1,947 matches
-
era a noastră, românească și nu a lor, comunistă” și continua să spună că merită să crezi într-o idee chiar dacă ești privat de libertate. Convingeri contrare unei colege, deținută și ea, care îi spunea: -”Măi, Otelică, nu-i așa că aserțiunea că suferința înobilează pe om este o mare minciună? Eu cred că-i înobilează pe cei ce sunt deja nobili și-l face fiară pe cel rău”. După eliberare, viața foștilor deținuți s-a schimbat în bine; pentru mulți dintre
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
narative, cum este aceea a lui Seymour Chatman 10, care se bazează pe teoria actelor de limbaj a lui John Austin și John Searle. În lucrarea sa intitulată Linguistics and the Novel (Lingvistica și romanul), Roger Fowler descrie noțiunile "proposition" (aserțiune) și "modality" (modalitate) ca pe două aspecte ale structurii de profunzime ale propoziției, care ar putea fi, de asemenea, identificate în formă analoagă în structura romanului 11. Modalitatea denotă pur și simplu toate acele caracteristici ale structurii narative ce derivă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
strunită prin exercițiul obiectivării - ceea ce conferă interpretărilor credibilitatea judecăților echilibrate. Calmul exegetic este vizibil în conștientizarea „pașilor pe nisip”-urile mișcătoare ale literaturii. Este Eminescu un poet „dificil” sau „hermetic”, cum îl crede Vladimir Streinu? Sau este G. Coșbuc, conform aserțiunii aceluiași, un poet citadin? Felul în care comentatorul se îndoiește rămâne fertil, invitând la redeschiderea problemei, nu la clasarea sau eludarea ei. Concluziile definitive nu sunt totuși ocolite atunci când există suficiente probe la dosarul chestiunii. Un exemplu: „achitarea” lui Duiliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
adapta învățăturile patristice la mentalitatea contemporană și prin dimensiunea culturii sale, Dumitru Stăniloae a fost clasificat drept cel mai mare teolog al secolului al XX-lea. În ciuda relativității oricărei afirmații radicale, doar lectura monumentalei sale opere Teologia Dogmatică, poate confirma aserțiunea. O clasificare a operelor teologului în discuție îl confirmă preponderent, ca pe un dogmatist consacrat. În fapt, după cum mărturisea chiar părintele, interesul său a fost ca să descopere imaginea exactă si reală a lui Iisus Hristos gândirii contemporane, altfel decât o
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
sunt prezente de la sine. Diviziunile lor se prezintă ca nenumărate calități ale iluminării, întrecând în număr firele de nisip din albia Gangelui.“ „Dacă în acel moment [practicantul] reflectează asupra modului în care această nonexistență a fenomenelor este doar o simplă aserțiune, fără să fie cu adevărat instituită, sau asupra modului în care apar lucrurile în același timp fiind primordial goale/lipsite de existență inerentă [empty], va dezvolta o certitudine extraordinară cu privire la faptul că fenomenele sunt goale [empty] și în același timp
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în care structura și strategia apăreau ca fiind doar două dintre subsistemele organizației, aflate într-o relație reciprocă complexă, dar în relație și cu alte subsisteme. Plecând de la premisa că organizațiile pot fi modelate pentru a obține anumite efecte așteptate, aserțiunea lui Chandler va servi ca element de direcționare a abordărilor practice. Punerea în practică a unei strategii implică în numeroase cazuri (nu totdeauna!) restructurarea organizației. Restructurarea înseamnă modificarea structurii organizaționale pentru a se potrivi strategiei alese. Totuși, este realist să
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
și oferind argumente din diferite puncte de vedere. 2 Aceste două puncte de vedere readuc în discuție școlile de gândire în relațiile internaționale discutate în introducere. Urmărirea interesului de stat ca principal motor al relațiilor internaționale este una din principalele aserțiuni ale realismului, în timp ce ideea socializării actorilor la nivel internațional vine din filiera constructivista. 3 Christian Egenhofer, "Integrating Security of Supply, Market Liberalization and Climate Change. The European Commisions Green Paper on Secure, Competitive and Sustainable Energy for Europe from a
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
diverse momente ale ritualului serios, marcând ceea ce Jacques Le Goff denumise "un proces de laicizare a gândirii"7. Crezul și Tatăl nostru se numără printre textele cele mai des imitate într-o manieră caricaturală; în acest sens, Mihail Bahtin citează o aserțiune teologică din secolul al XV-lea, în care se recunosc următoarele: "permitem nebunia în anume zile, doar în scopul de a ne reîntoarce, apoi, cu mai mult zel, la slujirea lui Dumnezeu". În Renaștere, "importanța bufonilor, a măscăricilor la curțile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la modă (unele contrare) a fost publicat la începutul secolului trecut de Paul Lehmann. În Die Parodie im Mittelalter 177, acesta lansează o idee șocantă, totuși verificabilă în practică: majoritatea parodiilor medievale nu se inspiră din Antichitate 178, motivându-și aserțiunea prin aceea că, în privința subiectelor abordate, parodia medievală inovează. Ea atacă îndeosebi domeniul religios, specificitatea medievalilor pe acest teritoriu fiind certificată prin dubletele parodice pe care le creaseră în cazul celor mai importante pilde biblice și chiar momentelor de cult
