1,216 matches
-
că viața bacteriană de pe Erythro formează un organism colectiv care dispune de o formă de conștiință și telepatie (un concept similar cu Gaia din seria Fundația). În timp ce coloniștii susțin ideea unei colonizări viitoare - jos pe Erythro, sau pe centurile de asteroizi din sistemul stelei Nemesis - o serie de evenimente se întâmplă. Pe Pământ zborul superluminic este perfecționat, astfel încât Colonia Rotorului nu mai este izolată. Se deschide astfel o serie nouă de explorări umane ale galaxiei. Povestea se referă și la dezmembrarea
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
amintirea amplificată a victimelor sale. Luând forma rasei anterioare, extraterestrul se auto-devorează. Silkie-ii de pe Pământ se confruntă cu ceea ce par a fi dublurile lor, care îi cheamă să vină în spațiu, alături de ele. Cemp le urmărește și ajunge pe un asteroid care se apropie de Soare, în care descoperă o putere misterioasă care îi controlează pe noii Silkie și le dă abilități cărora Silkie-ii pământeni nu le pot face față. Pe asteroid se află o populație completă de Silkie, atât masculi
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
alături de ele. Cemp le urmărește și ajunge pe un asteroid care se apropie de Soare, în care descoperă o putere misterioasă care îi controlează pe noii Silkie și le dă abilități cărora Silkie-ii pământeni nu le pot face față. Pe asteroid se află o populație completă de Silkie, atât masculi cât și femele, care - spre deosebire de cei de pe Pământ - pot lua orice formă. Se pară că povestea Dr. Sawyer a fost o minciună, menită să le permită Silkie-lor să trăiască pe Pământ
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
află o populație completă de Silkie, atât masculi cât și femele, care - spre deosebire de cei de pe Pământ - pot lua orice formă. Se pară că povestea Dr. Sawyer a fost o minciună, menită să le permită Silkie-lor să trăiască pe Pământ după ce asteroidul s-a apropiat de Soare prima dată. Puterea misterioasă care îi controlează pe Silkie-ii de pe asteroid îi aparține lui Glis, o entitate care vine din timpuri imemoriale în care legile naturii erau diferite. Cemp reușește să supraviețuiască în confruntarea cu
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
pot lua orice formă. Se pară că povestea Dr. Sawyer a fost o minciună, menită să le permită Silkie-lor să trăiască pe Pământ după ce asteroidul s-a apropiat de Soare prima dată. Puterea misterioasă care îi controlează pe Silkie-ii de pe asteroid îi aparține lui Glis, o entitate care vine din timpuri imemoriale în care legile naturii erau diferite. Cemp reușește să supraviețuiască în confruntarea cu Glis folosind tehnici învățate de la Kibmadin. Entitatea comprimă Pământul și îl răpește de pe orbita sa, pornind
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
Proust și Shakespeare. Moravecii sunt neliniștiți din cauza unor importante cantități de energie cuantică detectate pe planeta Marte, recent terraformată, care amenință structura universului. Ei bănuiesc că post-oamenii sunt responsabili pentru ele și iau legătura cu roboții care populează centura de asteroizi cea mai apropiată de Pământ, rocvecii, pentru a organiza o misiune de recunoaștere pe Marte. Doar doi dintre membrii expediției - Mahnmut de pe Europa și Orphu de pe Io reușesc să supraviețuiască întâțnirii cu zeii olimpieni de pe Marte, descoperind civilizația omuleților verzi
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul Setebos, un creier gigantic dotat ci multe mâini. La mijloc se află "moravecii", jumătate organici, jumătate mecanici, care au venit de pe sateliții lui Jupiter și din Centura de asteroizi pentru a ajuta oamenii (care i-au creat cu mult timp în urmă) și a înțelege motivele pentru care sistemul solar este amenințat de manipulări cuantice, cărora le caută sursa. Zeii reușesc să îi învrăjbească din nou pe ahei și
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
