1,567 matches
-
protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice (Berna, Lucerna, Fribourg, Soleure), în care puterea aparținea exclusiv patriciatului; state monarhice (Neuchâtel, Episcopatul de Bâle, abațiile de Saint-Gallen și Engelberg). În anul 1656 Berna interzicea intrarea în rândurile burgheziei a artizanilor străini. În 1660 s-a hotărât să nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne poetul și în volumele următoare; atât limbajul, adesea deloc ceremonios, cât și codul atitudinal pe care și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a acelora pe care congenerii săi le adulează (un exemplu elocvent este atitudinea total ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ville n'était plus qu'une grande débauche de millions et de femmes. Le vice, venu de haut, coulait" [Zola, La Сurée, p.182]. Eric Hobsbawm mai observa că "această formă de comportament [adulterul] era cea mai obișnuită în cercurile aristocratice și la modă, dar și în marele orașe unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled că lărgire progresivă a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot" [Muchembled, p.264]. În cursul secolului al XIX-lea elitele noi (burghezia) fuzionează cu cele vechi (aristocrația)342. Pe de o parte, amenințarea elitelor de către clasele periculoase
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Clotilde de Marelle este încântată de această comedie 346. Similitudinea s p a ț i i l o r este relativă. Căsuțele din suburbiile Parisului reproduc în miniatură planurile locuințelor somptuoase. Tradiția aristocrata a saloanele este reluată de burghezi. Ambianța aristocratica a doamnei Dambreuse din L'Education senimentale poate fi regăsita, cu un accent intim, la doamna Arnoux și, cu un accent de prost gust, la Rosanette. Spațiul parizian devine un loc în care este posibilă o anumita egalitate între clasele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.292.] Și proprietarul Steiner îi cumpăra lui Nana o casă în provincie: "Est-ce qu'il n'a pas acheté une propriété pour une actrice (...) Tout le pays est scandalisé..." [ibidem, p.170]. Casa lui Nana din provincie este una aristocratica: "Très chic, le salon (...) să chambre surtout l'enthousiasma, une chambre qu'un tapissier d'Orléans avait tendue de cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aux gens d'esprit de la capitale (...) c'est enfin de ne pas savoir écouter: mais l'homme qui écoute à Paris est un être très rare" [Mercier, Tableau de Paris, vol.II, 137, p.82]. Conversația, care vine din tradiția aristocratica readaptata de gândirea republicana, are în societatea franceză o importanță aparte, în toate circumstanțele și locurile, si este una dintre trăsăturile de individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât necunoașterea lui trădează provincialul sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
socială (primele două au plătit cu viața angajamentul lor politic). Aceste trei tipuri de demersuri, filozofic, politic și etic, se regăsesc în dezbaterile secolului. 31 Astfel, cum menționează M.Ozouf [1999, p.69] pe parcursul secolului al XIX-lea coexista modelul aristocratic cu modelul de egalitate visata și inaugurată de unii din revoluționarii novatori, cum a fost Condorcet; și un al treilea model, care este cel al complementarității sexelor, al separării rolurilor și al separării dintre sfera privată și cea publică a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.162]. 124 Cum arata Robert Muchembled în Societatea rafinată, codul de politețe ia naștere nu la Curtea lui Ludovic XIV, cum se vehiculează de obicei, în mod esențial, el provine din capitală că fuziune între curtoazia urbană și puterea aristocratica "și poartă mărcile urbanității" [p.142, subl.n.]. Politețea constituie liantul identității franceze, cimentul, limba comună, ea topește treptat diferențele, constituind un anumit tip de cultură cultură politeții. La curtea lui Ludovic XIII și Ludovic XIV apare stilul francez, degajat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
