1,275 matches
-
frumoasă decât păstrarea limbii și a tradițiilor românești în aceste condiții vitrege. Despărțiți de țară, prin garduri de sârmă ghimpată, care urmau linia unor frontiere abuzive, ne-am trezit în Basarabia și nordul Bucovinei singuri în fața unui dușman nemilos și atotputernic. Moscova se afla la apogeul puterii ei politice și militare, fiind pregătită să ne strivească sub cizme în teritoriile pe care ni le anexase. Limba strămoșească, vorbită în șoaptă, ziua, la munca pământului sau, noaptea, pe ulițele satelor, a păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pământul roditor, strămoșii noștri și-au semănat credințele din care aveau să răsară Sânzienele (Drăgaicele)107 și Crăciunul, datini larg răspândite în vremea neoliticului și a Antichității. Izvorând din sufletul unei civilizații agricole, aceste sărbători nu putea fi închinate decât atotputernicului soare care, radiind lumină și căldură, făcea posibilă viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile ale anului corespunzând maximei, respectiv minimei străluciri pe cer, adică de Sânziene (solstițiul de vară) și Crăciun
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
doua Romă, în acest oraș imperial, latina a beneficiat oficial, încă vreo câteva secole, de un statut privilegiat (chiar dacă în Apus, prima Romă se prăbușise între timp sub loviturile barbarilor). Atâta vreme cât basileii adormeau, în Sfântul Palat, cu gândul la restaurarea atotputernicului Imperiu roman, latina era un instrument indispensabil refacerii mărețului proiect. Visul strategic s-a înfiripat pentru o clipă în vremea lui Iustinian I prin cuceririle făcute în Peninsula Italică și nordul Africii, dar moștenirea lui a fost repede risipită de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de la un capăt la altul gusturile și aspirațiile, să dezechilibreze masiv „realismul” consumatorilor, publicitatea se înrudește mai degrabă cu o putere moderată decât cu o dominație totalitară 21. Publicitatea-reflectaretc "Publicitatea‑reflectare" Nu numai că publicitatea din faza III nu este atotputernică, dar, în multe privințe, rolul său istoric și social este în declin. A început o nouă vârstă a publicității, care se îndepărtează pe zi ce trece de momentul ei eroic. Noutatea constă în aceea că publicitatea funcționează pe un teritoriu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru a merita această dragoste. Totuși, alteritatea este recunoscută prin diferența dintre sexe și momentul de îndoială inițial, înainte ca sentimentul afectelor împărtășite să satisfacă orice absență, orice pierdere. Fantasma care susține această primă iubire este aceea a unei dualități atotputernice, dualitatea mamă-copil în care toate trebuințele sunt satisfăcute. Dar imaginea mamei arhaice, omniprezentă, invadatoare și absorbante nu este niciodată departe. De asemenea, dorința destructivă a altora amenință mereu această dualitate atât de fericită și de satisfăcută: orice rău este proiectat
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tolerat, nici o separare nu este luată în considerare deoarece fragilitatea narcisiacă face ca adolescentul să se teamă de o prăbușire, de o dispariție. Așa cum formulează Ladame (1981), obiectivul este „păstrarea controlului situației și păstrarea în perfectă stare a imaginii idealizate, atotputernice și iubitoare care face parte integrantă din imaginea de sine”. Cazul clinic al lui Jacques este o ilustrare evidentă a acestui proces. Este vorba deci despre o negare puternică a oricărei dependențe. În conduitele observabile, aceasta se traduce în general
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
constantă și, mai ales, prezență neliniștitoare: Planchon face din el tipul spionului conștiincios, care își ia în serios meseria și își acceptă rolul. Grație acestui zelos emisar, Tartuffe își consolidează treptat dominația, căci Laurent îi raportează toate „nimicurile”, cum zicea atotputernica împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei, care cerea ca mai ales aceste „nimicuri” să fie ținute necontenit sub observație. Supravegherea se concentrează asupra detaliilor tocmai pentru că, scăpând adesea autocontrolului, ele dobândesc o deosebită valoare informativă. Detaliile „vorbesc” și orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714). Nu există o avertizare mai explicită și nici o definiție mai clară a supravegherii generalizate, totalitare. Astfel, prin ceea ce spune, Iunia scoate în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă lui Nero un dublu statut: de stăpân atotputernic și de spectator al propriei sale victorii. Drumul