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrisului său, totuși interesat de accesul la public. În eseul Între mine și mine, Ilarie Voronca făcea următoarea considerație: "Urmuz n-a fost un scriitor, adică un slujitor al hulitei literaturi". Și parodia practicată de el tinde să-i confirme aserțiunea: Urmuz trebuie redescoperit în calitatea sa de autor care a respins "oficializarea", înscrierea într-o tradiție, fie ea și modernistă, fapt verificabil în cele mai multe dintre texte. Pretutindeni, deși atât structura compozițională, cât și poetica personajului ori stilul țin de un
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Oficiul Limbii Franceze pt. - limba portugheză POR. - Portugalia RACAI - Prelucrarea Limbajului Natural și Modelarea Conceptuală (RACAI al Academiei Române) s.f. - substantiv feminin s.m. - substantiv masculin s.n. - substantiv neutru TermRom - Asociația Română de Termionologie V.G.T.T. - Vienna General Theory of Terms Cuvânt-înainte Valorificând aserțiunile coșeriene privitoare la "caracterul instrumental" al limbajului, potrivit cărora o formă de limbă nu reprezintă o finalitate în sine, ci "folosește pentru a comunica ceva, cu care nu se identifică" și la perspectiva "amplitudinii", a vechimii, după care fiecare act
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
canalului: ,,suntem destul de departe de identificarea unor simple "semnale" de amorsare a contactului ori subsumate "verificării circuitului sau a calității recepției", referitoare la "canal" pe care nejustificat se pune accentul în diferite interpretări" (S. Dumistrăcel, 2006: 18). Pornind de la această aserțiune, Stelian Dumistrăcel adapteză /realizează mutațiile necesare cu privire la funcțiile limbii în comunicarea mass-media. Funcția denotativă (de transmitere a informației) este comună tuturor speciilor discursului comunicării publice și private, are relevanță pentru speciile discursului tehnico-științific și poate fi identificată în specii ale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pentru perioada poststructuralistă. Cert este faptul că ipoteza intertextualității afectează toate dimensiunile comunicării media/ jurnalistice, de la identitatea autorului (ca emițător), la textul propriu-zis, la receptor/ cititor, în condițiile în care jurnalul/ presa reprezintă o încrucișare de "voci" și roluri codificate. Aserțiunea lui Roland Barthes că "moartea autorului" coincide cu "nașterea cititorului" ar putea constitui unul dintre fundamentele doctrinare ale comunicării/ textului jurnalistic contemporan, în măsura în care cititorul cooperează la informație, la actualizarea sensului. Majoritatea speciilor jurnalistice se bazează pe "anularea" fie și numai
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
două aspecte: 1) dinamica diacronică a metaforei retorice; 2) dinamica metaforei în uzul curent, dezvoltată pe ideea că limba este în mod vital metaforică. Diferențe necesare, literatura de specialitate a evidențiat și între metafora științifică și metafora poetică. Pornind de la aserțiunea că "știința descoperă" în timp ce "arta inventează", Daniela Rovența-Frumușani considera că "cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă" [D. Rovența- Frumușani, 2000: 118]. Mihaela Mancaș făcea observația că
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
euristică a minții inconștiente, al cărei părinte a fost Milton Hyland Erickson, psihiatru american, specialist în hipnoza medicală și în terapia de familie. În tradiția lui George Lakoff, Milton H. Erickson extinde semnificația metaforei conceptuale la comunicarea terapeutică, pornind de la aserțiunea că dimensiunea inconștientă a minții reacționează la metafore, la simboluri, la situații apartent contradictorii. Rolul metaforei în terapie (D. Butiurca, 2014: 39-45) este acela de a umple golurile de percepție și reprezentare ale subiectului cu propriile convingeri, actualizate de terapeut
