920 matches
-
acest strai, toti deodata, la comanda unuia singur, aruncă în aer ceata și o serie de bărbați de vază din sat. Primul aruncat in strai este un copil sau un tânăr, 'de proba', pentru a verifica rezistența straiului si sincronizarea aruncătorilor. Urmează un oficial al primăriei - primar și/sau viceprimarul; cineva de-al gazdei; iar apoi cetașii, începând cu vătaful mare. Fiecare cetaș în parte este aruncat în sus până când una din fetele din ceată plătește pentru el și strigă "Îi
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
("pumnul blindat" în limba germană) a fost un aruncător reactiv de grenade antitanc dezvoltat de Germania nazistă și utilizat pe scară mare în al Doilea Război Mondial. Arma consta într-un tub de lansare care conținea explozivul propulsiv și o grenadă antitanc cu încărcătură de tip cumulativ, stabilizată pe
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
Panzerfaust a fost proiectat în vara anului 1942 de către compania HASAG Hugo Schneider AG din Leipzig. O echipă condusă de inginerul german Heinrich Langweiler a construit primele prototipuri, denumite "Gretchen" ("micuța Gretel"). Panzerfaust nu era o rachetă antitanc, ci un aruncător de grenade. Tubul de metal era încărcat cu praf de pușcă. Dimensiunea tubului și greutatea explozivului propulsiv varia în funcție de model. Focosul era stabilizat cu ajutorul unui ax din lemn care avea aripioare din metal (cu o grosime de 0,25 mm
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să iasă prin partea cealaltă. După tragere, tubul de metal putea fi aruncat, arma fiind de unică folosință. Aruncătoarele de grenade Panzerfaust au fost folosite în număr mare începând cu luna august 1943. Deși propaganda germană înfățișa arma ca fiind simplă și eficientă, Panzerfaust necesita un curaj sinucigaș pentru a fi folosit corect. Primele versiuni aveau o bătaie maximă
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
foaie cu instrucțiuni și ilustrații) recomandau menținerea unei distanțe sigure de cel puțin 10 metri în spatele trăgătorului. Pe tubul metalic al armei era scris cu litere mari de culoare roșie un mesaj de avertizare "Achtung! Feuerstrahl!" ("Atenție!Jet de foc!!"). Aruncătoarele de grenade Panzerfaust necesitau și o mentenanță atentă. Dacă detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre sfârșitul războiului, milițiile Volkssturm erau deseori echipate doar cu aruncătoare de grenade Panzerfaust din cauza lipsei acute de muniție din Wehrmacht. Din
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
roșie un mesaj de avertizare "Achtung! Feuerstrahl!" ("Atenție!Jet de foc!!"). Aruncătoarele de grenade Panzerfaust necesitau și o mentenanță atentă. Dacă detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre sfârșitul războiului, milițiile Volkssturm erau deseori echipate doar cu aruncătoare de grenade Panzerfaust din cauza lipsei acute de muniție din Wehrmacht. Din acest motiv, câțiva generali germani au comentat, în mod sarcastic, că barele de metal puteau fi ulterior folosite ca bâte.. Germania nazistă nu își putea permite risipa de metal
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
nu își putea permite risipa de metal, iar inginerii germani au încercat să proiecteze un model care să refolosească tubul de lansare. Spre finalul războiului, s-a încercat folosirea barelor din aluminiu și folosirea nitrocelulozei ca exploziv propulsiv. Producția de aruncătoare de grenade Panzerfaust scăzuse semnificativ în primăvara anului 1945 din cauza bombardamentelor și fiindcă luptele erau duse pe teritoriul german. Cele mai multe unități au fost fabricate în luna decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust au fost asamblate
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
nitrocelulozei ca exploziv propulsiv. Producția de aruncătoare de grenade Panzerfaust scăzuse semnificativ în primăvara anului 1945 din cauza bombardamentelor și fiindcă luptele erau duse pe teritoriul german. Cele mai multe unități au fost fabricate în luna decembrie 1944, când 1.295.000 de aruncătoare de grenade Panzerfaust au fost asamblate. În general, numeralul din denumire reprezenta distanța optimă de tragere: Numeroase țări aliate au folosit exemplare Panzerfaust capturate. Armata sovietică, de exemplu, distribuia toate exemplarele capturate infanteriștilor ruși.