reprezenta o amintire vagă a acestei plante. Prima jumătate a cărții urmărește călătoria unui Pak numit Phssthpok în căutarea unei colonii Pak din îndepărtatul sistem Sol (sistemul nostru solar). La sosire, el capturează un centuran (un muncitor din Centura de asteroizi) pe nume Jack Brennan, care este infectat cu rezerva de rădăcina arborelui-vieții a lui Phssthpok și transformat într-un protector (sau, cel puțin, o variantă umană). Ei aterizează pe Marte, unde Brennan îl ucide pe Phssthpok și este salvat de
Protector (roman) () [Corola-website/Science/322442_a_323771]
-
acționeze repede pentru a salva restul omenirii și încep pregătirile de război cu flota invadatoare Pak. În paralel, se menționează că în sejurul său prin sistemul solar exterior, Brennan a pus la cale un genocid pe Marte, trimițând un uriaș asteroid de gheață să se izbească de suprafața planetei, pentru a crește conținutul de apă al atmosferei. Apa este mortală pentru metabolismul marțienilor, ducând la extincția speciei. Acest incident servește pentru a declanșa xenofobia moștenită a protectorilor Pak și de a
Protector (roman) () [Corola-website/Science/322442_a_323771]
-
Saturn și a fost primul care a descoperit inelul C (așa-numitul inel Crêpe), un inel interior din jurul Saturnului, în anul 1838. Galle a sugerat și o metodă, dovedită ulterior corectă, de măsurare a scalei sistemului solar prin observarea paralaxei asteroizilor. El a aplicat această metodă pentru prima dată la asteroidul Flora, în 1873. De-a lungul carierei sale el a studiat cometele, iar în 1894 (cu ajutorul fiului său, Andreas Galle) a publicat o listă cu 414 comete. El însuși descoperise
Johann Gottfried Galle () [Corola-website/Science/322441_a_323770]
-
așa-numitul inel Crêpe), un inel interior din jurul Saturnului, în anul 1838. Galle a sugerat și o metodă, dovedită ulterior corectă, de măsurare a scalei sistemului solar prin observarea paralaxei asteroizilor. El a aplicat această metodă pentru prima dată la asteroidul Flora, în 1873. De-a lungul carierei sale el a studiat cometele, iar în 1894 (cu ajutorul fiului său, Andreas Galle) a publicat o listă cu 414 comete. El însuși descoperise anterior trei comete, în scurtul interval dintre 2 decembrie 1839
Johann Gottfried Galle () [Corola-website/Science/322441_a_323770]
-
mare, planetă sau satelit natural, dar care nu intră în coliziune cu acesta pentru că orbitează în unul din cele două puncte de stabilitate Lagrange, "L" sau "", situate la 60° înainte sau după obiectul mai masiv. Inițial, termenul se referea la asteroizii troieni care orbitează în jurul punctelor Lagrange ale lui Jupiter, iar asteroizii din punctele Lagrange ale altor planete fiind numiți "asteroizi Lagrange". După aceea, au fost descoperite obiecte orbitând și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
cu acesta pentru că orbitează în unul din cele două puncte de stabilitate Lagrange, "L" sau "", situate la 60° înainte sau după obiectul mai masiv. Inițial, termenul se referea la asteroizii troieni care orbitează în jurul punctelor Lagrange ale lui Jupiter, iar asteroizii din punctele Lagrange ale altor planete fiind numiți "asteroizi Lagrange". După aceea, au fost descoperite obiecte orbitând și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți troieni care orbitează în punctele Lagrange a doi sateliți de mărime
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
puncte de stabilitate Lagrange, "L" sau "", situate la 60° înainte sau după obiectul mai masiv. Inițial, termenul se referea la asteroizii troieni care orbitează în jurul punctelor Lagrange ale lui Jupiter, iar asteroizii din punctele Lagrange ale altor planete fiind numiți "asteroizi Lagrange". După aceea, au fost descoperite obiecte orbitând și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți troieni care orbitează în punctele Lagrange a doi sateliți de mărime medie ai lui Saturn. Asteroidul 588 Achilles, descoperit de
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
altor planete fiind numiți "asteroizi Lagrange". După aceea, au fost descoperite obiecte orbitând și în jurul lui Neptun și Marte. Mai mult, s-au descoperit sateliți troieni care orbitează în punctele Lagrange a doi sateliți de mărime medie ai lui Saturn. Asteroidul 588 Achilles, descoperit de Max Wolf la 22 februarie 1906, este primul troian cunoscut.
