2,388 matches
-
pentru că Începea cu cuvintele „stimate/iubite”, un mod de adresare extrem de respectuos la adresa lui Ceaușescu. Textul scrisorii acuza Însă, practic, că, din motive fundamental politice, tatăl lui, Valter Roman, a murit cu zile la spitalul Elias. Subtextul era că a murit asasinat. Nu știu ce a fost acolo, dacă a existat sau nu un asasinat. Mircea Mihăieș: Reprezenta Valter Roman un pericol pentru Ceaușescu sau pentru partid? Vladimir Tismăneanu: Vorbea destul de mult, după cum reiese și din convorbirile mele cu Ion Iliescu. Biroul lui de la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
respectuos la adresa lui Ceaușescu. Textul scrisorii acuza Însă, practic, că, din motive fundamental politice, tatăl lui, Valter Roman, a murit cu zile la spitalul Elias. Subtextul era că a murit asasinat. Nu știu ce a fost acolo, dacă a existat sau nu un asasinat. Mircea Mihăieș: Reprezenta Valter Roman un pericol pentru Ceaușescu sau pentru partid? Vladimir Tismăneanu: Vorbea destul de mult, după cum reiese și din convorbirile mele cu Ion Iliescu. Biroul lui de la Editura Politică era un loc pe unde se trecea des. Avea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o delimităm cât mai corect de știrea jurnalistică autentică. Teoretic vorbind, diferențele sunt greu de stabilit. Amândouă tipurile de știri respectă legea proximității și exigențele genului: concizie, claritate, interes uman. Totuși, trebuie să recunoaștem că există o diferență între un asasinat politic și o crimă comisă din gelozie. Una reprezintă o știre, cealaltă reprezintă un fapt divers. Ce anume le deosebește? Răspunsul vine de la teoretician al textului, cum este Roland Barthes (1964), care constată că diferența nu constă în tematică, ci
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
comisă din gelozie. Una reprezintă o știre, cealaltă reprezintă un fapt divers. Ce anume le deosebește? Răspunsul vine de la teoretician al textului, cum este Roland Barthes (1964), care constată că diferența nu constă în tematică, ci în structură. Altfel spus, asasinatul politic trimite la/implică o situație extensivă, în timp ce faptul divers se rezumă la el însuși, la o situație intensivă. Asasinatul politic este, deci, o informație parțială, o informație ce trebuie continuată printr-un interviu, o anchetă sau un reportaj. În
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
al textului, cum este Roland Barthes (1964), care constată că diferența nu constă în tematică, ci în structură. Altfel spus, asasinatul politic trimite la/implică o situație extensivă, în timp ce faptul divers se rezumă la el însuși, la o situație intensivă. Asasinatul politic este, deci, o informație parțială, o informație ce trebuie continuată printr-un interviu, o anchetă sau un reportaj. În faptul divers, informația este, dimpotrivă, totală. Orice adaos este inutil. Așadar, știrea reprezintă o structură deschisă, în timp ce faptul divers este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce se vor „mărturiile de asasinat ale omului în patru labe” au putut fi luate drept rod al unei intenții de pornografie. Cum paiațeria eroului grotesc este foarte subliniată, în umbră pare a rămâne tocmai atmosfera; totuși, obsedantă, ea crește parcă fără voie din tema dominantă
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
ai face? - Aș încerca din nou să vă omor. - Ori e bolnav, ori e nebun! a răcnit Napoleon. - Sunt perfect sănătos. Și mai ales lucid. Dumneavoastră sunteți un despot - a protestat tânărul. Fără să înțeleagă mobilul real al tentativei de asasinat, pentru că Napoleon nu pricepea că nu era deloc iubit de popoarele pe care le voia la picioarele sale, el a acceptat împușcarea unui tânăr care, în altfel de condiții, ar fi fost poate chiar un admirator al împăratului. Vara nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Ea are încredere în tine. Astea, continuă el, arătând la cuțitele ce le-a fixat mai devreme, sunt She'le'ri. She'le'ri... știu de undeva numele ăsta. Știu. Ții minte, probabil, din copilăria timpurie. Au fost folosite în Asasinatul Eiffel. Da... Eiffel. Toți de la summit au fost găsiți cu o rană adâncă și lungă ce spinteca inima, stomacul și un rinichi. Mda... De fapt, pentru asta sunt folosite. Asasinate. Dacă ai să te uiți mai atent, vei observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ții minte, probabil, din copilăria timpurie. Au fost folosite în Asasinatul Eiffel. Da... Eiffel. Toți de la summit au fost găsiți cu o rană adâncă și lungă ce spinteca inima, stomacul și un rinichi. Mda... De fapt, pentru asta sunt folosite. Asasinate. Dacă ai să te uiți mai atent, vei observa că are două părți tăișul: una mai subțire, și una mai groasă, care se termină de asemenea într-un tăiș, dar mai grosolan, nu la fel de elegant ca celălalt. Acestea două ușurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei soldați, aruncați pe jos ca niște păpuși stricate. Erau spintecați de jos în sus, de la bazin până în inimă. Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să ne temem cumva? întrebă Velail. Nu. Armele capabile de așa ceva sunt originare din Imperiu. Uite! exclamă Cosmin. La vreo alți zece metri de ei, zăceau pe jos, abia ninși, alți doi străjeri, uciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a profita, ca multe alte personaje ilustre Înaintea lui, de calitățile curative ale apelor noastre. Totuși, va rezista comisarul dorinței de a dezlega misterul crimei din strada Bourbonnais? Se pare că a fost recunoscut În preajma casei unde a avut loc asasinatul și chiar a luat legătura cu simpaticul comisar Lecoeur, șeful Poliției Judiciare din Clermont-Ferrand, care conduce ancheta. Va Învinge cura sau... Aruncă ziarul, fără furie, pentru că era obișnuit cu astfel de articole, și, dînd din umeri, se uită fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că se uiă la obiectiv cu tandrețe. — Aș fi curios să aflu cine a făcut fotografia, mormăi Maigret spre Lecoeur, care venise după el. — Ciudată fată, nu? — Presupun că te-ai ocupat de chiriași? — M-am gîndit și eu că asasinatul ar fi putut fi comis de cineva din interior. Despre văduvă nu poate fi vorba și, de altfel, nu-i destul de viguroasă, În pofida volumului, să poată sugruma o persoană atît de rezistentă ca domnișoara Lange. Am verificat la Carlton, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
