1,484 matches
-
balansa nervos un picior, privind îngrijorat spre ușile dechise. Se temea de curent și ar fi preferat să plece. Dar nu dorea să atragă atenția printr-un gest care putea fi interpretat ca invidie. Vecinul său de pe sofaua albastră era asaltat de o grămadă de boieri și ofițeri ruși. Toți doreau să schimbe câteva vorbe cu generalul, toți doreau să-l întrebe, să-i ceară sfatul sau să-i solicite ceva. În timp ce el, Ledoulx, abia dacă era salutat, mai mult de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu se gândea la bunicul său, nu-l preocupa nici măcar modelul pardoselei. Privea doar în el. Îl interesa doar ce vedea acolo. ― Da, sunt suficient de îndrăgostit ca să ajung un veritabil poet. Ah, Nanone! De-ai ști câte versuri mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și dănțuitoare îi apăru atât de vie, încât putu să-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se dezmeticiră și invitații, iar Regele Soare fu asaltat de întrebări. Toți doreau să le arate ce era în spatele draperiei negre. Și, după ce el le îndeplini dorința, poruncind să se tragă acea draperie, văzură, în sfârșit, mașinăria. ― Acesta este un fantascop, dragii mei, un aparat capabil să însuflețească figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casei. —Bună, dragule, a strigat ea din capul scărilor. Cobor imediat. După ce și-a netezit puloverul și a cules un fir de păr rătăcit pe umăr, Julia a coborât la parter. Aroma minunată a mâncării pregătite în casă i-a asaltat nările. Avea de gând să așeze masa și să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James va alege un vin alb, bun, din răcitorul pe care-l instalaseră special în pivniță. Apoi o să se așeze la masă și o să discute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic atunci când ieșeau prin baruri și cluburi sau mergeau împreună la petreceri. Amândouă erau asaltate de hoarde de bărbați cu bale la gură. Dar, în vreme ce Julia era genul care flirta la modul nerușinat, Jade se dovedise a fi o tipă mult mai serioasă. Știa cum își dorea să fie bărbatul care să-i devină partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
băgat cheia în ușă. Se făcuse deja șase seara, pentru că se oprise pe drum și la supermarket. David o anunțase c-avea de gând să pregătească el cina, dar când Fiona a intrat în bucătărie nu și-a simțit nările asaltate de nici o aromă îmbietoare. De fapt, în încăpere nu se simțea nici urmă de mișcare. Toate cratițele erau curate și stăteau agățate deasupra barului. Poate că David o aștepta fiindcă avea nevoie de unul dintre ingredientele pe care abia le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi sau de țap în călduri. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nesuportat al unei lumi a cărei principală grijă părea să fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului, erau obișnuiți dintotdeauna cu pacea și tăcerea. Sfârșit, întinse pătura într-un colț și adormi îmbrățișându-și armele, asaltat de coșmaruri monstruoase în care trenuri, autobuze și mulțimi zgomotoase păreau că vor să se năpustească în continuu asupra lui, zdrobindu-l și transformându-l într-o masă informă și sanguinolentă. Se trezi în zori, tremurând de frig, dar transpirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unul din acele săruturi șovăitoare, ci unul sigur, adânc, având siguranța absolută pe care ți-o dă Încrederea În sine. Trupul lui era strâns lipit de al meu, nelăsând loc de Împotrivire. Pentru o clipă, am ezitat. Mintea Îmi era asaltată de mii de motive care indicau că ceea ce făceam nu era un lucru tocmai În regulă; În cele din urmă, toată scena aceea, farmecul de modă veche al dansului lent de la sfârșitul petrecerii, mâinile lui așezate pe fundul meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat faptul că Întâlnirea noastră avea loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne purtase trupele nu numai În Cuba și Porto Rico, ci până În Filipine. Nicicând mai Înainte Statele Unite nu-și exercitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându-ne cu semne de exclamații agresive, iar dedesubtul nostru respiră cu dificultate o prăpastie adâncă, înfometată. O ploaie întunecată se pornește deodată din gurile norilor joși, strivindu-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sfârși vreodată, nu mă gândisem că în cele din urmă chiar și rămășițele acestea de răsfăț îmi vor fi luate, plânsul izbucnește din nou dinăuntrul gâtului meu ars, părea că mi-a trecut, dar imediat revine, se ascunde printre pături, asaltându-mă acum, că am rămas singură, fără apărare și fără protecție, o pradă ușoară, un melc fără casă, cu goliciunea sa moale și venoasă, mă învelesc în prosopul umed, nu va veni, somnul, nu îmi dă nici o clipă de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Peisajul nu-și putea găsi nici un locșor în mintea mea la vremea aceea. Și totuși, a fost primul lucru pe care mi l-am amintit acum. Mirosul ierbii, vântul puțin cam răcoros, coama muntelui, lătratul câinelui... toate acestea mi-au asaltat brusc memoria. Și cu câtă claritate! Am acum senzația că dacă întind mâna, le cuprind, una câte una. Dar în peisajul