1,035 matches
-
respectivă. Hampa are drept cravată o panglică tricoloră având la fiecare capăt câte un ciucure. În zilele noastre, Românii de peste granițele României sau Republicii Moldova folosesc, în general, drapelele și stemele unuia din aceste state, cu excepția Românilor din Serbia și a Aromânilor din Grecia : primii au adoptat ca stemă o acvilă bicefală, ceilalți un drapel alb întretăiat de opt linii drepte albastre, și de un cerc albastru în centru. După înfăptuirea României Mari, drapelul oficial va rămâne în continuare cel tricolor, cu
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
i sunt una dintre cele patru ramuri ale românilor, pe lângă dacoromâni, aromâni și istroromâni. Etnonimul „meglenoromâni” este un exonim folosit de către cercetători, care se referă la faptul că acest grup etnic trăiește în principal în ținutul Meglen și că este o ramură a românilor. Ei înșiși își zic "vlaș" (la singular "vla
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
1859, despre 50 de sate din Meglen locuite de bulgari și de vlahi. Mai târziu, diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn, într-o relatare de călătorie din 1867, constată că este vorba de un grup etnic diferit de aromâni, dat fiind că idiomul lor nu este același cu al acestora din urmă. În continuare de meglenoromâni se ocupă mai ales lingviști, începând cu germanul Gustav Weigand. În urma unei călătorii în care trece și prin Meglen, el face o descriere
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
amestecului dintre români și pecenegi, opinie acceptată ulterior și de Weigand. Pe baza asemănărilor dintre idiomul meglenoromânilor cu cel al dacoromânilor, Ovid Densusianu considera că primii erau dacoromâni care au migrat la sud de Dunăre și s-au așezat printre aromâni. Nicolae Iorga era de părere că strămoșii lor au fost români sud-dunăreni luați prizonieri de împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, care i-ar fi așezat în munții Rodopi. Fiind de acord că idiomul meglenoromân prezintă asemănări mai mari
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
era de părere că strămoșii lor au fost români sud-dunăreni luați prizonieri de împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul, care i-ar fi așezat în munții Rodopi. Fiind de acord că idiomul meglenoromân prezintă asemănări mai mari decât cel aromân cu idiomul dacoromân, dar insuficiente pentru a concluziona că meglenoromânii sunt la origine dacoromâni, Capidan susținea ideea că meglenoromânii au format un bloc comun cu aromânii în munții Balcani, apoi s-au despărțit de aceștia înaintând spre sud, au trăit
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
munții Rodopi. Fiind de acord că idiomul meglenoromân prezintă asemănări mai mari decât cel aromân cu idiomul dacoromân, dar insuficiente pentru a concluziona că meglenoromânii sunt la origine dacoromâni, Capidan susținea ideea că meglenoromânii au format un bloc comun cu aromânii în munții Balcani, apoi s-au despărțit de aceștia înaintând spre sud, au trăit o vreme în munții Rodopi și apoi s-au așezat în Meglen. Acest proces ar fi avut loc în secolul al XII-lea sau al XIII
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
și conflicte, uneori sângeroase între satele megleromomâne, în primul rând din cauze economice, dar care au căpătat și o tentă religioasă. Așezându-se și în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai puțin specializate în obiecte din
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
a micșorat și mai mult, iar structura etnică a regiunii s-a schimbat mult prin așezarea de greci veniți din Turcia. În același timp, politica de asimilare s-a accentuat, dar mai ales din motive economice, în rândul meglenoromânilor și aromânilor s-a pus problema emigrării în România. Unii dintre fruntașii lor deja emigrați aici în urma persecuțiilor anterioare au susținut această idee, alții au fost împotriva ei. Emigrația a început în 1925 și a culminat în 1926. Cei sosiți în România
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
maternă. La asimilare a contribuit și faptul că meglenoromânii n-au avut niciodată conștiință națională, ci doar o parte a elitei lor a avut conștiința apartenenței la românime. Azi ei se consideră greci în Grecia, macedoneni sau vlași (împreună cu unii aromâni) în Macedonia, români în România și turci în Turcia. Este adevărat că nici nu au posibilitatea oficială de a se declara meglenoromâni. Idiomul meglenoromân neavând aspect scris, nu are nici literatură cultă. Totuși, din folclorul literar au fost notate multe
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
roșie a UNESCO despre limbile în pericol", secțiunea „Limbi în pericol grav”, și în "Atlasul UNESCO al limbilor din lume în pericol". În prezent există foarte puține forme de organizare culturală sau de altă natură meglenoromâne, cum există în cazul aromânilor și chiar al istroromânilor. Există de exemplu la Cerna (județul Tulcea), singura localitate cu populație majoritar de origine meglenoromână din România, Ansamblul folcloric meglenoromân „Altona” și Asociația „Altona”, la care participă elevi de la Școala Gimnazială „Panait Cerna”. Aceste trei entități
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
în paginile istoriografiei mondiale) este împlinită întregirea României. Dintre toate teritoriile regatului întregit, Cadrilateurl este singurul în care Românii reprezintă sub 4 % din populație, dar această proporție va fi dublată prin așezarea aici a mai multor mii de familii de Aromâni veniți din peninsula Balcanică (Albania, Iugoslavia, Grecia și Bulgaria). Dar, în cadrul ostilității apărute din acest motiv între România și Bulgaria, Dobrogea este de acum încolo un "„măr al discordiei”" între cele două țări, Bulgaria revendincând acum întreaga provincie până la gurile