opoziție cu naționalismul cultural distorsionat profesat de regimul de la centru, idealul unei posibile șalvari prin izolarea în literatura.114 Neimplicarea unor intelectuali în viața politică, pasivitatea lor așadar, avea să genereze în scurtă vreme cel mai elitist chip al ermetismului aristocratic, de neclintit în fața valurilor istoriei. În acest context mai larg apărea, ca moștenitoare a experienței vociene, rondiste și barettiene, revista florentina 'Solăria' (1926 -1934) fondată de Alberto Carocci.115 Se plasa la granița dintre cele două extreme: claustrarea în spatele cuvântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
călătorie (de doar șase zile!), ținut de majordomul englez Mr. Stevens în vara lui 1956. După război, reședința impozantă a Lordului Darlington (Darlington Hall), unde protagonistul a lucrat ca butler (un fel de valet cu atribuții administrative în interiorul vechilor case aristocratice engleze!) toată viața, va fi cumpărată de un american bogat (domnul Farraday), ajuns astfel prin forța împrejurărilor stăpînul lui Stevens. Eroul pare derutat, la început, de manierele liberale, neconvenționale, ale noului proprietar, făcînd eforturi să le înțeleagă și să le
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un proces pornit de la decla rația sa că, în Turcia, a existat genocid împotriva armenilor și kurzilor!) și cu situație socială nesigură în America, el și-a găsit echilibrul în reconstrucția sentimentală a orașului copilăriei lui. Provenit dintr-o familie aristocratică (aflată totuși în declin!), Pamuk a avut o viață privilegiată în primii săi ani. A locuit (element de prestigiu și stabilitate în socie tatea otomană!) într-un așa-zis "Bloc Pamuk" (o clădire impozantă unde locatari erau doar membrii familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care se sacrificase deja, el însuși, pe altarul subliminalului triumfal. Pesemne că multe din aceste viziuni sumbre îi vin lui Nabokov din tinerețea străbătută de traume. Fiu al unei familii aristocratice ruse, el trăiește, de la o vîrstă timpurie, mutații teribile de soartă, ce l-au urmărit, practic, pînă la sfîrșitul vieții. În timpul Revoluției bolșevice, se retrage cu familia în Crimeea (unde tatăl e ministru în Guvernul Provizoriu al Armatei Albe), pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
gândirii celorlalți, dar, mai ales, a propriilor opinii. Un ironist care nu mai este revoltat de paradoxurile lumii, ci le filtrează printr-o atitudine ambivalentă, singura care-i conferă stabilitate. Un ironist ce și-a pierdut înverșunarea și, cu un aristocratic simț al ignorării nesemnificativului, tratează lumea ca text, iar oamenii, ca personaje. Iar această atitudine îl spiritualizează și îl face să îmbrățișeze diversitatea adusă de celălalt. Nervurile acestui tip aparte de atitudine ironică par să configureze și să confere identitate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atenția ce i se acordă. Așa trebuie să se fi simțit și un fost profesor de-al meu, scurt pus la colț în fața unei aule pline de studenți, pentru o presupusă/reală (cine știe? și oricum nu contează) legătură extraconjugală. Aristocratic aplicată, ironia ficționalizează victima, căci, cum spune Rorty, ,,ironiștii își petrec mai mult timp ordonând cărți, decât ordonând oameni reali". Chiar dacă pândiți de riscul simplificării și al livrării detaliului insignifiant, am fost prea tentați totuși să unim secvențele într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de soartă" (Retorica, I, viii, 1365 b). Istoricul Moses I. Finley precizează și comentează: "Selecția prin tragere la sorți și retribuția acordată celui investit cu o misiune erau cheia succesului acestui sistem. Alegerile, spune Aristotel (Politica, IV, 1300b 4-5), sunt aristocratice și nedemocratice: ele introduc un element de alegere deliberată, de selecție a celor mai buni cetățeni, aristoi, în locul guvernării de către poporul întreg 79." În dêmokratia, tragerea la sorți, instaurată de Clistene, este regula; alegerile sunt o excepție. Atenienii au inventat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
chiar acele probleme care nu se pun, care nu trec prin minte, care provoacă zîmbetul. Dacă omul modern nu-și pune aseme-nea probleme este pentru că așa cum arată etapa a doua a deturului nostru antropologic viziunea sa asupra lumii este funciar aristocratică: imposibil ca oamenii "obișnuiți" să nu vrea, spre binele lor, să fie reprezentați și conduși de către aleși, de cei mai buni (aristoi, spuneau grecii). INVENTAREA INDIVIDULUI, A BUNULUI DUMNEZEU, A DIAVOLULUI ȘI A FERICIRII PĂMÎNTENE " Am să vă arăt singura