Troian (asteroid) () [Corola-website/Science/316971_a_318300]
-
urmează orbita circulară a corpurilor (planetelor) gazdă. Aceste puncte au fost numite "puncte Lagrange" în onoarea lui Lagrange. Au trebuit mai mult de o sută de ani până ca teoria lui matematică să fie confirmată de descoperirea în 1904 a asteroizilor troieni în punctele Lagrange ale sistemului Soare - Jupiter. În cazul mai general al orbitelor eliptice, nu mai există puncte staționare în același sens: ele devin mai mult niște "zone" Lagrange. Punctele Lagrange construite în fiecare moment al timpului formează orbite
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
sistemului, forța rezultantă este exact aceea necesară pentru a ține un corp în punctul Lagrange în echilibru orbital cu restul sistemului. Punctele L și L sunt uneori numite "puncte Lagrange triangulare" sau "puncte troiene". Numele de puncte troiene vine de la asteroizii troieni de la punctele L și L Soare - Jupiter, care la rândul lor sunt numiți după personajele din Iliada lui Homer (legendara asediere a Troiei). Asteroizii din punctul L, care conduc planeta Jupiter, sunt numiți 'tabăra greacă', oar cei din punctul
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
sunt uneori numite "puncte Lagrange triangulare" sau "puncte troiene". Numele de puncte troiene vine de la asteroizii troieni de la punctele L și L Soare - Jupiter, care la rândul lor sunt numiți după personajele din Iliada lui Homer (legendara asediere a Troiei). Asteroizii din punctul L, care conduc planeta Jupiter, sunt numiți 'tabăra greacă', oar cei din punctul L poartă numele de 'tabăra troiană'. Acești asteroizi sunt (mare parte) denumiți după caracterele din taberele respective ale Războiului Troian. Punctele Lagrange pot fi explicate
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
Jupiter, care la rândul lor sunt numiți după personajele din Iliada lui Homer (legendara asediere a Troiei). Asteroizii din punctul L, care conduc planeta Jupiter, sunt numiți 'tabăra greacă', oar cei din punctul L poartă numele de 'tabăra troiană'. Acești asteroizi sunt (mare parte) denumiți după caracterele din taberele respective ale Războiului Troian. Punctele Lagrange pot fi explicate intuitiv folosind sistemul Pământ - Lună. Punctele Lagarange L până la L există doar în sitsteme care se rotesc, cum este și orbita Lunii în jurul
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
rotatie. Această forță aparentă (sau "pseudo-forță", sau "forță inerțială") este numită forță centrifugă. Același efect este prezent în punctele Lagrange ale sistemului Pământ - Lună, unde analogul sforii este atracția adunată (sau netă) a celor două mase, iar piatra este un asteroid sau o navă spațială. Sistemul Pământ - Lună și nava spațială se rotesc împreună în jurul centrului comun de masă, numit baricentru. Pentru că Pământul este mult mai greu decât Luna, baricentrul este localizat în interiorul Pământului (la o adâncime de aprox. 1,700
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
o va scoate din echilibru. Pozițiile L și L sunt la fel de stabile ca o bilă într-o cupă: micile perturbări o vor muta din loc, însă se va rostogoli înapoi în centrul cupei. În sistemul Soare - Jupiter câteva mii de asteroizi, cunoscuți sub numele colectiv de asteroizi troieni, sunt în orbită in jurul punctelor L si L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
L și L sunt la fel de stabile ca o bilă într-o cupă: micile perturbări o vor muta din loc, însă se va rostogoli înapoi în centrul cupei. În sistemul Soare - Jupiter câteva mii de asteroizi, cunoscuți sub numele colectiv de asteroizi troieni, sunt în orbită in jurul punctelor L si L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi foarte populate, conținând corpuri de dimensiuni
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
iar Saturn este de multe ori mai masiv decât aceștia, ceea ce face ca întregul sistem să fie stabil. Obiectul însoțitor al Pământului, 3753 Cruithne, este într-o relație cu Pământul oarecum de tip troian, dar diferită de un adevărat troian. Asteroidul ocupă una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între aceste
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
de un adevărat troian. Asteroidul ocupă una din cele două orbite solare regulate ale sale, una dintre ele puțin mai restrânsă si mai rapidă decât orbita Pământului, iar cealaltă puțin mai largă si mai înceată. Datorită întalnirilor apropiate cu Pământul, asteroidul alternează periodic între aceste două orbite
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
High din Edmonds, Washington în anul 1978. El a devenit un doctor în știință în astronomie la Universitatea din Arizona din Tucson în 1983. De atunci, el a lucrat la proiectul Spacewatch, unul dintr-o serie de proiecte care caută asteroizi din apropierea Pământului. El a scris primul software automatic de detectare a asteroizilor pentru acest proiect în 1984. El a descoperit o mulțime de asteroizi, în special pe cei din apropierea Pământului, inclusiv , care a creat o agitație de scurt timp în
James V. Scotti () [Corola-website/Science/328940_a_330269]