1,074 matches
-
iar acum unii dintre colegii de școală îmi spun Ricki. Sunt un copil de statură potrivită, cu ochii căprui ca amurgul și par negru ca abanosul. Sunt vesel mereu și creez bună dispoziție tuturor. Pot spune că sunt un copil ascultător și isteț, dar nu întotdeauna suficient de ordonat și disciplinat. Îmi place să merg la școală, unde mi-am făcut mulți prieteni, printre care cel mai bun este cartea. De câte ori un coleg are nevoie de ajutor, eu i-l ofer
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
frumos cu ei. Îmi place să fac compuneri, să recit, să cânt și,după cum vă spuneam mai sus, să dansez. Îmi plac mult animalele, în special câinii, pisicile și iepurașii. Ca orice om, am și eu defecte: nu sunt mereu ascultătoare, uneori sunt cam aeriană și uitucă, câteodată sunt superficială în ceea ce fac, știu că nu mă descurc grozav de bine la matematică, dar încerc din toate puterile să schimb toate acestea. Poate că mai sunt și alții ca mine.Voi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a fost masacrată întreaga familie a lui Sejanus, inclusiv băieții minori și fetița, care, fiind virgină, potrivit legii, nu putea fi ucisă. Avea numai nouă ani și nu înțelegea ce se întâmplă, făgăduia că pe viitor avea să fie mai ascultătoare. Ca s-o poată ucide legal, înainte de a-i tăia gâtul, călăul a violat-o. Însă toată spaima aceea nu era de-ajuns. Neîncrezător în unele convertiri rapide, Tiberius dispuse la Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împărțise populațiile imperiului într-o minoritate privilegiată, protejată, și o mare majoritate lipsită de apărare. — Vom lucra împreună pentru a o extinde. Avem nevoie de cetățeni, nu de supuși. Anunțurile veneau unul după altul, fără să lase timp de gândire ascultătorilor. Se contura însă imaginea unei guvernări în totală opoziție cu cea trecută. Spuse că legea creată în vechime pentru apărarea Republicii, Lex de majestate - imediat ce o pomeni, Curia fu străbătută de un fior -, se transformase într-o armă care ucidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pluti un templu din marmură. Împăratul se uită la el; aveau aceeași vârstă. Și, dintr-odată, râseră amândoi, ca de o glumă. Euthymius continuă să deseneze. — Privește, Augustus, așa ceva nu s-a făcut vreodată: o structură din lemn, ce urmează ascultătoare mișcarea apei, va trebui să susțină niște ziduri rigide care nu suportă oscilațiile, fiindcă s-ar prăbuși, ca la cutremur. Toți se uitau la el, la codexul lui, la apa lacului. Pare absurd, nu-i așa? Ceilalți veniră să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului că ieșisem din rândul celorlalți, devenisem o excepție, ceva care se apropie de statutul unui personaj, al unui erou de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de bandă, harambașă a tuturor pieilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun Te aștept cu dor fierbinte Moș Crăciune, Moș Crăciun Moș Crăciun cu barba albă Și la anul să mai vii Și pe tata și pe mama În viață să Îi ții Se caută de urgență medicamentele: Albumină umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar trăise în Germania toată viața. Nu era o lipsă de bun-simț să își lase tatăl bătrân în urmă? Fusese un fiu mai ascultător decât mine. Nu te mai foi, răbufnise el și mama dăduse coșul jos din plasa de bagaje și scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și linii pe rafturi, pe pupitru, pe pereții goi și W. stătea în fața tatălui său, care părea că nici nu-l observă cum sta așa cu capul aplecat, și, ca să umple clipa lungă și goală, să fie, ca de obicei, ascultător, cum fusese toată copilăria lui, W. a tras spre el contractul, a scos stiloul din buzunarul de la piept al vestei și a semnat cu iscălitura lui puternică, plină de elan. Asta avea să fie singura semnătură pe acel document. IIItc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
