1,498 matches
-
cea personală. Prima dintre aceste trei tendințe generale este, de obicei, o premisă pentru ultimele două, dar suprapunerile și "schimbările de fază" dintre cele trei grupe nu sînt neobișnuite: pasaje personale lungi apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație narativă auctorială pronunțată, iar relatarea auctorială devine vizibilă într-o altă narațiune personală. În sfîrșit, perspectiva auctorială și cea personală se combină de asemenea în stilul indirect liber. 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial Consecințele retragerii naratorului personalizat din roman și din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
aceste trei tendințe generale este, de obicei, o premisă pentru ultimele două, dar suprapunerile și "schimbările de fază" dintre cele trei grupe nu sînt neobișnuite: pasaje personale lungi apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație narativă auctorială pronunțată, iar relatarea auctorială devine vizibilă într-o altă narațiune personală. În sfîrșit, perspectiva auctorială și cea personală se combină de asemenea în stilul indirect liber. 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial Consecințele retragerii naratorului personalizat din roman și din povestirea scurtă începînd de la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
două, dar suprapunerile și "schimbările de fază" dintre cele trei grupe nu sînt neobișnuite: pasaje personale lungi apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație narativă auctorială pronunțată, iar relatarea auctorială devine vizibilă într-o altă narațiune personală. În sfîrșit, perspectiva auctorială și cea personală se combină de asemenea în stilul indirect liber. 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial Consecințele retragerii naratorului personalizat din roman și din povestirea scurtă începînd de la finele secolului al XIX-lea au preocupat teoria narativă mai mult
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
apar în mijlocul unei narațiuni cu o situație narativă auctorială pronunțată, iar relatarea auctorială devine vizibilă într-o altă narațiune personală. În sfîrșit, perspectiva auctorială și cea personală se combină de asemenea în stilul indirect liber. 7.1.1. Retragerea naratorului auctorial Consecințele retragerii naratorului personalizat din roman și din povestirea scurtă începînd de la finele secolului al XIX-lea au preocupat teoria narativă mai mult decît oricare alt fenomen 431. Această tendință este principalul punct de plecare al tuturor încercărilor de a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cercului tipologic, două fenomene rezultă direct din retragerea graduală a naratorului personalizat. Pe de o parte, apar o reducere a părții narative și o creștere a părții dialogate ale textului narativ; pe de altă parte, există o înlocuire a relatării auctoriale a evenimentelor lumii exterioare prin prezentarea personală a evenimentelor lumii interioare sau reflectarea evenimentelor lumii exterioare dinspre conștiința unui mediu personal sau a unui personaj-reflector care își asumă funcția de transmitere a personajului-narator auctorial. Aceste două fenomene apar unul lîngă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
parte, există o înlocuire a relatării auctoriale a evenimentelor lumii exterioare prin prezentarea personală a evenimentelor lumii interioare sau reflectarea evenimentelor lumii exterioare dinspre conștiința unui mediu personal sau a unui personaj-reflector care își asumă funcția de transmitere a personajului-narator auctorial. Aceste două fenomene apar unul lîngă altul sau succesiv în diagrama cercului tipologic, dar în opera individuală, de regulă, ele se suprapun sau apar ca și cum ar fi încapsulate unul în interiorul celuilalt. Voi examina mai îndeaproape cîteva aspecte ale acestor două
