu alte nume, cu atât mai mult cu cât aceste nume se remarcau, spre a ne exprima astfel, prin obscuritatea și insignifianța lor. Ele nu evocau nici o persoană ilustrată câtuși de puțin, s-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă se face aluzie la "Ciumulești", la "Tîmburești", femeile fiind numite "Ciumuleasca", "Tîmbureasca". Asta venea din faptul că Merișeștii sau Teodoreștii nu erau țărani sau burghezi, ci membri ai unor familii obscure, ce-i drept, nu mai puțin reale, de aristocrație minimă, în sensul că puteau să-și urmărească documentar genealogia măcar un secol în urmă și să dovedească înrudirea cu alte grupuri sociale mai proeminente. Fenomenul acesta îl observa brusc un candidat la însurătoare. Dacă, bunăoară, un funcționar important cerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui Hangerliu. A pune agenți pe urma lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
indirect prin rudele franceze. Era singura cale posibilă, deoarece statele interesate a susține Mișcarea tăceau, spre a nu-și trăda complicitatea. Nici Hangerlioaicăi de altfel nu-i convenea recursul în această parte. Ea se sprijinea pe tema că Hangerliu aparținea aristocrației care dăduse câțiva domni României și că era la mijloc o răzbunare din partea dinastiei străine. Hangerliu nu acționase în numele puterilor centrale, ci în contact cu vechii aliați, dovadă scrisoarea către contesa Assheton-Jones, pe care guvernul român nu voia s-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să reia cunoștință de arhiva lui internă. Dădu peste o tipăritură curioasă, grotescă pentru un cititor nepregătit, și care era a unui unchi al tatălui său, colonelul Remus Pomponescu. Acesta întocmise o genealogie a neamului său ca și când ar fi aparținut aristocrației (era un obicei acesta printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a ramurilor sale laterale: familiile Cociu, Pienescu, Cristidi, Deleanu, Radovici, lucrată de colonelul Remus Pomponescu. Tipărită de autor cu concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
problematicii, a tipurilor, a soluțiilor artistice, romanele lui G. Călinescu - Bietul Ioanide și Scrinul negru - se înscriu în literatura română ca o operă capitală. Ele inaugurează o nouă tradiție în proza noastră oglindind problematica intelectualului și procesul de descompunere a aristocrației; ele se plasează pe o orbită care, din unele puncte de vedere, depășește cu mult aria preocupărilor legate de această tematică și în literatura universală a zilelor noastre. Originalitatea Bietului Ioanide ține de faptul că, prin arhitectul Ioanide, romancierul creează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bunuri intelectuale, oricât de rafinați ar fi ei, ci făuritorii valorilor culturale, cei care prin eforturi susținute completează tezaurul moștenit. Original e, de asemenea, Călinescu, și deosebit de interesant, prin modul cu totul inedit în care oglindește procesul de descompunere a aristocrației. De obicei, ori de câte ori scriitorii priveau îndurerați acest inevitabil deces social, manifestau o foarte pronunțată înclinație pentru reliefarea decăderii, a putreziciunii morale și intelectuale a aristocrației, înfățișînd-o ca alienată sieși, și speculând, în acest scop, uneori abuziv, supărător deci din punct
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și deosebit de interesant, prin modul cu totul inedit în care oglindește procesul de descompunere a aristocrației. De obicei, ori de câte ori scriitorii priveau îndurerați acest inevitabil deces social, manifestau o foarte pronunțată înclinație pentru reliefarea decăderii, a putreziciunii morale și intelectuale a aristocrației, înfățișînd-o ca alienată sieși, și speculând, în acest scop, uneori abuziv, supărător deci din punct de vedere artistic, elementul spectaculos și erotic. G. Călinescu, printr-un de admirat tur de forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sieși, și speculând, în acest scop, uneori abuziv, supărător deci din punct de vedere artistic, elementul spectaculos și erotic. G. Călinescu, printr-un de admirat tur de forță artistică, atinge mult maibine obiectivul propus printr-un procedeu contrar: el înfățișează aristocrația în posesia deplină a "virtuților" ei tradiționale. Ridicolul personajelor din mediul nobiliar nu-și are, la el, ca la înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înaintași și confrați, sursa în contradicția dintre aparență și esență, între ceea ce personajele vor să pară și ceea ce sunt ele în realitate. Aparența nu contrazice esența lor, ci o acoperă și o exprimă. Ridicole sunt de astă dată virtuțile înseși. Aristocrația nu e condamnată pentru că, pierzîndu-și "virtuțile", s-a înstrăinat de sine, ci, fiindcă păstrîndu-le cu sfințenie, a rămas ea însăși. E condamnată în ceea ce constituie grandoarea ei, condamnată, deci, fără a i se mai oferi posibilitatea unui recurs, definitiv și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inventat moneda, prin intermediul căreia ea realizează antrepozitul la domiciliu." (n. ed.). 44 Inițial asignatele sunt creanțe emise de Trezoreria revoluționarilor în 1789 pentru a acoperi cheltuielile publice. Ele urmau să fie acoperite prin vânzarea bunurilor confiscate ale Bisericii și ale aristocrației reacționare, însă încep să circule ca monedă (fiduciară) a cărei valoare va scădea semnificativ, provocând o inflație puternică înainte de a fi retrase din circulație în anul 1797. A se vedea Florin Aftalion, L'économie de la Révolution française, Hachette, 1987 (n.
