315,883 matches
-
cer uitat,/ Așa treceam prin timp, zîmbind, ținîndu-ne de mînă, aerieni ca în Chagall,/ Spre-al morții bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
Sebastian, începută în 1927 în redacția ziarului Cuvântul și supusă unor tensiuni ideologice din ce în ce mai mari după zece ani, odată cu adeziunea lui Eliade la legionarism. Pentru o vreme, lui Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The Captive Mind, deși presiunile culturale în cazul naționalismelor extreme erau diferite de cele exercitate în cazul comunismului. La București, în
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
ani. Nu știu ce-i spuneam, cînd el m-a întrerupt: "Și cu Nina e același lucru", mi-a spus. "S-a crezut și despre ea că a murit, dar e exact în cazul meu". Îmi aduc aminte că simțeam o fericire atît de nefirească încît încet, încet, ca într-o beție, am leșinat". Acest pasaj trebuie pus în legătură cu însemnarea care figurează în versiunea publicată a "Jurnalului" (pentru prima oară în franceză, în traducerea lui Luc Badesco, "Fragments d'un journal", Paris, Gallimard
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
e fără rival cel mai mare sculptor - cel mai mare artist al materiei și spațiului - din întrega epocă modernă. Iar reputația minunatului compozitor Enescu a fost umbrită de reputația violonistului virtuoz și de cea a tînărului autor al rapsodiilor române, atît de populare încît s-au asociat numelui lui în dauna compozițiilor mature, inclusiv opera Oedip. Paradoxul e că faima generației 1927 a devenit din multe puncte de vedere paralizantă. Și, din nefericire, primejdioasă pentru cultura română post-comunistă. Pentru că după devastările
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
puncte de vedere paralizantă. Și, din nefericire, primejdioasă pentru cultura română post-comunistă. Pentru că după devastările celui de-al Doilea Război Mondial și după vidul cultural comunist de patru decenii și mai bine, exemplul generației '27 ne întoarce în perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze, dintru început, în dimensiunea lirică a textului. În același timp, versul citat beneficiază de o arhitectonică perfect "închisă", de o construcție verbală atât de echilibrată, încât ne dăm seama că nici una din vocabulele care-l compun nu ar putea să fie dislocată, fără a-i prejudicia existența lirică. La fel se întâmplă cu multe versuri celebre, de la Et les fruits passeront la promesse
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
cuvintelor. De altfel, având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici nu se putea să fie puse în valoare alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi imaginea sau sunetul. Versul citat este atât de prozaic, atât de despuiat de orice figuralitate, încât pare a ține mai degrabă de un expozeu teoretic, decât de un discurs liric: el nu este nici un vers-imagine, nici un vers-melodie, ci doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici nu se putea să fie puse în valoare alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi imaginea sau sunetul. Versul citat este atât de prozaic, atât de despuiat de orice figuralitate, încât pare a ține mai degrabă de un expozeu teoretic, decât de un discurs liric: el nu este nici un vers-imagine, nici un vers-melodie, ci doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ediția Perpessicius - ar contribui la explicitarea lui: geneza unui poem oferă de obicei multe surprize și revelații nebănuite. Dar o asemenea analiză depășește intențiile prezentului articol. Mă voi mulțumi să spun că acest vers prim trebuie încadrat, tipologic, între versurile-sentință atât de frecvente în producția eminesciană. Încă un lucru trebuie subliniat: acest vers cu caracter aforistic poate fi citit, de către un iubitor modern de poezie, ca un "poem într-un vers", modalitate tipic clasică de lirism, în care - de pildă - a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
