4,476 matches
-
navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali. La 24 iulie, armata lui Terceira intră în Lisabona, evacuată de armatele lui Don Miguel. Trupele guvernamentale se retrag neîncetat, deși au efective superioare armatei lui Don Miguel*. Iar atunci când atacă, o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dar Portugalia e încă departe de a-și găsi liniștea. Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin lanț, atingând proporții catastrofale. În iulie, Lisabona trăiește starea de asediu. Încep lupte de stradă între muncitori, - crescuți la ideologia insurecțională a lui Afonso Costa, din tinerețe, - și armata republicană, care trage din ordinul lui Afonso Costa, șeful Guvernului. Cad morți și răniți și dintr-o parte și din alta. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încă traumatizat de marea spaimă pe care o încercase cu puține zile în urmă. Amenințată de gepizi, marea cetate, slab apărată de milițiile romane și de saxoni, adăpostise mulți refugiați din zonele de câmpie și se pregătise în vederea unui posibil asediu. Și, într-adevăr, o mare armată de barbari se oprise câteva zile în zonă, săvârșind devastări groaznice, mai apoi însă, într-o dimineață, ridicase corturile și plecase spre miazănoapte; lugdunensii nu se simțeau, totuși, în scăpați de pericol, fiindcă alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebă cu mai puțină furie. — Deci? Ai grijă că viața sau moartea ta depinde de ce o să ne spui acum. Bagaudul răspunse fără să-și desprindă ochii de la sabia lui Metronius. — E la Aureilana... A intrat ca un fugar puțin înainte de asediu... — Și de ce? — Trebuie... înghiți în sec; o să caute să deschidă porțile, ca să poată intra hunii. Cei doi ofițeri schimbară o privire plină de îngrijorare. Sebastianus mai întrebă câți oameni avea cu el Eudoxiu pentru acea acțiune. Chinuit de Metronius, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te gândești și că soldații care erau încartiruiți în apropiere s-au retras la Aureliana... — Știu asta. Dar de ce trebuie să vină chiar aici? Prin părțile noastre nu sunt decât păduri. După câte se spune, gepizii și hunii mărșăluiesc spre asediul Aurelianei. Cel mult, ar putea veni pe aici vreo mică ceată de jefuitori, iar în sat, la urma urmei, avem Miliția. Cilonus, comandantul ei, mi-e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile exterioare sunt înalte și solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multă vreme; arătă într-un colț al încăperii o deschizătură în podea acoperită cu un grătar, explicându-le că pe acolo se cobora în pivniță, unde erau conservate provizii ce le-ar fi permis să reziste chiar și la un asediu mai lung; în afară de asta, pivnița era construită deasupra unui torent subteran, de la care un mic puț le permitea să ia oricând apă. Cel care construise reduta fusese prevăzător și prevăzuse și o mică provizie de arme, un cuptor cu horn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii sunt extenuați, cu atât mai mult cu cât rezervele grâu sunt pe sfârșite, deși m-am zbătut cum am putut și din timp să facem provizii tocmai cu gândul la acest asediu, pe care îl consideram inevitabil. Fapt e că, până acum o lună, administrația militară și colegiul decemvirilor nu pregătiseră nimic, iar armata lui Etius, care ar trebui deja să fie aici, încă nu a apărut. Mulți se tem că alanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebări. Rutilius, mai ales, îl întrebă cam când gândește că ar fi putut să intre Eudoxiu în cetate, dar când bagaudul îi spuse să considere că ajunsese la Aureliana cu nu mai mult de două sau trei zile înainte de începutul asediului, un murmur de consternare se ridică împrejur, căci toți știau că în zilele acelea multe sute de persoane se adunaseră în cetate de prin satele devastate. Milițienii hotărâră să-i alerteze imediat pe toți comandanții gărzilor, dându-le semnalmentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâi se arătă plăcut surprins, dar aproape imediat fața i se întunecă. — Eh! spuse. Sper să ai dreptate, Prefectule. Dar dă-mi voie să mă îndoiesc. Dacă Etius ar fi atât de aproape cum spui, Atila ar fi ridicat deja asediul și s-ar fi dus să-l întâmpine cu toată armata. Doar dacă nu cumva... Tăcu, scărpinându-și barba neîngrijită și privind gânditor în gol. Cearcănele negre mărturiseau cât de încercat fusese de veghea unei luni întregi de lupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Uiți că jumătate din cavaleria mea se găsea în spatele alanior, ca să-i împiedice să abandoneze câmpul de luptă. Chiar tatăl tău ceruse asta. Deși, desigur, puțin convins de acele obiecții, Thorismund nu mai insistă, ci observă cu vădit sarcasm: — Un asediu, spui. Ăsta e războiul care vă prinde pe voi romanilor, nu și pe goți. Etius, perfect conștient că succesul, chiar dacă nu deplin, din ziua precedentă era în mare parte meritul vizigoților, se făcu că nu înțelege. — La urma urmei, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așteptările doar într-o singură direcție: marele număr al celor căzuți de ambele părți. Fără prea multă grabă, începuseră să se organizeze pentru a-i îngropa, mai ales fiindcă, după cât se părea, armata se pregătea să rămână în zonă pentru asediul taberei dușmane; cel puțin aceasta fusese intenția