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
7,62 mm. Armamentul din dotare nu are un sistem de stabilizare. Din cauza puterii de foc limitate, MLVM nu poate fi clasificat ca fiind o mașină de luptă a infanteriei. Grupa de vânători de munte are în dotare și un aruncător de grenade antitanc AG-7. Blindajul este din plăci de oțel sudate și asigură protecție împotriva gloanțelor de calibru 7,62 mm și schijelor artileriei. Suspensia este de tip bară de torsiune. Galeții (câte șase la fiecare șenilă) sunt găuriți pentru
MLVM () [Corola-website/Science/321663_a_322992]
-
pe șasiurile tancurilor depășite (precum T-55). Aceste vehicule sunt expediente și nu beneficiază de armamentul unor mașini de luptă ale infanteriei din cauza spațiului limitat din interior. Armata rusă le-a dezvoltat din cauza vulnerabilității transportoarelor blindate în mediul urban în fața aruncătoarelor de grenade, mai ales la distanță mică. Această vulnerabilitate a fost observată în timpul Primului Război Cecen. Armata israeliană a preferat să modifice tancurile de captură T-55 în transportoare blindate Achzarit în loc să le caseze. Din 2008, armata israeliană folosește mașina
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]
-
blindaj reactiv pentru a fi protejate de rachete antitanc și proiectile HEAT. Recent, în timpul Războiului din Afghanistan și Irak, mașinile de luptă ale forțelor aliate au fost echipate cu blindaje de tip cușcă sau plase laterale. Acestea asigură protecție împotriva aruncătoarelor de grenade antitanc. Mașinile de luptă ale infanteriei au fost concepute inițial pentru a ține pasul cu tancurile, primele modele fiind aproape exclusiv șenilate. Vehiculele de luptă șenilate au o mobilitate mai bună în teren frământat decât cele pe roți
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
vehiculele blindate TABC-79, MLVM, MLI-84 și TAB-71M. Armamentul portativ al infanteriei constă în pușca automată 5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul mitralieră Md. 1963, pușca semiautomată cu lunetă Md. 1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de grenade antitanc AG-7. Piesele de artilerie din dotare sunt aruncătorul de grenade AG-9, tunul de munte „Jerry” calibrul 76mm model 1982, obuzierul de munte „Bucegi” calibrul 98mm model 1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
constă în pușca automată 5,45 mm Md. 1986, pușca mitralieră md. 1964, pistolul mitralieră Md. 1963, pușca semiautomată cu lunetă Md. 1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de grenade antitanc AG-7. Piesele de artilerie din dotare sunt aruncătorul de grenade AG-9, tunul de munte „Jerry” calibrul 76mm model 1982, obuzierul de munte „Bucegi” calibrul 98mm model 1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de calibrul 120mm model 1982. Brigada 2 Vânători de Munte
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
1964, mitraliera de companie Md. 1966 și aruncătorul de grenade antitanc AG-7. Piesele de artilerie din dotare sunt aruncătorul de grenade AG-9, tunul de munte „Jerry” calibrul 76mm model 1982, obuzierul de munte „Bucegi” calibrul 98mm model 1995 (în rezervă), aruncătoarele de bombe de calibrul 82mm model 1977 și de calibrul 120mm model 1982. Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” a participat la operațiuni în străinătate de pace și criza internațională din Kosovo, Irak și Afghanistan. Opt militari ai acestei brigăzi
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă). La 16 martie, purtătorul de cuvânt guvernamental, Yukio Edano, a comunicat că temporar, din cauza valorilor radioactive prea mari au fost întrerupte acțiunile de răcire prin udare cu apă, efectuate cu elicoptere și autovehicule aruncătoare de apă. Totodată el a precizat că ultimii 50 de lucrători ai centralei rămași acolo, au trebuit pentru un timp să fie retrași din incintă, dar între timp au revenit în centrală. Cei 50 de tehnicieni s-au oferit voluntar
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
revenit în centrală. Cei 50 de tehnicieni s-au oferit voluntar să continue încercările de a limita supraîncălzirea reactoarelor, dar radioactivitatea extrem de mare a împiedicat sau întrerupt considerabil activitatea de răcire cu apă de mare vărsată din elicoptere sau cu aruncătoare de jeturi de apă. Reactoarele de la Fukushima au o vechime de 30-40 de ani, cel mai vechi fiind reactorul 1, . Reactoarele 2-6 au fost construite între 1974-1979. Plănuite ar fi încă doua reactoare. La 12 martie, la o zi după
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