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
măsura responsabilitățile istorice? 3. Cronici diverse Fabulosul destin sau nevroza Amélie Nu e vorba despre delicata Amélie Audrey Tautou și nici despre drăgălașa comedie romantică franceză din 2001, ci despre o altă fragilă Amélie, Nothomb după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută (în 1967) și crescută o vreme în Japonia, plimbată îndelung prin Asia, o erudită clasicistă (agregée de grecă și latină la 21 de ani!), vorbitoare de cinci limbi, extravagantă și plină de umor, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ani de ucenicie. Încă de la primele scrisori, talentul și siguranța tonului, mîndru și neliniștit, demn și dureros, se manifestă fără efort, într-o retorică discretă, echilibrată și pudică. Niciodată grosolan, chiar în miezul pătimaș al polemicilor sale, elegant și aristocratic în complimente ca și în execuțiile ferme și imparabile. Dincolo de imaginea cumva țeapănă, închisă pe care s-au străduit să o edifice exegeții săi de-a lungul timpului, Corespondența intimă a lui Mauriac ne arată un om mult mai deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu ideile lui Georges Bataille este evidentă: "marxismul este totuși o critică mic burgheză limitată ("petit bourgeios critique"), încă un pas în banalizarea vieții către "buna utilizare" a socialului! Bataille, dimpotrivă, mătură toată această dialectică de sclav dintr-o perspectivă aristocratică, aceea a stăpânului care se luptă cu moartea sa. Putem acuza acest punct de vedere ca fiind presau post-marxist. În orice caz, marxismul este doar orizontul dezvrăjit al capitalului tot ceea ce îi precede sau îi urmează este mult mai radical
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vedere ca fiind presau post-marxist. În orice caz, marxismul este doar orizontul dezvrăjit al capitalului tot ceea ce îi precede sau îi urmează este mult mai radical decât el"412. Kellner interpretează această poziționare a lui Baudrillard în termenii unei "critici aristocratice" a economiei politice ca fiind profund influențată, pe lângă ideile lui Bataille, de cele ale lui Nietzsche, pe care îl regăsește în subtextul acestei imperiale "morale a stăpânului", în care valoarea este dată doar de exces, intensificarea energiilor vitale și putere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
1862)49 de Dimitrie Bolintineanu 50, autor considerat de Nicolae Manolescu "excepția onorabilă" (1999: 147) printre scriitori pașoptiști, care, mai toți, au eșuat atunci când au încercat să închege romane. Notațiile din acest roman scris, potrivit aceluiași Manolescu, "sub semnul discreției aristocratice" (2000: 76), sunt încă șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-un mod ostentativ, aproape supărător atunci când ni-l introduce în scenă pe postelnicul George, bătrânul și nevrednicul soț al Elenei. Efectele ar fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
unui jurist, Silvestru Hotăran, care trebuie să-l conducă la castelul Kemény, pentru a-i permite evaluarea și, eventual, cumpărarea unor cărți vechi și rare din biblioteca familiei. Suntem informați că moștenitorii legali ai domeniului sunt doar rude îndepărtate, neamul aristocratic ștergându-se odată cu dispariția contesei Aranka. Proprietatea răposatului conte este un ținut dintre cele mai stranii, mlăștinos, cu un aer nesănătos exalat de bălțile necolmatate, adevărate fiefuri ale luxurianței insectivore. De altfel, pozitivistul și pântecosul Hotăran (numele însuși este o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și ele; paradoxal, crepusculul se transformă în noapte odată cu ivirea zorilor. Poate că, până la urmă, cel mai bun verdict este cel al unui glas misterios, ivit de departe, care deplânge, cu un aer de tristețe barocă, stingerea unei vechi familii aristocratice. În cele din urmă, ce ar mai fi de spus în legătură cu Domnișoara Christina, care rămâne, chiar și astăzi, o proză alertă și captivantă? Paul Cernat face o constatare foarte bună: "S-a vorbit, pe un ton oarecum peiorativ, și despre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]