1,397 matches
-
-lea (aici, p. ???); există apoi un manuscris sirian datat 534 care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale care îi vizează pe messalieni (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la eliberarea de dorințe care ar fi făcut păcatul imposibil) nu ne ajută prea mult; e adevărat că messalienii, cunoscuți începând din 360 în Mesopotamia, s-au răspândit foarte mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Porfir din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 47, a plecat, în jurul vârstei de 25 de ani, în deșertul Scheti, apoi s-a dus în Palestina unde a continuat să ducă o viață de asceză severă. S-a stabilit apoi la Ierusalim unde episcopul Ioan l-a hirotonisit preot prin 392; în 395, la moartea lui Enea din Gaza (aici, p. ??? sq.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din Marea Lavră, care i-a sugerat să intre în mănăstirea lui Eftimie; Chiril, însetat de o asceză mai severă, a intrat în mănăstirea lui Calamon, lângă Iordan, însă nu a putut suporta acel regim de viață și curând s-a îmbolnăvit; influențat și de un vis, în iulie 544 a intrat în lavra lui Eftimie. A rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unui însingurat prieten, „Calende”, 1996, 4; A.I. Brumaru, Competiția sinelui cu eul, AST, 1996, 4-6; Gheorghe Grigurcu, La umbra libertăților în floare, RL, 1997, 10; Virgil Podoabă, Fragmente pentru un fragmentarium, VTRA, 1998, 1; Poantă, Dicț. poeți, 92-93; Em. Galaicu-Păun, Asceza scrisului, VTRA, 1999, 1; Arina Petrovici, Libertatea conștiinței și alte neajunsuri, „Paralela 45”, 1999, 1-2; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 35-37; Constantin Cubleșan, „În umbra timpului”, ST, 2002, 1; Iulia Alexa, Prozele vechi și noi, RL, 2002, 48. C.H.
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
parcursă, cât la schimbarea perspectivei asupra drumului căutat în cultură. Primul jurnal (scris între 21 martie 1978 și iulie 1981 din ipostaza de discipol al lui Constantin Noica) avansează „un model paideic în cultura umanistă”, ipoteza ascensiunii spirituale prin exercițiul ascezei filosofice. Finalul acestei narațiuni paideice - singulară în cultura română - echivalează cu rezolvarea în cheie deceptivă a discipolatului: L. schițează aici gesturile unei despărțiri simbolice de Noica, înghețată totuși, convenabil, la stadiul de preliminarii, de incertitudine tensionată. Un ecou al acestei
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
Recenzii - Note - Însemnări”. Printre studiile și articolele pe teme filosofice se află unele despre personalități aparținând și literaturii: Eugeniu Sperantia, Camil Petrescu (despre care scrie Ion Dur), Constantin Noica. Ultimului i se publică, postum, o conferință din 1943, Cunoaștere și asceză. Există și contribuții de istorie, critică și teorie literară privitoare la limbajul poetic al lui Mihai Eminescu, la relația între poezie și ființă (Horia Bădescu) sau, în plan universal, la poemul Beowulf și la Hamlet de Shakespeare; de asemenea, o
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale, cinice, cu apel la șarjă, la indiscreție, iar rezultatele sunt modeste, acuză lipsa de gust, vulgaritatea. De valoare mai scăzută se
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
dedica vieții de eremit: această „convertire” fusese relatată de Atanasie, care, exilat din Alexandria, se găsea la curtea imperială de la Treveri; unele persoane oficiale de la curte fuseseră impresionate de povestirea sa și renunțaseră la bogății și onoruri pentru a practica asceza. Un alt exemplu de convertire a fost acela al lui Marius Victorinus, intelectual și neoplatonic ca și Augustin. La sfîrșitul verii și în toamna lui 386, Augustin stă împreună cu un grup de prieteni și cu mama sa în vila unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
retor, pe care o considera prea păgînă nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar fi însemnat să rămînă legat de ceva care era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără ea nu este posibil să te ridici pînă la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi însemnat să rămînă legat de ceva care era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără ea nu este posibil să te ridici pînă la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, voi putea folosi bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscător al limbii latine: el nu putea să predice așadar cu succes și era incapabil să-i combată pe donatiști. Valeriu s-a gîndit să profite de faptul că Augustin se găsea la Hippona, unde era cu siguranță cunoscut pentru asceza și studiile sale, și a acționat astfel încît acesta să se stabilească acolo definitiv. Episcopul s-a adresat adunării de credincioși în prezența lui Augustin și a vorbit despre necesitatea de a fi ajutat de un prezbiter, iar credincioșii, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anahoretică a călugărilor din Egipt, vizitați de Cassian în tinerețe. Scriitorul își amintește vizitele sale în mănăstirile egiptene, și fiecare „vizită” este însoțită de o „convorbire”. în Occidentul secolului al V-lea, Cassian reprezintă vîrful meditației monastice; el reia elementele ascezei egiptene și le plasează în climatul și în mediul social și cultural din vremea sa. Cronologic vorbind, acest scriitor este contemporan cu Augustin, însă din punct de vedere tematic aparține pe deplin perioadei ulterioare acestuia: nu privește deloc în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu cîteva decenii în urmă; Sulpicius Severus scrisese de puțină vreme o operă de glorificare a lui Martin, cînd a început să ia ființă, prin truda unui nobil numit Honorat, originar dintr-o localitate necunoscută din Gallia continentală, locul de asceză de la Lerin. Această localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