de arbori și arbuști, printre care: pinul negru, pinul silvestru, bradul argintiu, teiul, salcâmul, frasinul, mesteacănul, salcia pletoasă, prunul roșu etc., precum și arbori ornamentali ca sângerul, cununița și forsiția. În partea central-sudică a parcului, în mijlocul unui rond, se află Statuia „Aruncătorul de ciocan”, singurul monument al parcului. Statuia a fost realizată din bronz, de către sculptorul Ion Jalea, fiind amplasată în anul 1977 în parcul din noul cartier Areni, între universitate și stadion. Statuia are 2,30 metri înălțime și reprezintă un
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
focuri de armă în același timp. Pistoalele mitralieră timpurii s-au dezvoltat, de asemenea, în această perioadă. În timp ce în timpul utilizării, aceste arme multe ori se supraîncălzeau - ceea ce a dus la dezvoltarea mai multor metode de răcire. Armata imperială germană desfășurat aruncătoarele de flăcări (Flammenwerfer) pe Frontul de vest încercarea de a alunga soldați francezi sau britanici din tranșeele lor. Introdus în 1915, a fost folosit cu mare efect în timpul bătăliei Hooge a frontul de Vest la 30 iulie 1915. Armata germană
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
vest încercarea de a alunga soldați francezi sau britanici din tranșeele lor. Introdus în 1915, a fost folosit cu mare efect în timpul bătăliei Hooge a frontul de Vest la 30 iulie 1915. Armata germană a avut două tipuri principale de aruncătoarele de flăcări în timpul Marelui Război: La aceasta din urmă, un soldat căra rezervorul de combustibil în timp ce altul țintea cu aruncătorul. Ambele versiuni mari și mici de aruncător de flăcări au avut utilizare limitată, deoarece raza lor era prea scurtă operatorul
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
efect în timpul bătăliei Hooge a frontul de Vest la 30 iulie 1915. Armata germană a avut două tipuri principale de aruncătoarele de flăcări în timpul Marelui Război: La aceasta din urmă, un soldat căra rezervorul de combustibil în timp ce altul țintea cu aruncătorul. Ambele versiuni mari și mici de aruncător de flăcări au avut utilizare limitată, deoarece raza lor era prea scurtă operatorul fiind expus focului infanteriei inamice.
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
Vest la 30 iulie 1915. Armata germană a avut două tipuri principale de aruncătoarele de flăcări în timpul Marelui Război: La aceasta din urmă, un soldat căra rezervorul de combustibil în timp ce altul țintea cu aruncătorul. Ambele versiuni mari și mici de aruncător de flăcări au avut utilizare limitată, deoarece raza lor era prea scurtă operatorul fiind expus focului infanteriei inamice.
Vocea României (sezonul 3) () [Corola-website/Science/328910_a_330239]
-
în Picătură, dar nu reușesc decât s-o enerveze mai tare. Picătura iese afară și începe să atace oamenii, făcându-se din ce în ce mai mare. În panica generală, părintele Meeker proclamă că a venit sfârșitul lumii, dar este ars pe față de un aruncător de flăcări. Brian atacă Picătura cu un camion care are o remorcă plină cu azot lichid, dar rămâne blocat la volan, până la urmă se salvează și Meg aruncă camionul în aer iar Picătura îngheață. Moss Woodley (Beau Billingslea) spune să
Picătura () [Corola-website/Science/325483_a_326812]
-
ca și sângele, doar că o face mult mai bine, având și câteva funcții suplimentare. Arma principală a infanteriei o constituie MP-35, care își asamblează muniția după dorință dintr-un stoc de materiale (având șase sectoare: carabină, alice, grenade, rachete, aruncător de flăcări și microunde) și se poate auto-repara. Fiecare rasă extraterestră are propriile avantaje tehnologice. În unele cazuri, rasele extrem de avansate - cum e cazul rasei consu - oferă unei rase combatante un mijloc tehnologic care să-i permită ieșirea dintr-un
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
(denumire în limba română AG-9, "aruncătorul de grenade 9") este un tun fără recul de calibrul 73 mm, montat pe afet trepied, dezvoltat în Uniunea Sovietică. Având o mare mobilitate în teren, AG-9 poate lansa grenade antitanc (folosind lovitura cumulativă) sau explozive (folosind lovitura cu bombă
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
sau explozive (folosind lovitura cu bombă explozivă din oțel) similare proiectilelor tunului de calibrul 73 mm 2A28 Grom folosit de mașina de luptă a infanteriei BMP-1. Arma a intrat în dotarea trupelor sovietice în anul 1962, înlocuind modelul depășit B-10. Aruncătorul de grenade are țeava lisă. Proiectilul este lansat din țeavă cu ajutorul unei mici încărcături de azvârlire. Aprinderea acesteia este realizată electric. Viteza inițială a grenadei este de 250-400 de metri pe secundă. După aproximativ 15-30 de metri de la gura țevii
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]