reală. — Te-ai Întîlnit cu Lecoeur? — Nu. A fost chemat la Clermont-Ferrand din cauza unei spargeri. — Crezi că va descoperi asasinul? Maigret tresări. Acum era rîndul lui să fie adus la realitate. Adevărul era că nu se gîndea ca la un asasinat. Aproape uita că proprietara casei cu obloane verzi fusese sugrumată și că problema numărul unu era găsirea asasinului. Căuta și el pe cineva. Ba chiar se gîndea la el mai des decît ar fi vrut, Încît devenea o obsesie. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar, pentru Maigret, de exemplu, domnișoara În lila nu era doar victima unui asasinat, nici o persoană care dusese un anumit fel de existență. Începea s-o cunoască și se străduia, aproape fără să-și dea seama, să aprofundeze această cunoaștere. Pentru el, Înainte de orice, era vorba de povestea a două surori, poveste pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
era amestecat un bărbat, un bărbat căruia nimeni nu-i cunoștea chipul, dar care se afla aici la Vichy, În camera lui de hotel, pe o alee a parcului, Într-o sală de la Grand Casino, oriunde. Acest bărbat comisese un asasinat. Era urmărit. Nu putea să nu știe că poliția, pe nesimțite, cu mijloacele importante de care dispunea, se apropia de el și Îl Împresura din ce În ce mai strâns, până În momentul În care o mână indiferentă i se va așeza pe umăr. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
secolului al XX-lea, Iulian Ghercă Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Germania. O istorie de la antici la moderni, Gheorghe Bichicean Istoria Balcanilor (vol. 1
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un vast bagaj de cunoștințe de chimie, participase la prepararea în secret a gazului sarin în Saytama, la numărul 7, și putea să-și închipuie cu ușurință cât de tragice și de grave aveau să fie consecințele. Nu era un asasinat în masă la voia întâmplării. Era un lucru pe care trebuia să-l realizeze cu mâinile lui. Pentru un om normal, cu sentimente umane, ar fi fost un lucru de neconceput, dar el nu putea să comenteze un ordin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt 14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei și responsabilitatea umană asumată de către canibal. Planta comestibilă nu este dată în Natură, ci este rodul unui asasinat, pentru că astfel a fost ea creată la începuturile Lumii. Vânătoarea de capete, jertfele omenești, canibalismul au fost acceptate de către om, care și-a asumat astfel viața plantelor. Volhardt a subliniat acest lucru pe bună dreptate: canibalul își asumă responsabilitatea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îmbunătățiri ale textului. Lisabona, mai, 1942 M. E. I. PORTUGALIA ÎN SECOLUL XIX De la invazia napoleoniană, Portugalia n-a mai cunoscut liniștea. Un lung război civil - uneori răbufnind în campanii sălbatice și istovitoare care durau ani întregi, alteori manifestîndu-se prin asasinate, persecuții și emigrări în masă - a însîngerat istoria politică a acestei țări vreme de un secol. Portugalia veacului XIX părea că pierduse pentru totdeauna vigoarea, eroismul și forța creatoare, care, pe timpul lui Henric Navigatorul, Don Manuel și Don Joîo III
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimic n-au folosit măsurile Guvernului pentru stăvilirea acestor excese; crimele au continuat, și, din nenorocire, pentru mult timp încă". După statistica lui Franzini, într-un singur an de regim demo-liberal au avut loc trei mii cinci sute cinzeci de asasinate și patru mii nouă sute de tâlhării. Passos Manuel, pe când era ministru, în 1836, a declarat în fața Camerei: "După informațiile autorităților din întreaga țară, se constată că, până astăzi, s-au comis 16.000 de asasinate iar mai mult de 7000
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mii cinci sute cinzeci de asasinate și patru mii nouă sute de tâlhării. Passos Manuel, pe când era ministru, în 1836, a declarat în fața Camerei: "După informațiile autorităților din întreaga țară, se constată că, până astăzi, s-au comis 16.000 de asasinate iar mai mult de 7000 de case au fost jefuite". Și adaugă că "datele sunt incomplete". Iar Oliveira Martins, socialistul, scrie în Portugal Contemporaneo: "Miguelistul era o victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei. Adeziunile la partidul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avea de luptat toate guvernele și chiar dictatura militară. Faptul că se poate menține la putere atâta vreme ne face să credem că el controla opoziția violentă, care împiedica celelalte guverne să dureze. Aceste forțe secrete se opun lămuririi misterului asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Dinte de Aur și banda lui nu sunt judecați decât la 14 decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Aur și banda lui nu sunt judecați decât la 14 decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină asupra cauzelor și adevăraților autori ai asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]