puțin prea real, prea pământean pentru mine. Am fost salvată de la interogatoriul prelungit al Mariei de Lynn, care a venit în bucătărie să întrebe de ce le trebuie atâta timp la două persoane ca să găsească o lingură. În timp ce Maria se întorcea ascultătoare în sufragerie, eu mi-am pus toate întrebările pe care prietena mea nu apucase să mi le pună. Bun, sinceră să fiu, sentimentul predominant din după-amiaza respectivă fusese unul de rușine și stinghereală. Mă simțisem lipsită de experiență și naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani mai mare decât mine: un tip de toată isprava, care avea haz și știa să alerge în mâini. Îl admiram, râdeam când râdea el, alergam în urma lui, ascultător. Toate astea mă atrăgeau să ies din atmosfera stătută, mic-burgheză a constrângerilor familiale, departe de tata, de sporovăiala clienților în fața tejghelei prăvăliei, de strâmtoarea locuinței de două camere, în care îmi revenea doar nișa deloc adâncă de sub pervazul ferestrei din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o existență adaptată de acum înainte condițiilor de viață și care, într-un alt roman - Anestezie locală - se teme de dureri și evaluează tot ceea ce se întâmplă cu fraza „pe de o parte - pe de altă parte“. Eu eram doar ascultător. În vizită la colegi de școală care, indiferent dacă se prezentaseră voluntar sau nu, așteptau ordinul de chemare ca și când acesta le-ar fi adus izbăvirea, odată cu zvonurile, intrau în circulație și numele unor colegi care dispăruseră brusc, cum se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pofta de împerechere ar fi fost greu de potolit, dacă prima mea iubire nu și-ar fi găsit brusc sfârșitul. Mama iubitei mele, o femeie de la bun început amenințătoare chiar și de la distanță, îi poruncise fiicei ei, la urma urmelor ascultătoare, să se întoarcă la Stuttgart imediat, fără alte comentarii! Tăieturile din ziare confirmau lucrurile îngrozitoare pe care le citise în presă. Era vorba, preț de un articol întreg, de ucidearea unei tinere fete de către un cioplitor în piatră, o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se lipise dă palat o bombonoaie dân muntele lor lipicios, de nici băiatu cu coșu dă pâine n-a putut să i-o scoată dă tot, și m-am pus să-i ciripesc șozu grosso modo, cu toate amănuntele. Bietu ascultător și-a aruncat toate drapelele albe și mi-a nechezat În urechi că chestia aia i-o cântasem mai des ca frunza și iarba. Ia pulsu la pătăranie: Farfarello mi-a pasat că de mai ciripeam alte alea n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
timpului. Iarna pășea pe gânduri în căutarea inexistentului pentru a întineri soarele din țărmul unde zăcea o inimă zăvorâtă de zăpadă. Oricât aș fi înghețată-n troienele visului mi-am luat cu mine supremația cerului unde viitorul e mult mai ascultător decât gerul. El mi-a privit anii și mi-a spus că nu mai e nimic de făcut. Nu e atât de simplu să fii singură-n iarna ce aleargă spre veșnicia iubirilor. Vaslui, 1994 NEVINOVĂȚIA SUFLETULUI lui Mihai Eminescu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tare mult o pereche de patine pentru că în orășelul nostru se deschisese un patinoar și unii copii mai înstăriți primiseră deja de la părinții lor aceste minunate obiecte. Părinții mei îmi tot promiteau că dacă voi învăța bine și voi fi ascultător, cine știe, poate Moș Crăciun le va veni în ajutor, dăruindu-mi în locul lor mult doritele patine. Ce-i drept, învățam bine, dar ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fost și este foarte cuminte. Că era zi ori că era noapte, a muncit la fel de bine... La un fluierat de al meu sau dacă o strigam, lăsa mâncarea, lăsa orice și venea fuga la mine. Da, am văzut. Este foarte ascultătoare... Bunicule, caii vorbesc? Da, nepoate. Vorbesc