1,443 matches
-
bluza și-și arată în lumină mușchii-pereche ai burții. Hai să vezi cum îmi bate inima, cred c-o să mor! Îmi nimerește prin întuneric mâna amorțită și începe să mi-o plimbe pe sânul ei cu o carne fără nici o asprime, chiar carne de domnișoară - se vede că asta am spus-o iar cu voce tare, fiindcă ea a început să chicotească: - Ți-am zis, sunt domnișoară numa-n urechi. Dă-mi limbuța, mi-o dai? Dă-mi-o de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Ea îi primește lacrimile și îi împărtășește tristețea. Ceea ce-i răpește inima este faptul că descoperă că în poemele lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de cârpă gri, pe care o tai în două petice mari, rotunde. Le cos pe spatele pantalonilor. Croitoreasă îmi sugerează să întăresc materialul. Zice: Fă-l rezistent, ca să poată fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trei ani, de când n-a mai intrat aici nimeni de genul feminin, în afară mamei mele și a gazdei care, În baia mateianè se aude curgând apă la duș, apè destinatè numai trupului mateian, folosindu-mi sèpunul, obișnuit numai cu asprimea corpului meu, buretele, apoi prosoapele mateiene, halatul de baie, eu intrând dupè ea în baie, surprinzând-o cum îmi studiazè curioasè puținele obiecte de toaletè, spumă de ras, balsamul, deodorantul, aparatul, loțiunea, pieptenele, eu, nerèbdètor, îmbrèțișând-o, dorind-o din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
bunicii ei dinspre partea mamei? Sau? Sau totul n-a fost decât o nèlucè în mintea mea? O nèlucè care sè mè întoarcè, din nou, în trecut? Ai mai slèbit, șoptește mama la intrarea în casè, sèrutându-mi obrajii reci de la asprimea vremii de afarè, mama în fustă ei lungè de lânè, tricotatè de ea, lunecând printre lucruri, luminând totul în jurul ei, ea cea bolnavè, strèduindu-se sè-i convingè pe cei doi bèrbați ai ei, tatè și fiu, cè se simte cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Guvernatorul Hassan-ben-Koufra nu răspunse, absorbit de studierea rănilor pe care i le lăsaseră curelele la încheieturile mâinilor și cugetând că, în urmă cu mai multe zile și în același birou, el fusese cel care ocupa poziția lui Madani, judecând cu asprime un om din cauza aceluiași targuí care devenise o obsesie pentru toți. Evocă orele și zilele de neliniște și zbucium petrecute în peșteră, când se întreba în fiece moment dacă targuí-ul va trimite într-adevăr pe cineva să-l elibereze sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i facă rău, spuse ca și când ar fi încercat să se convingă pe el însuși. E aproape o copilă... Dumnezeu n-o să îngăduie să-i facă ceva. Nu există alt dumnezeu decât acela care vrem noi să existe, replică ea cu asprime. Poți să te încrezi în el dacă vrei. Nu strică. Dar dacă ai fost în stare să învingi „pământul pustiu“ din Tikdabra, vei fi capabil să-ți recuperezi familia... Sunt sigură. Și cum aș putea s-o fac? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
regăsea la Rafael, lunecând într-o nuanță nisipie. Aveau aceleași priviri adânci și duse, dar a lui era mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajuns lângă ea, a părut să-și recapete ceva din stăpânirea de sine. — O să te sun eu, spuse, apăsând mult pe cuvântul „sun“, de Îndată ce aflu noutăți, OK? — Prea bine, i-am zâmbit eu dulce. De-abia aștept. Mă privi cu asprime și-mi zise: — Ești mânjită de ruj pe gură. — Ca și tine, i-am replicat. Am intrat și-am Închis ușa În urma mea, Înainte să-și dea seama că mințisem. În fața oglinzii de la baie, mi-am șters rujul ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că Janice Își vărsase amarul unei străine, Într-o stație de autobuz. — Eram la serviciu În momentul acela! se rățoi ea. Presupun că mă bănuiești pe mine de moartea Lindei. Aveai un motiv să faci asta, i-am răspuns fără asprime. Spre surprinderea mea, Janice roși ușor. Își purta părul strâns Într-una din acele Împletituri-spic, așa că am văzut că roșeața se Întindea până la linia pieptănăturii. — Dar tu? Îmi aruncă ea. Nu cumva tu ai omorât-o? — Ba da. Sincer vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vorbe la urechea cea mai apropiată. Atunci, Înaintând spre spațiul eliberat În mijlocul Încăperii, cadiul se așază În fața monarhului, coboară capul și nu rostește nici un cuvânt. Astfel Încât, atunci când, după un lung răstimp de tăcere, Nasr Îi aruncă În sfârșit, cu o asprime Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca udatul grădinii”. Tonul urcă, violența nu rămâne multă vreme Închisă În cuvinte. În orașul Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea lui Sabbah, dar la apropierea lui era murmurat deja un alt nume: „Mântuitorul! Cel pe care-l așteptăm dintotdeauna!” Nu exista decât o temere: ca vechea gardă a Asasinilor, care-i cunoștea sentimentele și care-l auzise deja Înfierând asprimea din jur, să nu facă totul spre a-l Împiedica să ajungă la putere. În fond, tatăl său Încerca să-i impună tăcere, acuzându-l până și de faptul că ar fi necredincios și ar trăda Învățămintele Fondatorului. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