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Vlad Cubreacov a intervenit cu declarații scrise, interpelări adresate Comitetului de Miniștri, luări de cuvânt și proiecte de Rezoluții în favoarea românilor dintre Timoc, Dunăre și Morava (Serbia de răsărit), a istroromânilor din Croația, a aromânilor din statele balcanice, precum și a românilor din Ucraina. Interviuri
Vlad Cubreacov () [Corola-website/Science/302537_a_303866]
-
anului 2000, câteva zeci de locutori ai limbii Istro-Române). Pentru populațiile Daco-Române, limba liturgiei este cea limba slavonă ("Cловѣньскъ"), iar pentru cele Aromâne și Megleno-Române, cea greacă bisericească ("Ακολουθική Ελληνική"). În această perioadă, antica și actuala Tesalie, locuită de mulți Aromâni, era denumită de cronicarii bizantini "Megali Vlahia" ("Vlahia Mare"), în timp ce "Româniile populare" de la nordul Dunării de Jos, locuite de Daco-Români, și vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada (1330), erau numite de către cancelariile bizantine "Ungro-Vlahia" ("Vlahia dinspre Ungaria"), și
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
adoptat la sfârșitul sec. XIX, reprezentând locuitor de naționalitate română din ținutului Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen își dau numele după localitatea de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăzlăveț (din Birislav). Această caracteristică a macedoromânilor de a se numi după localitate
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
populație, 500000 de turci plecau în Turcia, în locul lor fiind primiți 1200000 de greci din Asia Mică. O mare parte a grecilor veniți au fost așezați în Macedonia și Tracia, mărind astfel densitatea acestor zone locuite de o parte a aromânilor și meglenoromânilor. Într-o țară în plin dezastru economic, consecințele acestor masive deplasări de populație nu au întârziat să apară. Văzând loturile mari de populație de diferite naționalități care-și încărcau avutul și plecau în patriile lor, școlile închise, bisericile
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
s-au lăsat prinși de predica călugărului (care nu vorbea românește deloc, având un tălmaci tot timpul cu el) și l-au sprijinit, într-o mișcare a cărei amploare a pus pe jar autoritățile. A fost arestat, împreună cu cei trei aromâni care îl însoțeau și închis în temnița de la Sibiu. De aici a fost mutat în alte închisori, la Deva, Timișoara, Osiek și Raab, pentru ca în final să fie mutat la temuta închisoare Kufstein din Tirol, unde i s-a pierdut
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea, în primul rând, curățarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comuniști. Au fost vizați marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriași, hangii sau deținători de restaurante, refugiați basarabeni (2998 de familii, adică 8477 de persoane
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu trenul, care a durat două săptămâni, au fost debarcați în Bărăgan, pe câmpul liber, departe de
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Dobrogei", „Arhiva", „Convorbiri literare", „Frățil'ia", „Grai bun", „Grai și suflet", „Jahresbericht des Instituts für Rumänische Sprache zu Leipzig", „Peninsula Balcanică", „Revue historique du sud-est europeen", „Vieața nouă", „Viața românească", „Byzantion", Revistă armânească (una dintre cele mai semnificative publicații ale aromânilor, unde publica studii), etc. A mai semnat și P.N. Papahagi-Varduna, P.P. Varduna. Personalitate a filologiei române, cu o „operă vastă, care ocupă o poziție de neschimbat în istoria culturii aromânești" (Matilda Caragiu Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache Vârnav, B.P. Hașdeu și D. Lupașcu. “Din literatura poporană a aromânilor”, București, 1900 este un volum de literatură populară conținînd un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție științifică la
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Lupașcu. “Din literatura poporană a aromânilor”, București, 1900 este un volum de literatură populară conținînd un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M.G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu - ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc strict toate
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
adevărul, singurul în stare a contribui la limpezirea multor probleme relative la istoria limbilor romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor." Cealaltă contribuție de seamă a lui Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost printre cei care au studiat dialectul aromân alături de alți cercetatori ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
dialectul aromân alături de alți cercetatori ai filologiei romanice, români sau străini, cum sunt St. Mihaileanu, Gh. Murnu, O. Densusianu, Al. Phillippide, Tache și Pericle Papahagi, Theodor Burada, N. Saramandu, Chirata Iorgoveanu și mulți alții. Aceștia au ajuns la concluzia că aromânii își păstrează limba, muzica, obiceiurile, trasăturile fizice și morale, însă contactul cu popoarele în mijlocul cărora traiesc a produs o serie de inevitabile transformări. În perioada interbelică Pericle Papahagi a format o importantă colecție de monezi din Zona Durostorului, moment în
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]