și ei în limba lor. Se înțeleg și de la depărtare. Și câinii vorbesc în limba lor și pisicile și păsările... Toate vorbesc, Tudorele, fiecare pe limba lui. Așa le-a lăsat Dumnezeu să se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ceilalți pasageri, arătam ca orice mamă normală. Dar, și gândul ăsta m-a lovit din plin, nu eram. Eram o Soție Părăsită, devenisem un element dintr-un tabel statistic. De-a lungul vieții, fusesem multe lucruri. Fusesem Claire, fiica cea ascultătoare. Fusesem Claire, fiica turbulentă. Fusesem Claire, studenta. Fusesem Claire, curviștina. (Pentru scurt timp. Cum am mai zis, dac-o să avem vreme, o să vă povestesc.) Fusesem Claire, administratoarea. Fusesem Claire, soția. Iar acum eram Claire, soția părăsită. Și pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce aveam de mâncare („e mâncare de varză, zgâtii nerecunoscătoare“), noi ne permiseserăm, din proprie inițiativă, să plecăm și să forăm prin dulapurile din bucătărie încercând să găsim ceva vag comestibil. —Margaret, striga mama, știind că Margaret era cea mai ascultătoare dintre toate surorile. Nu vrei măcar să-ncerci? Iar Margaret, ca o fată bună ce era, băga o bucățică în gură. —Ei? o întreba mama abia îndrăznind să respire. — Nu poți s-o dai nici la câini, răspundea Margaret. Sinceritatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Margaret, ca o fată bună ce era, băga o bucățică în gură. —Ei? o întreba mama abia îndrăznind să respire. — Nu poți s-o dai nici la câini, răspundea Margaret. Sinceritatea era una dintre virtuțile ei, pe lângă faptul că era ascultătoare și curajoasă. Așa că, după mai mulți ani de cine înlăcrimate și din ce în ce mai mulți bani cheltuiți pe cereale destinate micului-dejun, mama, spre ușurarea eternă a tuturor, a decis să nu mai gătească absolut nimic. Așa că, dacă una dintre fiice sau soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe un ton liniștitor. Nu, Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu o fiică ascultătoare. Mă simt foarte bine acum. Și am plecat din camera mamei îndreptându-mă spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că, dacă James se afla în necaz, atunci nu aveam de gând să ridic nici un deget ca să-l ajut. —Claire, m-ai ajuta foarte mult, a zis el, dacă te-ai întâlni cu mine. Ești de acord? Desigur, am răspuns ascultătoare. Altfel cum aș putea să-ți rup toate oasele? m-am gândit. — Da? m-a întrebat el părând surprins. De parcă s-ar fi așteptat la un soi de război. — Sigur că da, i-am răspuns chicotind. De ce ești așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să afle ceva din care ea știa dinainte că îi e sortit un profit. Dintr-odată lui i s-a părut că liniștea ei nu-i decât încordare, se uitau unul la celălalt, nu-i mai vorbea, ea nemișcată și ascultătoare și el obosit, furios și îndârjit. Apoi ea s-a ridicat, fluturându-și câteva clipe fusta nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el, tot pe marginea sofalei, puțin pe o parte, cu fața spre el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venit să stăm de vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea doar pentru câte o clipă, să-i atragă atenția: se desface în sensul celălalt, nu trage așa, e un fermoar, vezi că acolo e o copcă, tu nu te dezbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
na Grigorescu, ne oprea în fața clasei și ne poruncea să întindem palmele. În mâna ei se lăfăia o linie triunghiulară, spre care noi priveam cu spaimă, știind ce o să urmeze, încercând să întârziem momentul dureros... Lidișca era mai timidă și ascultătoare, ținea palmele întinse, iar dupa prima lovitură urmăream cum pielea se colora în roșu, iar palma se umfla sub privirile noastre speriate. Eu mai fentam, retrăgeam palma chiar când linia ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]