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
figură de "ideolog al clasei muncitoare". Îi stăteau bine nu șapca și tunica, ci costumul bine croit, ciorapul negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anume Cantacuzin Basarab. După Dim. Cantemir în Moldova și puțin după căderea Basarabilor în Țara Românească vine domnia fanarioților. Influința acestora fiind obiectul unui studiu deosebit puțin vom spune despre ea. Formele bizantine vin în locul celor vechi, caracterele trufașe ale aristocrației devin servile. Discordia dinlăuntru, lipsa unor dinastii constante au transformat țara aproape în pașalâc. Sub domnii fanarioți, care erau trimiși pe un timp anumit și care aveau numai titlul de domn și pomenirea în biserici, nicidecum însă consistența monarhică, puterea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt partide de principii, ci de interese personale; și principiile sunt interese - dar interesele unei clase pozitive, clasa pozitivă a proprietății teritoriale, tory conservativ; clasa negustorilor ș-a industrialilor, wygs; clasa lucrătorilor, socialiștii. Unde sunt la noi aceste clase pozitive? Aristocrația istorică - și ea trebuie să fie totdeauna istorică pentru a fi importantă - au dispărut aproape, clasa de mijloc pozitivă nu există, golurile sunt împlinite de străini, clasa țăranilor e prea necultă și, deși singura clasă pozitivă, nimeni n-o pricepe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
persecuțiune, legile din 1863/4 făcute cu concursul românilor și sacționate prin domnitorul au fost cele mai mulțămitoare dintre câte au cunoscut românii transilvăneni de la decăderea lor până atunci. Și cu aceste legi era supremația tot în mâna maghiarilor, pentru că aristocrația, averea și inteligența lor le asigura întîietatea sub orce împrejurări și sub orice legi, chiar și în absolutismul nemțesc; - ele însă totuși erau apte de a servi de baza unei adevărate și sincere înfrățiri între elementele ce locuiesc în această
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
purtare față de Camera deputaților și pentru ura manifestată cătră români numaidecât după fuziune, a fost remunerat cu înaltul post de secretar de stat în ministerul de interne. Astăzi el conduce destinele Transilvaniei. Prin legea municipală s-a introdus sistemul viriliștilor. Aristocrația de bani concurge în două moduri la reprezentanța municipală. Ea dă jumătate din reprezentanții municipiului fără alegere, și cu votul concurge și la alegerea celeilalte jumătăți. Lucru firesc că viriliștii - adecă cei mai avuți - nu pot fi din șirul foștilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
5 ianuarie 1877] EVREII ȘI CONFERINȚA O seminție care câștigă toate drepturile fără sacrifici[i] și muncă e cea evreiască. La orice popor drepturile publice și private au fost rezultatul unei munci seculare și a unor sacrificii însemnate. Dacă exista aristocrația, cu prerogative deosebite, acestea erau compenzația muncii războinice; dacă țăranii, cari pretutindenea au fost aserviți, au izbutit în urmă a se vedea stăpâni pe bucățile lor de pământ, aceasta a fost oare - cum răsplata pentru că în vremi trecute ei singuri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe evrei - și aceasta o poate pricepe orice om cu privirea clară - acela va vedea că în toate măsurile noastre restrictive numai dreapta judecată și instinctul de conservare au jucat singure rolul principal. Domnia fanarioților au putrezit clasele noastre sociale; aristocrația noastră, din războinică și mândră ce era, a fost devenit în cea mai mare parte servilă, încrucișîndu-se cu stârpitura grecului modern, care e tot atât de șiret, dar mai corupt decât evreul de rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă ușor înădușită de ciocoimea ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este caracteristică românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat din clase leneșe, din privilegiați mici. Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cării esploatare trebuia să trăiască toată
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat din clase leneșe, din privilegiați mici. Rămânea deci o singură clasă muncitoare, din a cării esploatare trebuia să trăiască toată societatea română - țăranul. Dar chiar esploatarea directă era o muncă prea grea pentru aristocrația foștilor cafegii și ciubuccii, de aceea și-au introdus pretutindenea câte un asociat activ chezaro-crăiesc - câte un evreu. Acelaș proces se repetează însă. Precum ciocoimea au alungat pe boierii vechi din locul lor, tot astfel evreii, având numai dreptul de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
abstras de la cultura minții și au avut în vedere numai îmblînzirea, înfrumusețarea simțimentelor prin muzică, sculptură, arhitectură, zugrăvie și prin credințe care se sustrăgeau prin sfințenia lor de la orice controversă. Dar pre de altă parte aceeași școală era firește prigonitoarea aristocrației spiritului, a acelor oameni seculari la cari caracterul, oricare ar fi fost, Rămânea cu totul neutralizat de enorma cantitate a creierului și cari vedeau toate lucrurile lumii în deplina lor claritate. Catolicismul n-au {EminescuOpIX 303} avut talentul de a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
n-ar putea să judece deloc. Dar în faptă stă altfel. Știință poate câștiga oricine voiește, judecată nu. Judecata e un dar prețios al naturii, care se găsește în porțiune mică la orice om, dar încăpătoare și clară numai la aristocrația spirituală, pe care natura au semănat-o cu multă zgârcenie pe fața pământului. Și această aristocrație e șicanată în republica literelor, ca și aristocrația numelui istoric în republica cetățenilor. În amândouă republicele mediocritatea (din invidie și din simțământul nimicniciei sale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
judecată nu. Judecata e un dar prețios al naturii, care se găsește în porțiune mică la orice om, dar încăpătoare și clară numai la aristocrația spirituală, pe care natura au semănat-o cu multă zgârcenie pe fața pământului. Și această aristocrație e șicanată în republica literelor, ca și aristocrația numelui istoric în republica cetățenilor. În amândouă republicele mediocritatea (din invidie și din simțământul nimicniciei sale) va bănui capetele pe care nu va putea sau nu va voi să le înțeleagă. Și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]