să se înțeleagă în introducere, fără a folosi totuși termenul: "...citite în litera, dar, mai ales, în spiritul lor, aceste îndreptare, tratate, coduri ne ajută să reconstituim fizionomia unei colectivități și să-i înțelegem, poate, mai adecvat, oricum mai repede, atît manifestările literare, cît și pe cele larg culturale". Interesul pentru aceste file de civilizație uitate în biblioteci (de autori nu a auzit aproape nimeni, iar cărțile nu au cunoscut, cu nesemnificative excepții, ediții noi după prima publicare) este deci, pînă
Șezi frumos... by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15313_a_16638]
-
și literați căile de comunicare sunt obturate și că nici una dintre părți nu se încumetă să depășească aceste limite. Laudă vocalelor nu este nici pe departe singura lucrare despre limbă a lui Ernst Jünger. Nici un alt scriitor nu a publicat atât de mult și de consecvent, de-a lungul tuturor perioadelor de creație, studii despre sonoritate și limbă, limbă și corp, limbă și număr, proverbe și expresii. Limba nu reprezintă pentru el doar o simplă unealtă în mâna autorului, ci începutul
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
creația și moartea...". Este evident că Jünger nu urmărește doar să atribuie pur și simplu fiecărei vocale câte o culoare. Ceea ce caută el este să dezvăluie desăvârșirea lumii care poate fi percepută în sonoritatea limbii. Jünger subliniază dependența stilului limbii, atât vorbite cât și scrise, de vocalismul cuvintelor: "O propoziție corectă din punct de vedere logic nu are nici o importanță pentru mine dacă nu corespunde și din punct de vedere vocalic". Interesul autorului este stârnit și de puterea de evocare sinestezică
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
operele lui Walter Benjamin. Nu este de mirare că, odată cu apariția gramofonului, scriitorii au fost îndemnați să se înregistreze, după ce, în a doua jumătate a secolului 19, fotografia și asocierea acesteia imaginii autorului devine un lucru obișnuit. Discurile erau folosite atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
o nostalgie în care nu putem citi decît inexorabila lor comuniune. Pe urmele romanticilor, suprarealiștii vorbeau despre "senzațiile elective", deosebite de cele ce vin din exterior, produse chiar de centrul ființei, un soi de senzații lăuntrice. Iată-le în caracterizarea (atît de suprarealistă, avant la lettre!) a lui Novalis: "Asta nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi, nici a simți; ci o combinație a acestor trei lucruri și mai mult decît suma lor; senzația unei certitudini nemijlocite, o vedere de
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
la carul de triumf al puterii. Aceste premii nu sînt naționale, ci oficiale. Acesta din urmă este termenul exact. Aș vrea să spun lucrurilor pe nume pînă la capăt. Domnului Răzvan Theodorescu i-a venit măreața idee (care îi servește atît de bine pe guvernanți) de la nemulțumirea unui influent director de teatru, scriitor mediocru, și a unui actor pe cît de valoros, pe atît de oportunist, cauzată de faptul că unul din spectacolele (de altminteri, agreabil) produse de teatrul cu pricina
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
lucrurilor pe nume pînă la capăt. Domnului Răzvan Theodorescu i-a venit măreața idee (care îi servește atît de bine pe guvernanți) de la nemulțumirea unui influent director de teatru, scriitor mediocru, și a unui actor pe cît de valoros, pe atît de oportunist, cauzată de faptul că unul din spectacolele (de altminteri, agreabil) produse de teatrul cu pricina și în care actorul se număra printre protagoniști n-a fost nominalizat la premiile UNITER și a mai și fost criticat (ce oroare
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
de părerea ta? Cum să pariezi pe un unic gust oficial și obligatoriu? Trebuie să admit că, dacă nu-mi pot ascunde stupefacția, este mai ales din cauza lejerității cu care președintele și premierul s-au lăsat antrenați într-o manipulare atît de vădită. Doresc ei să ne reamintească de politizarea culturii de dinainte de '89, în care cine nu era recunoscut oficial devenea disident? Doresc să dividă încă o dată breasla teatrului? (Tot în paranteză fie spus, au luat an de an premii
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
