6,930 matches
-
lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
De o parte, frunzișul cenușiu ascundea profunzimi misterioase, de pe altă parte rumeneala asfințitului se scălda pentru o ultimă dată în apele lacului. Amurgul adusese cu el unde răcoroase. Pesemne nu numai eu simții acest lucru, căci se auzi o fâșâire aspră. Nu era decât o pasăre ce, văzând cum ziua își pierdea luminile, se crezu în siguranță să se scalde în liniștitoarele ape ale lacului. Pasărea împrăștia în jur o mulțime de stropi aurii de apă. Printre licăririle amurgului se vedeau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor vesel și luminos se ridică în ecoul depărtat al litoralului străpungând o boare a serii. Litoralul, una din mândriile țării noastre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O fâșâire aspră s-a auzit deasupra noastră: era un bâtlan grăbit care a trecut repede spre asfințit. În întunecimea stufărișurilor, feriți de privirile cuiva, dormitau alene porcii mistreți. În profunzimi misterioase și întunecate ale apelor, peștii de diferite mărimi și specii își
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ușor să-ți alegi o prietenă. Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a II-a C Draga mea prietenă din țara cu război, Cele mai multe întâmplări, bunicul le-a trăit pe front, de unde s-a întors rănit. Odată, el mi-a povestit despre zilele aspre ale războiului, despre foamea pe care erau nevoiți să o îndure și mai ales despre tristețea care îi sfâșia inima la vederea morților și despre bunătatea sufletelor celor simpli și mai ales a copiilor, care nu au dorit și nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poftă de joacă, când ochii îi stau în jos e foarte mâhnit, ba uneori când sunt supărată, el e mâhnit împreună cu mine; și multe alte secrete mai spun ochii unui câine-lup bătrân ca Ford. Corpul lui este acoperit cu păr aspru și cenușiu. În acest corp de câine-lup bătrân, bate o inimă mică care este foarte încăpătoare. Aș zice că Ford are o inimă de aur. El m-a ajutat în orice clipă de primejdie și cu această ocazie am să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
picioarele. Acum, mai rămâne de văzut cum se va descurca cu bunica. Andra Andrei, clasa a V-a C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți prieteni, ne-am gândit să mergem la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dar nu și fericirea promisă. Să se fi rătăcit? Se opri și privi În jur: toate erau la locul lor: În vârful macaralei uriașe de peste drum veghea aceeași lumină roșie, din curtea combinatului răzbăteau până la el comenzi de manevră. Voci aspre, guturale; fluieratul locomotivei; scrâșnetul vagoanelor care se izbeau unele de altele dincolo de un zid galben, tencuit În fiecare an după Revoluție, Înviorat de aceleași lozinci: Jos Iliescu! Jos Nomenclatura! Jos Securitatea! Timișoara! Timișoara! Timișoara! În aer plutea același miros Înțepător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise Grațian pe un ton cât se poate de politicos. Mai bine citește ceva din cartea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât de distruse, că deveniseră de neidentificat. Mai multe aveau doar o suprafață netedă, poate rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vezi? Nici n-o să-ți dai seama. În cele din urmă, m-a ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat de pe Naxos cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rușine. În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, În colțul de lîngé sobé din clubul sétesc scaunul scîrții și Nicolai Arsenievici Înțepeni Într-o poziție incomodé. Pe tot parcursul discuției, Nicolai Arsenievici se simți oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea. Neliniștea lui Nicolai Arsenievici se datora faptului cé și el, Într-una din nopți, a cérat acasé o céldare cu cuie pe care a gésit-o lîngé peretele dinspre drum a cantinei pionierești. La drept vorbind, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
în timpul vizitei în Peru, a fost și dispariția, timp de 24 de ore, a fiului președintelui României, plecat pentru o aventură, moment care a provocat panică în rândurile reprezentanților organelor de specialitate și a creat un prilej propice pentru critici aspre din partea soției președintelui român. Diplomatul român a fost trimis la Tripoli, la începutul anului 1974, într-o misiune specială, înaintea vizitei la nivel înalt în acea țară. Sarcina care îi revenea a fost aceea de a stabili relații diplomatice între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
m-a trezit cu noaptea-n cap, la patru. De obicei, îmi potrivesc starea sufletească după starea grădinii mele. Sau mă străduiesc s-o fac. În dimineața asta, grădina e somnoroasă și rece. M-ai lăsat deasupra, pe scoarța asta aspră; ți-ai tras pămîntul peste tine, peste muzica ta, peste cuta de pe frunte (pe care nu-ți plăcea s-o ating), peste ochii alungiți de prinț oriental... "Te las aici, Iordana. Sînt mai priceput decît tine în plecări afară. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
casă și mîncam în neștire cartofi prăjiți. Dar ea? Îmi spune ceva despre ea? O conduc. Tano aproape că a ajuns la coada lui Mișu Negrițoiu, încremenit cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că plouă cu gheață peste mine. Numai că boabele de grindină se preschimbă-n ochi. Globi fără vedere, reci, seci. Ochi cu pupile rotunde, oarbe, rostogolindu-se ca după un masacru suprarealist. Tano mă atinge pe obraz cu limba lui aspră și fierbinte, să mă trezească. Iarăși am lăsat deschisă ușa de la antret, iarășișiiarăși a putut ajunge în dormitor, lîngă pat, să-mi lingă lacrimile de pe obraz. Nu plînge, Iordanco, de ce plîngi? Am să-ți citez nu din Schopenhauer al vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei, cu sunet aspru. Cînd s-o fi ras prima dată Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci mai devreme. "Hai, atinge-i obrazul, mi-a cedat Brăduț ceva din plezir. Să vezi ce piele proaspătă are steaua mea polară". Polară? Hilară, nu polară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
enervare, se congestiona, urla la mine cînd întîrziam. După un recital impresionant, o fană a muzicii lui (mă tot nimeream lîngă ea) s-a aplecat spre mine: "E tata?" "E bărbatul meu". "Ce fericită poți fi!" Depindeam de mîngîierea lui aspră: "N-o să-ți las amintiri calme, dulci, molcome". Voia să-mi fie zeul. Nu omul. Și, mereu: "e greșealataegreșealataegreșealata!". Așa-i, Iordan. Tu ai fost greșeala mea de la 17 ani, de la 21, de la 32 de ani; păcatul meu de la 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
De cum Începea să se adune lumea la praznic, una dintre fete spunea: Mergem ptru-ptru? Mergi Va cu mașâna? Copilul, ca toți cei de vârsta lui, numai atât aștepta! Își Îndepărta, cu un gest devenit mecanic, părul lung și de pe atunci, aspru și lucios de pe fruntea scăldată de soarele generos pentru a zări mașina cu șoferița și devenit, instantaneu, un exemplu de ascultare și cumințenie, i-a zâmbit Didiței cu acel zâmbet sfios și candid, parcă mulțumindu-i, biata fată topindu-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oarece distanță, grație unor dureroase Învățăminte trase anterior, sau de un fluture colorat În roșu, alb sau bleu, dintre acei care roiau deasupra lanului de grâu de peste Drumul hotarului, lan din care Va ieșea adesea cu obrăjorii răniți de mustățile aspre și neprietenoase ale grâului pe care soarele, mărinimos, Îl cocea În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat din loc În loc, fluturâdu-le victorios deasupra capului cu păr transpirat și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]