până în acel moment. De-a lungul drumului până la tabăra lui Ambarrus, Sebastianus trecu printre multe grupuri de soldați ce porniseră să sape mari gropi comune, în care urmau să fie azvârlite pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de altă parte parte, nu au reușit să se pună de acord cu privire la locul marii bătălii, mi-am permis o anume libertate, luând în considerare informațiile ce ne vin din tradiție: considerând că intervalul de timp dintre eliberarea Aurelianei din asediu și confruntarea din Câmpiile Catalaunice nu e mai mare de zece zile, am calculat așadar ce distanță puteau parcurge în mod firesc cele două armate în acest interval de timp. în privința desfășurării bătăliei, am respectat în mare parte descrierea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
execrabile magazine de modă pentru bărbați, ca Barney’s. Poate la unul din magazinele unisex. Nebunul purta o cămașă siclam cu o cravată de culoarea prunei, lată ca limba de bou. Posomoreala râsului său neîntrerupt, strălucirea dinților perfecți, nevătămați de asediul de la Stalingrad și neatinși de foamete când trecuse șchiopătând Carpații și Alpii. Dinți ca ai lui meritau un cap mai sănătos. — Ce plăcere să te Întâlnesc aici, Îi spuse Eisen lui Sammler În rusește. Sammler Îi răspunse În poloneză: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din cauză că eram păziți de un portar și libertatea însemna uneori să vezi lumea de dincolo de gard. Străzile Aradului mi s-au părut mereu liniștite, lume puțină și tăcută, clădiri mari cu ziduri groase și curți interioare amintind de starea de asediu, mulți pomi pe trotuare și un parc imens ce se întindea de-a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că, în ciuda cronofagiei televiziunii, trebuia să am și experiența asta (americană). Altfel, trăind într-o seră academică, înțelegeam mai puțin și citeam și mai prost această lume. Mai ales, uitam să citesc mesajul principal: acela că democrația este mereu sub asediu, în diverse chipuri, inclusiv acolo unde o credem „la ea acasă”. Și că, până la urmă, sistemul de referință îl reprezintă marile idei despre libertate și demnitate, și nu un stat anume. Ce facem dacă el schimbă macazul? O luăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în contradicție cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice (1961), dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al Șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe, "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă". Cum am mai spus, după lovitura de stat militară, toate ambasadele țărilor socialiste s-au închis, mai puțin noi și chinezii. Chinezii erau de înțeles, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că o duci bine. Nu știu cum o să te simți dacă îți spun că și noi o ducem foarte rău aici. Era o nouă porție de treaba mare de câine lăsată la poarta noastră azi-dimineață. E ca și cum am trăi în stare de asediu. Din fericire, taică-tău nu a mai călcat în el de data asta, dar lăptarul a pățit-o și s-a enervat foarte tare, „relația“ noastră cu el e destul de tensionată de când „am renunțat la lactate“ cu toții din cauza acelui regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din ce motiv: „Atunci când Ziditorul tău te va întreba ce-ai făcut când a fost asediul Granadei, vei cuteza să-I răspunzi că ți-ai cănit părul?“ În fiecare dimineață, la ora muezinului, urca pe acoperișul casei, una dintre cele mai înalte din oraș, nu pentru a-i chema pe credincioși la rugăciune, așa cum o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mare, ca să facă rămășaguri: de câte ori avea să-și rostească șeicul expresia favorită în timpul predicii? Cifrele variau de la cincisprezece la șaptezeci și cinci, iar în tot cursul ceremoniei, unul dintre tinerii conspiratori ținea conștiincios socoteala, schimbând cu ceilalți ocheade amuzate. Numai că la asediul Granadei, nimeni nu mai făcea haz pe seama pornirilor lui Astaghfirullah, continuă taică-meu, gânditor și perplex la amintirea vechilor ștrengării. Șeicul a apărut, în ochii marii mase a oamenilor, drept un personaj venerabil. Nu-și abandonase deloc o dată cu vârsta acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în siguranță, erau și mai înspăimântați de foamete, de șobolani și de jefuitori. Toți ziceau că, dacă drumurile s-ar deschide din nou, ar pleca fără zăbavă spre câte un sat prin care mai aveau neamuri. În primele luni ale asediului, cei care veneau să afle adăpost la Granada erau locuitorii satelor din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fapte. Trebuie să recunosc de altfel că ceea ce spune nu e departe de adevăr. I-aș reproșa doar că a înfățișat lucrurile în modul în care ele sunt descrise în tabăra dușmanilor noștri. Pentru aceștia, importantă este data păcii, căci asediul îi costă scump; în ce ne privește, scopul nostru nu e de a întârzia inevitabilul deznodământ cu câteva zile sau cu câteva săptămâni, după care castilienii s-ar arunca asupra noastră cu înverșunare sporită; acum, când victoria nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare ordinul de retragere a fost decapitat pe loc. Cum mă miram să-l văd pe Șchiop atât de lesne descurajat, atât de grăbit să-și lase baltă încercarea, acesta a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]