părea mai robustă, poate datorită sportului și a muncii în aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța pe cei din preajma ei - cedase treptat locul unor trăsături calme, liniștitoare. M-a impresionat mult această nouă frumusețe a ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i îngheța pe cei din preajma ei - cedase treptat locul unor trăsături calme, liniștitoare. M-a impresionat mult această nouă frumusețe a ei, o frumusețe aleasă și eram uimit de faptul că o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
eu. Stau uneori și mă uit la proștii din jurul meu și mi se face pur și simplu greață. De ce naiba nu fac ceva? mă întreb. De fapt, nu fac nimic și apoi se plâng că lumea e nedreaptă. Uluit de asprimea tonului, am ridicat ochii și l-am privit pe Nagasawa. — Poate nu am dreptate, dar mie mi se pare că muncesc pe rupte. Aceea nu-i muncă serioasă, spuse Nagasawa. Munca serioasă e așa cum o fac eu, munca direcționată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
furie, se ridicase În picioare și-și ținea pătura strînsă pe umeri. — Ține-ți capu’ la cutie, i-am spus. Trec multe gloanțe rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți străinii, spuse cu asprime. Nu-i nevoie să-ți fie frică de gloanțe ca să le eviți cînd ești În rezervă, i-am spus. Nu-i o treabă prea inteligentă să fii rănit cînd așa ceva se poate evita. — Nu mi-e frică de nimic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spate. Kate Își lăsĂ capul În jos. — Îți place așa? — La nebunie. La nebunie. La nebunie. O, Wemedge, haide. Haide, te rog. Vino, vino. Te rog, Wemedge. Te rog, Wemedge, te rog. — Acum, gata, spuse Nick. Deodată Începuse să simtă asprimea păturii pe trupul său gol. N-am fost bună, Wemedge? — Ba nu, ai fost bună. Mintea Începuse să-i lucreze și totul era foarte limpede. Vedea totul cît se poate de clar. — Mi-e foame, spuse. — Aș vrea să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână, post negru vinerea, scularea dis-de-dimineață, dacă munca a fost obositoare se permite o oră de somn În plus, În schimb trebuie ziși treisprezece «tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
respecte un program în care erau incluse scularea, dejunul, orele de curs, prânzul, odihna, pregătirea temelor și a lecțiilor, jocul, cuclcarea. Prințesa se adaptase rapid acestor cerințe, și chiar îi plăcea, probabil și datorită faptului că viața din șatră prin asprimea ei îi formase un caracter puternic. Învăța foarte bine. De fapt era cu un an mai mare decât colegii ei care aveau șapte ani. În toți anii, a fost premiantă ceea ce îi bucura nespus pe părinții adoptivi care se lăudau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Între țărani era și Petre, pe care oamenii îl luaseră socotind că are să fie ascultat cu mai multă bunăvoință, fiindcă a purtat-o cu sania. Flăcăul însă n-apucă să rostească nici trei vorbe că Nadina îl și întrerupse cu asprime: ― Ce, ați început acuma să-mi ațineți calea? Nu v-am spus că nu vînd? Atunci ce mai vreți? De ce nu mă lăsați în pace? Eu am venit aci să fiu liniștită, nu să... Trecu înainte și urcă treptele mînioasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ce-ați făcut? continuă prefectul. ― Păcatele noastre!... Milă și îndurare! plânse corul în genunchi. După ce le puse în vedere că vor trebui să plătească toate pagubele până la un ban și că cei ce se vor dovedi vinovați vor suferi asprimea legii, le citi manifestul guvernului, însoțindu-i cu multe explicații. Peste vorbele lui, promițătoare și iertătoare, maiorul adăugă o cruce: ― Cine va mai face vreo nelegiuire, oricât de mică, sau nu va asculta o poruncă, va fi imediat împușcat fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar acum acesta e singurul lucru frumos de pe fața ta. Bărbat cu ochi de femeie. Poate și cu gură de femeie. Pofta de tine mi-a revenit, îți prind cu gura buza de jos. Tu însă te-ai zăvorit după asprimea feței tale. Alunița aceea a trebuit să fie cauterizată, îmi explici. Și apoi dai drumul unor cuvinte încordate, întretăiate, de parcă ai suspina. Ți-a fost frică, foarte frică. Cu doi ani în urmă, toamna, te treziseși dintr-un vis îngrozitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e prizonier, făcu Lixandru. O să vedem... Pentru întîia oară de când dăduse cu ochii de Lixandru von Balthasar zâmbi. - Moartea este oriunde frumoasă și fără înțeles, spuse, iar dacă ai norocul să mori în fața bisericii... Lixandru îl mai privi o dată, cu asprime, apoi plecă spr casă. Își pusese târnăcopul pe umăr și cântărea centironul în mâna dreaptă. Von Balthasar îl urmări mult timp cu privirile. Își scoase casca, o învîrti între degete, apoi căută cu ochii un loc potrivit și o zvârli
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că e În vîrstă), explicîndu-ne Într-un limbaj pedant și tutelar de ce e bine pentru țară să iasă Ion Iliescu. E Încurajat de un cor de voci răgușite (voci tipice de maiștri militari pensionați și alt personal administrativ din armată - asprimea lor trădînd mai degrabă abuzuri decît lipsuri): Păi de-aia vă e vouă, că fură. Nu mai e nevoie... Și dacă o fac, o fac pentru bine țării, strigă unul dintre ei și din vocea lui răzbate, În mod ciudat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]