spre putere este de acum încolo deschis... cu prețul nimicirii oamenilor! Domnia lui Nero - Racine ne-o spune limpede - va fi totalitară. Narcis știe asta și, în ciuda trădării sale, îl îndeamnă la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și maeștrii acestui stil au refuzat să tragă din caracterul imprevizibil al hotărîrilor lui Dumnezeu concluzia ce pare, totuși, confirmată de mai multe pasaje din Tanakh (1 Sam.2 etc.): că Dumnezeu este autorul răului, afirmație reluată și În legătură cu Dumnezeul atotputernic din Coran (de ex. VI. 17, 39, 65 etc.) Prin urmare, dată fiind situația acestei lumi, n-ar trebui să ne surprindă faptul că niște ași ai teologiei apofatice cum sînt gnosticii vor Încerca să-l dezvinovățească pe Dumnezeu de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
demoni” (Diabolum esse Solem, Lunam esse Evam, et per singulos menses dicunt eos fornicari)12. De heresi catharorum nu le atribuie catharilor moderați o doctrină dualistă. De fapt, discipolii lui Caloiannes și ai lui Garattus cred Într-un singur Dumnezeu atotputernic, creator al Îngerilor și al celor patru elemente. Mai mult chiar, elementele au fost Învrăjbite nu de către Diavol, ci de un Înger bun al Domnului. Lucifer a păcătuit În timpul cît s-a aflat În cer, Însă catharii vorbesc despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ființe inteligente și sensibile. Astfel Dumnezeu nu e nicidecum creatorul elementelor acestei lumi, „slabe și sărace” (Galileni 4:9). „Există un alt creator sau factor care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil de a săvîrși toate cele bune. Relele provin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care este Principiul și cauza morții, a pierzaniei și a oricărui rău.” Dumnezeu nu este atotputernic, căci nu are nici puterea de a face rău, nici puterea de a se autodistruge, nici puterea de a se dedubla. El este numit „atotputernic” doar În chip metaforic, pentru că este capabil de a săvîrși toate cele bune. Relele provin de la un Principiu al Răului, altul decît Dumnezeu; acest principiu, Sathanas, „Puterea Întunericului” (Coloseni 1:12-13; Luca 22:53), este puternic În nelegiuire. Răul, Împărțit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
De fapt, potrivit lui Sacconi, Ioan de Lugio consideră că nimic din tot ce există nu are liber arbitru, nici măcar Dumnezeu, căci altminteri voința lui Dumnezeu ar fi prevalat asupra celei a Diavolului. În consecință, Dumnezeu nu este nici omniscient, nici atotputernic. Nu există decît o singură creatură a lui Dumnezeu care n-a fost Întinată de Diavol: Cristos. Bunul Dumnezeu a Înfăptuit cu adevărat tot ceea ce i se atribuie În Vechiul Testament: a provocat potopul și alte urgii pentru a contracara păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cristos va fi crucificat Într-o zi din cauza demonilor și a crimelor spirituale comise de Puterile superioare”37. Un al doisprezecelea cap de acuzare este menționat tot de către Teofil, Într-o scrisoare din anul 402: potrivit origeniștilor, Dumnezeu nu este atotputernic și „nu a creat ființe raționale decît În măsura În care putea să o facă”38. Și, În fine, Într-o scrisoare datînd din 404, patriarhul adaugă mențiunea că origeniștii sînt encratiți: ei resping căsătoria și procreația 39. CÎte dintre aceste acuzații Își
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost făcute publice abia la o sută cincizeci de ani după moartea sa, Milton a respectat, cu toate acestea, limitele stricte ale ortodoxiei În marele său poem. În ciuda măreției lui dramatice, Satan - eroul poemului - rămîne adversarul invidios al unui Dumnezeu atotputernic. În ceea ce Îi privește pe Adam și Eva, ei păcătuiesc În buna tradiție augustiniană, dintr-un liber arbitru care nu este, totuși, definit În termeni sexuali, pînă și În rîndul Îngerilor Împlinirea sexuală fiind un eveniment dezirabil. Ar fi imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitului gnostic, reușind totuși să aducă o intrigă originală, În cadrul căreia Dumnezeu este prins de Satan În capcana propriei sale creații, pe care Dumnezeu Încearcă de mai multe ori, fără succes, s-o distrugă. Este limpede că Dumnezeu nu este atotputernic, Însă Adversarul său nu-1 poate detrona dintr-un motiv neașteptat: ca fost Înger de odinioară, Satan Îl iubește cu disperare pe Dumnezeu și detestă Întunericul fetid În care este obligat să viețuiască, ceea ce echivalează cu a spune că se detestă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