acela nu apare nici o siluetă. Nu e absolut nimeni. Nu e nici Naoko, nu sunt nici eu. Unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după doar câteva rânduri pe care apucasem să le citesc. Am închis ochii și am încercat să mă reculeg. Am stat așa o bună perioadă de timp, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar fata aceasta era cu totul ieșită din comun. Ca să se apere, spunea, cu cel mai desăvârșit sânge rece, minciuni jignitoare și se folosea de absolut orice prilej. Își alegea cu foarte multă atenție partenerul pe care avea să-l asalteze cu minciunile ei. În general, nu o mințea pe mama ei sau pe prietenele apropiate, care și-ar fi dat imediat seama despre ce e vorba, dar dacă trebuia totuși să facă așa ceva, avea foarte mare grijă ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat-o eu pe Midori. — Mie îmi plac, spuse ea. S-a auzit până și sunetul unui penis mișcându-se în vagin. Nici nu mi-am dat seama până atunci că există asemenea sunete. Bărbatul respira greu, iar femeia îl asalta cu tot felul de încurajări - „bine“ sau „maaai“ - în timp ce se unduia sub el. Se auzea și patul scârțâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori p\ru amuzat\, dar până la urmă s-a plictisit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o vorbă. Spre ușurarea mea, Jake îmi zâmbește în stilul său inconfundabil; devine și mai atrăgător. —Trebuie să recunosc că, din când în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am cățărat pe gleznele lor îndoite, stând acolo și ținându-ne echilibrul, ținându-ne de mâini cu colegul din lateral. Probabil că au fost doar chestii banale, de bază, dar nouă ne-a plăcut foarte tare. După oră, instructorul este asaltat de cursanți care-l întreabă când e următoarea oră. Eu și Finn nu mai putem de bucurie. Ne înscriem numaidecât pentru sâmbăta viitoare. Ce distracție! zice Finn când ieșim. Îți mulțumesc că m-ai invitat pe mine, zic eu. —Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este”, era să hotărăști unde se pune semnul de punctuație, În afara sau Înăuntrul ghilimelelor. De asta, opțiunea mea politică a fost filologia. Universitatea din Milano era, În anii aceia, exemplară. În timp ce În tot restul țării studenții invadau amfiteatrele și-i asaltau pe profesori, cerându-le să vorbească numai despre știința proletară, la noi, afară de câteva incidente, era un fel pact constituțional, ba chiar un compromis teritorial. Revoluția ocupa zona exterioară, aula magna și coridoarele lungi, În timp ce Cultura oficială se retrăsese, protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură de tăiș În plină față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate că eram În avans, căpătasem competențe inedite. Ca să-i facă pe plac nucleului istoric, Pilade ținea și un flipper de model vechi, din acelea care acum păreau copiate după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc de anticari. Dar alături, asaltate de cei mai tineri, se aliniau alte mașinării, cu ecranul fluorescent, pe care planau În escadre păsări de pradă pline de ținte, kamikaze din Spațiul Extraterestru, sau o broască sărea de colo-colo, emițând niște orăcăieli În japoneză. Barul Pilade era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un curs de pregătire pentru însușirea limbii franceze folosită în statele respective și erau chemați la București pentru testare. Înscrierea la ceste cursuri se făcea după ce se stătea cu fiecare în parte de vorbă, luându-se datele repsective. Colegii îl asaltau cu felicitări și cu fel și fel de întrebări, fiindcă de la liceul lor numai el trebuia să plece. Cezar cum a ajuns acasă, s-a dus și-a strigat-o la geam pe Teofana, chemând-o să coboare la el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vine să cred prin ce trecem. Parcă trăiesc povestea altcuiva nu a noastră, se zbuciuma Alexandru. — Nu te mai gândi la asta, îl mângâie Teofana. — Îmi va fi greu, surioară, îmi va fi greu. Când mergi la serviciu te vor asalta problemele și-ai să vezi cum uiți de necazuri. Fetele de la birou te vor înveseli. — Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mi-au spus ai mei, era tristă Teofana. Această tristețe a urmărit-o mult timp după moartea tatălui. Cel care o îmbărbăta era Cezar și Zina care-și revenise din șocul provocat de moartea lui Eusebiu. Încetul cu încetul, Teofana, asaltată de problemele de serviciu care nu țin seama de starea sufletească a oamenilor, a revenit la normal. Cea mai mare bucurie a avut-o când a aflat că este gravidă. Atâta Zina, dar mai ales Cezar o menajau. Se simțea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. Pe urmă el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca să nu-l încurce în afacerile oficiale, înțeleși să se întîlnească diseară și să ia masa împreună. Mulțimea de sinistrați înconjurase pe noul prefect și-l asalta cu tot felul de plângeri. Baloleanu asculta pe unii, compătimea pe alții, dar văzând că astfel nu se va putea urni din gară, strigă cu glas tremurat de emoția obligatorie: ― Domnilor, înțeleg durerea dumneavoastră și apreciez revolta firească ce fierbe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]