tînăr cu părul și barbișonul vopsite blond auriu, cu un pulovăraș ușor decoltat, cu mărgeluțe la gît, a cărui performanță nu e doar aceea că ar fi machiat-o pe Claudia Schiffer, dar și aceea că ar fi fost "nominalizat atît la Oscar cît și la festivalul de film de la Cannes"... Trec peste faptul că aceste "știri" nu sînt verificate în nici un fel, ci reproduse cu un entuziasm de papagali, ca pentru o țară de cretini. (De pildă, la festivalul de la
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
și recepții, iar localnicii au fost încurajați să practice sistemul de "zimmer-vermietung". Dar, pentru cineaștii, cinefilii & ziariștii prezenți în acest orășel medieval helvet pentru a vedea filme și, mai ales, pentru a discuta despre filme, adevăratele înnoiri au fost nu atât cele "la vedere", cât mai ales cele "ascunse" și descoperite în sălile de cinema. Astfel, oferta de filme - care a fost deosebit de generoasă (ridicându-se la 250 de filme, față de 230 anul trecut) și care, până la actuala ediție se rezuma
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
francofone - și "Utopia Blues" (regia Stefan Haupt), care nu și-a găsit distribuitori decât în zona germanofonă. Câștigător a fost desemnat filmul lui Haupt și s-au auzit voci care au considerat că succesul filmului s-ar fi datorat nu atât valorii sale artistice, cât mai ales susținerii venite din partea criticilor de limbă germană, (evident mai numeroși decât cei romanzi). Totuși, însuși faptul că, anual, anumite filme reușesc să treacă frontiera lingvistică și capătă o oarecare notorietate la nivel național, face
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
paralele", cum își chibzuiește distanțele pribegiei în funcție de terminologia consacrată de geografie, în Postfață la un deceniu personal. La unitatea volumului Sfîrșit de exil. Nuvele, au contribuit Nicolae Florescu și Mihaela Constantinescu-Podocea, echipă de mult afirmată în direcția activității lor susținute, atît de detectare în publicațiile de peste hotare a literaturii românilor din exil, cît și de recuperare benefică a acesteia. Opțiunea celor doi cercetători ai istoriei literare, în general, și ai literaturii exilului, în special, s-a oprit la revistele Înșiră-te
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
istoriei literare, în general, și ai literaturii exilului, în special, s-a oprit la revistele Înșiră-te mărgărite (Rio de Janeiro), Ființa românească (Paris), Revista scriitorilor români (München) și Cuvîntul românesc (Canada). Nota asupra ediției, semnată de Mihaela Constantinescu-Podocea, informează atît asupra locului unde au fost publicate dintr-un început nuvelele, adică revistele mai sus numite, cît și asupra timpului scrierii lor: în jurul anului 1950. Nota aliniază informațiilor de localizare și datare și pe aceea a caracterului viu al creativității lui
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
scrierii lor: în jurul anului 1950. Nota aliniază informațiilor de localizare și datare și pe aceea a caracterului viu al creativității lui Vintilă Horia. Restituind "aproape în totalitate nuvelistica de exil", volumul se transformă datorită numărului și calității, în argument, cu atît mai mult cu cît scrisul este raportat activității didactice, oratorice și organizatorice a aceluiași timp. Cuvîntul înainte al ediției vine cu un surplus de elemente de datare și de informare. Dintre ele, apelul neabătut la limba română, autenticitatea exprimării universului
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
crîncenul naționalism al lui M. Ungheanu se îndreaptă și împotriva maghiarilor, a doua nație execrată, după evrei, pe tabla programului d-sale fascisto-comunist (așteptăm, în spiritul consecvenței, și diatribe împotriva nemților, bulgarilor, turcilor, țiganilor etc.) E. Jebeleanu e mustrat nu atît pentru compromisul său politic, cît pentru ceea ce se consideră compromisul său "cosmopolit": "Scrisul lui Eugen Jebeleanu se definește prin aceea că revoluționarismul este unguresc sau sovietic, marile tragedii s-au petrecut întotdeauna în afara teritoriului românesc, iar steaua polară a României
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]