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și exprimat metaforic: "nici o experiență nu poate fi înțeleasă [...] în afara bazei sale experiențiale" (Lakoff & M. Johnson, 1980). Prin "bază experiențială" în textul jurnalistic înțelegem experiențele lingvistice, comunicaționale, culturale, psihologice ale jurnalistului - mult mai complexe și mai variate în comparație cu experiența primară. Aserțiunile valorificate în demersul cercetării ar fi: "evenimente" cu un potențial deosebit de informație sunt comunicate în termenii unor echivalențe accesibile unui public inegal (intelectual/ cultural); fenomenele cele mai simplu de conceptualizat prin strategiile specifice sunt cele legate de experiența culturală a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai mult, cu cât variația conținutului conceptual și informațional în funcție de contextele în care apare metafora jurnalistică are importanță atât pentru identificarea corectă a "referentului", cât și pentru relaxarea mesajului. În studiul său, Sprachtheorie, Karl Buhler (K. Buhler, 1934) pornea de la aserțiunea că pentru a fi înțeleasă, natura limbii nu trebuie căutată în gândirea ființei umane. Matricea socială a limbii, nu actele de vorbire, individuale în sine, constituie fundamentele gândirii, în concepția lingvistului. Pornind de la aceste considerente, K. Buhler postulează un model-organon
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
referenților. Este un limbaj cu finalități precise, cu o mare varietate de intenții, depășind limitele stricte ale unui sistem terminologic normativ, prin inserția în vocabularul activ, în publicistică, literatură. Unii cercetători, printre care am aminti pe Richard Thaler, pornind de la aserțiunea corespondențelor dintre modelul gnoseologic și teoriile economice avansau ipoteza că științele economice - ca ramură a psihologiei - ar trebui integrate în sfera psihologiei maselor. Termenii economici/ constructe metaforice comune cu logica și filozofia. În baza terminologiei aparținând logicii și filozofiei, limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lit(o)-, -lito-,-lit "piatră, rocă" (cf. gr. litho-, lithos, λιθο-,λίθος,- ου s.m./s.f. "piatră, rocă; marmură"): med. ro. litiază, s.f. (cf. fr. lithiase s.f.; en. lithiasis); log(o)- "cuvânt, vorbire, "principiu" (cf. gr. λόγος, -ου s.m. "cuvânt, vorbă; aserțiune; ordin; decizie; lege; concept, estimare): ro. logoree s.f. (cf. fr. logorrhée s.f.; en. logorrh(o)ea); lomb(o)- "șale" (cf. lat. lumbus,-i s.m. "șale, spate"); lute(o)- "galben" (cf. lat. luteus,-a,-um adj. "galben-auriu"): med. ro. luteinom, s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Satisfacerea oricărui interes, considerat ca atare, este un lucru bun, iar nesatisfacerea un lucru rău. • Din punct de vedere moral contează numai satisfacerea sau nesatisfacerea unui interes 70. Principiul lui Perry poate fi analizat sub aspectul relațiilor sale cu alte aserțiuni fundamentale și al consecințelor acceptării lui. Redau în continuare analiza întreprinsă de Varner asupra consecințelor de natură principială 71. În primul rând, principiul lui Perry susține un alt principiu, să îl numim principiul valorii vieții: • P1 În general, moartea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ar fi rotația Pământului, alternanța zilei și a nopții, precum și succesiunea anotimpurilor, se încifrează înlăuntrul organismului sub forma unui orologiu biologic. Este scoasă astfel la iveală o rețea nebănuită de interdependențe, astfel încât devine demnă de a fi luată în seamă aserțiunea potrivit căreia lumea este în noi și noi suntem în lume115. Reprezentanții "ecologiei profunde" merg și mai departe și caută o ancorare religioasă, cu precădere în credințele religioase orientale. Dar despre "ecologia profundă" mă ocup pe larg în alt capitol
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
că simțul moral își are originea în instinctele sociale, ambele fiind în relație cu comunitatea 195. În opinia mea, Darwin susține aici o perspectivă holistă, chiar aceea de care va fi sedus Leopold. Virtuțile sociale se corelează cu bunăstarea comunității, aserțiune care nu ignoră faptul că aceste virtuți sunt practicate în mod individual. Leopold era bine conectat și la discuțiile din perioada în care publică primele sale studii pe teme de mediu. Astfel, în anii 1930 era în plină desfășurare o
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ca unii indivizi sau colecții de indivizi să aibă valoare intrinsecă, adică o valoare distinctă, ireductibilă la și incomensurabilă cu valori precum plăcerea și satisfacerea preferințelor. Posibilitatea unei etici a mediului, deosebită de o etică a folosirii mediului, depinde se aserțiunea că obiectele naturale, chiar dacă nu sunt subiect al unei vieți, pot avea valoare intrinsecă. Aceasta ar însemna că și un stejar este bun ca stejar, adică are valoare intrinsecă, independent de folosul lui. Acest enunț despre valoarea intrinsecă a stejarului
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fie o verigă necesară în lanțul trofic. Natura ca întreg are capacitatea de a supraviețui catastrofelor naturale și se readaptează la mediul extern. Dacă așa stau lucrurile și, într-adevăr, există dovezi de natură științifică pe baza cărora sunt validate aserțiunile de mai sus, atunci rezultă că din perspectivă etică, dacă acceptăm că natura se pricepe cel mai bine, omul are în primul rând datoria de a nu interveni distructiv asupra diverselor forme de viață organică. 3.2. Datorii față de speciile
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]