localitate se găsea într-o insulă nu departe de Cannes; plasarea unei așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza pe care și-o impuseseră. Nu se poate stabili cu precizie cînd s-a stabilit aici Honorat - probabil în primul deceniu al secolului al V-lea. Biograful lui Honorat, Ilarie de Arles, care a scris despre acest lucru treizeci de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe fundal și sînt repetate ca niște topoi fără să li se atribuie o importanță fundamentală, ci adăugîndu-li-se o serie de nuanțe și de motive nedeclarate deschis, dar care au semnificația lor distinctă. Astfel, motivul fugii din lume și al ascezei constituie și idealul asceților din Lerin, dar se vede foarte bine că acest lucru nu implică o retragere din lume ca entitate a răului, ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest lucru nu implică o retragere din lume ca entitate a răului, ca domeniu de acțiune al răutății, ci e doar o modalitate de a scăpa de griji și de chinuri. Chiar și trimiterea la temele din Scriptură, reluarea motivului ascezei în pustiu, imitarea figurilor lui Ilie, Elisei, Ioan Botezătorul, a motivului pribegiei lui Israel în căutarea pămîntului făgăduinței nu au nimic chinuitor, nu implică o imperioasă necesitate de eliberare de rău. Bibliografie. Fundamentală: S. Pricoco, L’isola dei santi. Il
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eucheriu, care a fost poate reprezentantul lor cel mai de seamă și figura lor emblematică, deoarece s-a distins mai întîi ca monah în schitul din Lerin și a devenit apoi un personaj important în administrația Bisericii*. El a consacrat ascezei două opere legate între ele prin motivațiile lor esențiale, Lauda sihăstriei (De laude heremi) și Ieșirea din lume (De contemptu mundi). Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce îl însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lerin, Honorat, se întorsese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia, așa cum se întîmplă în monahismul oriental și cum însuși Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsesc complet motivul luptei cu diavolul, ca și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nici o referire la doctrina păcatului originar, și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sînt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia, așa cum se întîmplă în monahismul oriental și cum însuși Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsesc complet motivul luptei cu diavolul, ca și elementul pitoresc care, în concepția noastră, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îi numim martiri. Chiar și miracolul, componentă esențială a spiritualității asceților din pustiu, lipsește aproape complet din învățătura călugărilor din Lerin. Monahismul lor nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau cu autoritățile, cum se întîmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau cu autoritățile, cum se întîmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea laică a vremii, motiv ce transformase Patimile martirilor din Acaunia într-o pătimire sui generis, așa cum am văzut mai sus (cf. vol. II, t. 1, p. 382). Bibliografie. Ediții: CSEL
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Salvianus trimisese foarte multe, însă pînă azi nu s-au păstrat decît nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca dovadă a unui tip de asceză destul de răspîndit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărîndu-și opțiunea, Salvian opune idealul ascetic slăbiciunii și meschinăriei creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9. Aceasta îi era adresată prietenului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și familia, iar tatăl său a murit tot atunci. După numai cîțiva ani, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi vrut să se dedice ascezei monastice, dar n-a putut, din cauza greutăților în care se zbătea familia sa. S-a dedicat însă vieții religioase și studiilor teologice. Nenorocirile nu au încetat; după ce i-a pierdut pe toți cei apropiați, s-a refugiat la Bordeaux la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadă, că desăvîrșirea poate fi o aspirație permanentă atît în viața ascetică (la limită, în viața privată), cît și în viața monahală. Această perfecțiune ascetică este cea mai bună pregătire pentru contemplație, chiar dacă cei ce îmbină acțiunea cu contemplația (adică asceza propriu-zisă și activitatea în mijlocul oamenilor) duc o viață mai apropiată de perfecțiune în raport cu cei care se dedică exclusiv contemplației. Viața mixtă prin excelență a fost aceea dusă de apostoli, pentru că ei îndeplineau cele două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]