harnic muncitor, de pâine nu duce dor”, „Lenea e cucoană mare care cere de mâncare”, „Munca cu silință preface orice ființă”, „Cu muncă necurmată mănânci plăcintă lată”). Ierarhia este „un dat al firii”, structurând întreg universul. Domnul Dumnezeu este stăpânul atotputernic al Lumii. Boierul este „domnul”, „stăpânul”. Stăpânul trebuie să fie bun, blând și milos, căci altfel e un tiran, să aibă grijă de supuși, iar aceștia la rândul lor trebuie să îi fie ascultători și credincioși (îi jură stăpânului credință
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dintre oameni, precum și greutățile în ceea ce privește evoluția. Vezi Castel, Casă, Turn. A consulta, consultație A consulta înseamnă căutarea ajutorului și a sfatului. Visul îi recomandă subiectului să ceară o părere, să-și lase egoul deoparte și să admită că nu este atotputernic și că celălalt îi poate aduce informațiile, cunoștințele, chiar afecțiunea de care are nevoie. Visul este deci un apel la umilință. În orice caz, consultarea indică recunoașterea problemelor și ieșirea din starea de negare. Totuși, natura consultației oferă și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vedere limitele propriei cunoașteri invulnerabilitatea - conducătorii consideră că pot scăpa cu orice pentru că sunt prea iscusiți pentru a fi prinși, si chiar dacă sunt prinși pot scăpa datorită imaginii pe care și-au făcut-o despre ei înșiși atotputereaconducătorii se considera atotputernici și pot face ceea ce vor lipsa de implicare morală -un conducător încetează să-și privească autoritatea în termeni morali, ci mai ales din perspectiva a ceea ce este profitabil, cât mai profitabil. Conducerea bună are nevoie de sinteză tuturor factorilor amintiți
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
prestigiu; președinte; prioritate; puternică; rece; respectuos; sînteți tot; special; statut; stimată; mult stimate; student; șef; știință; tînăr; vecini; vîrstnic; vîrstnică; voastră; vouă; zîmbiți (1); 776/144/49/95/0 Dumnezeu: credință (145); biserică (50); sfînt (47); divinitate (39); Iisus (29); atotputernic (26); rugăciune (23); religie (20); divin (18); tot (18); zeu (16); tatăl (15); iubire (14); putere (13); totul (11); rai (9); liniște (7); speranță (7); atotștiutor (6); cer (6); creator (6); el (6); încredere (6); tată (6); Biblie (5); mare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
biblia; boltă; bucurie; ceruri; ceva ideal; chip; concept; confuz; conștiință; a crede; credincios; creștin; cruțare; curat; Darius; demon; diavol; divinitate ortodoxă; Doamne; domn; Domnul; drag; dreapta; dreptate; duce; duh; Duhul Sfînt; energie; etern; exact; există; existență; extraterestru; făcătorul; fapte; ființă atotputernică; fiu; forță divină; frică; frumos; galben; gigant; hmm; Isus Hristos; iertător; inexistent; invenție; invizibil; îl iubesc; iubit; iubitor; Iuda; închina; închinare; îngeri; înțelepciune; întrebări; învățătorul; jertfă; Krajla; limită; liniște sufletească; lucifer; lume; Mare-Anonim; e mare; măreț; mereu; mereu acolo; mi-e
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
inelelor(2); îngrijitor(2); înțelept(2); lord(2); mare(2); pămînt (2); părinți(2); posesor (2); proprietate(2); stăpînire(2); suveran(2); șmecher(2); tiran(2); vrednic(2); zeu(2); agresiv; alăturare; ambiție; angajat; angajator; Anglia; apă; ascultare; asuprire; atent; atotputernic; avar; a avea; babă; bani; baron; bazat; bărbat; Băsescu se crede; bătrîn; băț; biruință; boală; bogătan; bogăție; cap; capabil; carne; casei; castel; cățel; cel de sus; cel mai bun; pe cineva; de cîine; cîini; cîrmă; comandant; comandă; conducere; constrîngere; control
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la presupoziția „geniului rău”, Înlocuindu-l cu facultatea „liberului arbitru”. „Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile Îndoielnice, și astfel ne Împiedică să fim Înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne-a creat ar fi atotputernic, și chiar dacă i-ar face plăcere să ne Înșele, asta nu ne Împiedică să simțim În noi o astfel de libertate Încât, când vrem, putem să ne abținem a Îngădui În convingerea noastră lucrurile pe care nu le cunoaștem bine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de toate celelalte lucruri care ne-au părut altă dată sigure, chiar de demonstrațiile matematice și de principiile lor, măcar că acestea sunt În ele Însele destul de vădite, ș...ț și de vom vrea să ne prefacem că nu un Dumnezeu atotputernic este autorul ființei noastre, și că am subzista prin noi Înșine sau prin orice alt mijloc, prin aceea că am presupune acest autor mai puțin puternic, vom avea Întotdeauna cu atât mai mult temei să credem că nu suntem atât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]