1,059 matches
-
mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
scrise de filozofi-specialiști, ci de omul acesta. Steinhardt găsește în închisoare două valori supreme pentru el, care îi modifică viața și existența: creștinismul și spiritualitatea românească, cu tot ceea ce are ea mai uman și mai luminos, în forma pură și atemporală. Este o aventură trăită și expusă după aceea într-o carte-jurnal. Acestea sunt cele două mărturii. În ceea ce privește literatura "pură", e o literatură de sertar, pentru că cele mai bune cărți de literatură pură sunt cele ale poetului Mircea Cărtărescu. Acesta nu
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
Adina, transpusă în lumea tinerilor de astăzi, mi se pare verosimilă, ba chiar convingătoare. Așa cum o mărturisește chiar regizorul „montarea respectă raporturile dintre personaje, dinamica lor, relațiile de dependență și influență dintre ele, care definesc dezvoltarea poveștii într-un spațiu atemporal”. Regia este slujită de contribuția scenografică a Adrianei Urmuzescu, o artistă matură, originală și inteligentă care gândește întotdeauna în spațiu decorul cu sugestiile și conotațiile sale metaforice, dar și costumele (foarte vii, având o cromatică variată, eclatantă și vioaie, mai
L’ELISIR D’AMORE de Gaetano Donizetti - premieră la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/4510_a_5835]
-
culorile de apă, în speță, tempera cu ou și, uneori, culorile acrilice, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
ca un gest de bunăvoință din partea ei. " Imposibilul" cuprinde zona foarte largă a dorințelor pentru lucrurile considerate inaccesibile. Nu există certitudine în timp. Cunoașterea devine uitare, imediat pentru că altfel s-ar opri din drum și ar înceta să funcționeze. Ipostaza "atemporalului" este cea a amintirii, un fel de vis paralel care meditează la șansa de a fi altfel a unei lumi, care există cu îndărătnicie în modul cel mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica care
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
o vizită, manuscrisul era acceptat și lăudat nu însă și finalul cu haiduci, nu prea mergea după capul lor... Mi-a cerut să-l schimb dar eu habar n-aveam de economia lor politică, asta prin '63... cică aș fi atemporală... în afara istoriei. Un an întreg am muncit la finalul ăla... eu scrisesem cartea după cum mi-o dictaseră strămoșii... V-am spus chiar la început: singura dată cînd am modificat ceva... O.G.: După '44 ați scris și literatură pentru copii
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
spuse de Irinel Anghel într-un crescendo de intensități exorcizante. Această a V-a secțiune sfârșește cu un puzzle de cuvinte jucăușe, sprințare, ludice. Pe fondul sonorităților încă extrovertite, Irinel Anghel începe un cântec din repertoriul negro spirituals, nostalgic și atemporal (secțiunea a VI-a), ce face trecerea spre partea finală, când întreaga scenă și protagonista sunt învăluite de fumul iluziei la care am asistat, nu înainte însă de a ne sugera ca, și în viață, să practicăm regulile Caissei și
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
mitic prerogativele de reprezentare a prezentului, ne-am trezit dintr-o dată, în plină libertate, mai aproape ca oricînd de acel scenariu de tip magic după care adevărata realitate, existența noastră desăvîrșită, sînt probleme care privesc lumea eroico-ficțională, aceea a imaginilor atemporale, și nicidecum aceea a gesturilor simple și a nenumăratelor evenimente pe care ni le oferă istoria mică. Prinși în această avalanșă a narcisismului magic și a mîntuirii în efigie, aproape că nu a existat componentă a societății românești care să
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
lui însuși cu acest prilej a fost un dublu eveniment artistic: deschiderea unei dense expoziții de pictură și grafică, explicit fantaste, prin natura aspirațiilor, și vag retrospective, prin cronologia lucrărilor sau, mai ales, prin succesiunea formelor într-un proiect, altminteri, atemporal, numită Pretexte, la Galeria Luchian 12, și lansarea unei cărți cu textele despre artă scrise de el de-a lungul anilor, Cuvinte pentru ochi, lansată și ea simultan cu expoziția. Textul care urmează, pe care i l-am scris în
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Dan din Baia Mare. Despre personalitatea și tablourile artistului va vorbi prof. dr. Alexandra Rus, cercetător științific la Muzeul Național de Artă de la Cluj. Tema preferată a lui Aurel Dan este satul maramureșean. Este atras de așezările rurale arhaice, nedenaturate și atemporale. Satul văzut și redat în forme și culori de Aurel Dan arată ca o constelație aparte, definită de propriile sale legi, norme și structuri; satul este o așezare concentrică, în care totul se raportează la epicentrul pe care-l reprezintă
Agenda2003-30-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281283_a_282612]
-
condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram Stoker apăruse în 1897- prin arhiducesa Harriet de România (care își schimbă și ea sexul, devenind arhiducele Harry, pasionatul cu terenuri de vânătoare în România: personaj la fel de ambivalent și atemporal ca Orlando). Și în Dracula sunt abordate teme precum „rolul femeii în epoca victoriană, convențiile sexuale, imigrația, colonialismul, postcolonialismul”. Și în Dracula, încărcătura corabiei care se îndreaptă spre Anglia e o „pulbere de argint” și țărână. Și strămoșii lui Dracula
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează de vechea coerență cronologică. Fie că e vorba de Kazuo Ishiguro ori de Graham Swift, eroul Desperado trăiește suspendat într-un ‘azi' atemporal. E atât de lipsită de timp existența lui, încât până și viitorul nu mai e o așteptare, ci o amintire. Dispariția cauzalității cronologice duce inevitabil la schimbarea așteptărilor, pentru cititor. Pînă la moderniști, textul avea o încheiere, dincolo de care lectorul
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
socoteam un geniu, dificil, după unii, însă mie părându-mi-se un scriitor sincer, dârz, franc în confuzia glumeață, română. Un cărturar cu totul ales. Egal, previzibil, măsurat în tot ce scrie, într-un fel, dacă vreți, deasupra existenței cotidiene, atemporal în sensul că nici zdruncinăturile istoriei, nici sosurile picante sau grețoase ale întâmplărilor de tot soiul, nimic din mizeriile ideologicale nu reușiseră a-l atinge, nici trufiile literare, curente, academice, ori nu, printre oamenii de cultură obișnuiți; nici acel miticism
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
codul onoarei samurailor si spiritul național, care, în 1970, îl va împinge la gestul sinuciderii rituale. în romanul din care publicăm în aceste pagini un fragment, dragostea, suferința, senzualitatea, prietenia si moartea sînt reunite într-o poveste de o frumusețe atemporală, cu ecouri de dramă shakespeariană. Într-o Japonie oscilând între valorile tradiționale si fascinația față de Occident, tinerii Kiyoaki si Satoko, prizonieri a două lumi diferite, trăiesc intens o iubire de o fragilitate si o puritate aidoma zăpezii de primăvară. Pasiunea
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
smulge din ceața peliculei alb-negru și se odihnește molcom pe coapsă ori pe unde apucă. Schizoidia unei asemenea viziuni este doar aparentă. Ion Grigorescu, nițel narcisiac, nițel voluntarist în propozițiile plastice, încearcă să concilieze celestul și derizoriul, spiritul și carnea, atemporalul și efemerul în categoria unică a Creației. Corpul însuși, în nuditatea-i mai degrabă fertilă pentru sămînța păcatului, este recuperat ca arhitectură sacră și ca reflex al lui Dumnezeu, după cum sexul nu mai este privit, conform rețetelor curente, dojenitor și
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
film, "Patimile lui Hristos". Numai că el a pedalat puternic pe ideea patimilor Omului provocate de oameni. O supremă paradigmă, un simbol ce sublimează istoria sângeroasă a umanității, și "pătimirea ca destin", trăită individual sau colectiv. Iisus e un simbol atemporal și e conceptibil ca simbol numai pentru că exprimă universalul. Totodată, în film e reactualizată, deși în plan secund-cauzal, legenda lui Iuda cu amănunte ce duc spre sursa Papini. Iar ceea ce face scriitorul italian se poate numi proză de evocare pe
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Atît cît putea el să dispară după o continuă înflorire de peste cincizeci de ani
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
că-i lipsesc. Pentru că dacă va înlătura propria derută și propriile inhibiții și va descrie, într-o manieră pe care n-o pot deteriora nici traducerile (asemeni lui Balzac) viața americană ca viață americană, scrisul său va deveni etern și atemporal." Celălalt pol important al discuției de ideologie literară îl constituie opoziția între "modelul internațional" și cel regional sau local. Tușa decisivă e trasată de același "Semitic man", în opinia căruia "detaliile nu au importanță, detaliile doar ne amuză. Și un
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
o dimensiune dificil de recuperat și de acceptat, aceea a despărțirii pe care o reprezintă moartea. Ceea ce face din filmul lui Sokurov o capodoperă ține și de eliminarea oricărui cadru social, oricărui context ocazional, oricărei istorii, oricărui terț, proiectând în atemporal această unitate indestructibilă, mama și fiul, ca pe o constelație. De aici și sentimentul că tot ceea ce se întâmplă sau mai precis ceea ce se spune este ceea ce numai o mamă și fiul ei își pot spune la despărțire. Intr-un
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa filozofiei, dar pe deasupra este chiar cheia înțelegerii ei. Cum înțelegem așadar un filozof? În aerul atemporal al analizei de laborator sau în cîmpul viu al timpului în care a trăit? Din păcate, dacă vom respecta dorința lui Noica și vom alege prima variantă, judecînd opera numai dinlăuntrul ei, ca pe o bijuterie căzută din cer pe
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]