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lîngă altul sau succesiv în diagrama cercului tipologic, dar în opera individuală, de regulă, ele se suprapun sau apar ca și cum ar fi încapsulate unul în interiorul celuilalt. Voi examina mai îndeaproape cîteva aspecte ale acestor două fenomene. 7.1.2. Regizarea auctorială a dialogului Regizarea dialogului prin verba dicendi și alte forme introductive este una dintre sarcinile naratorului, care este aproape exclusiv funcțională și pe care cititorul, de regulă, nu o percepe în întregime ca pe o modalitate de exprimare a personajului-narator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajului-narator. În afara de verba dicendi, există, de asemenea, verbe prin care naratorul introduce gîndurile și observațiile personajelor. Stilul indirect liber, care va fi discutat în secțiunea următoare, este o posibilă alternativă pentru dialog și pentru redarea gîndirii fără o introducere auctorială. În timp ce folosirea tot mai frecventă a stilului indirect liber ca tehnică de a reda vorbirea și gîndurile personajelor accentuează tendința spre o situație narativă personală, folosirea frecventă a vorbirii indirecte și relatarea gîndurilor accentuează tendința către o situație narativă auctorială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorială. În timp ce folosirea tot mai frecventă a stilului indirect liber ca tehnică de a reda vorbirea și gîndurile personajelor accentuează tendința spre o situație narativă personală, folosirea frecventă a vorbirii indirecte și relatarea gîndurilor accentuează tendința către o situație narativă auctorială 433. Atît relatarea gîndurilor, cît și vorbirea indirectă ca "discurs narat" pot dezvălui diferite grade ale rezumatului (auctorial) și ale condensării. Relatarea vorbirii și descrierea acțiunii sînt deseori combinate, așa cum se poate vedea în expresiile "Spunea el adesea" sau "ar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajelor accentuează tendința spre o situație narativă personală, folosirea frecventă a vorbirii indirecte și relatarea gîndurilor accentuează tendința către o situație narativă auctorială 433. Atît relatarea gîndurilor, cît și vorbirea indirectă ca "discurs narat" pot dezvălui diferite grade ale rezumatului (auctorial) și ale condensării. Relatarea vorbirii și descrierea acțiunii sînt deseori combinate, așa cum se poate vedea în expresiile "Spunea el adesea" sau "ar spune el", care erau întrebuințate foarte frecvent de Thackeray și de alți scriitori din epoca victoriană pentru a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și de alți scriitori din epoca victoriană pentru a indica faptul că un anumit enunț al personajului este folosit în mod curent 434. Referirea la natura iterativă a unei acțiuni sau a unei expresii este, în mod normal, un element auctorial, așa cum fiecare tip de rezumat narativ, condensare, prescurtare a acțiunii și a vorbirii trebuie considerat o manifestare a personajului-narator. Un element important legat de retragerea naratorului este creșterea proporției dialogului. Într-un capitol anterior 435, am arătat deja că raportul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
considerabil de la o operă la alta. Într-un număr semnificativ de povestiri și romane, dialogul ocupă, de departe, cea mai mare parte a textului. Operele de acest tip sînt localizate pe cercul tipologic aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă auctorială și cea personală. Prezența naratorului auctorial se reduce la indicații regizorale scurte, dar nu apare la nivelul acestora nici un mediu personal. Prezentarea decurge doar dintr-o perspectivă externă. Cîteva opere de acest gen sînt romanul Nothing al lui Henry Green
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Într-un număr semnificativ de povestiri și romane, dialogul ocupă, de departe, cea mai mare parte a textului. Operele de acest tip sînt localizate pe cercul tipologic aproximativ la jumătatea distanței dintre situația narativă auctorială și cea personală. Prezența naratorului auctorial se reduce la indicații regizorale scurte, dar nu apare la nivelul acestora nici un mediu personal. Prezentarea decurge doar dintr-o perspectivă externă. Cîteva opere de acest gen sînt romanul Nothing al lui Henry Green, și cele ale lui Ivy Comptom-Burnett
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trăsături personale, el se apropie totuși, chiar dacă numai pînă la o anumită distanță, de spațiul personajelor, pentru că personalitatea este o trăsătură tipic umană pe care naratorul și personajele o au în comun. Acesta este un motiv pentru care situația narativă auctorială, care include mereu prezența unui narator personalizat, trebuie situată la o distanță adecvată de polul non-identității din cercul tipologic. În cele mai multe cazuri, retragerea naratorului și predominanța dialogului au, de asemenea, ca rezultat o limitare și o selecție a obiectelor lumii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sînt omise, este sporită de situația narativă particulară din povestirile lui Hemingway, unde absența naratorului îi sugerează constant cititorului să exploreze atent semnificația propriu-zisă a tot ceea ce nu s-a omis. 7.1.3. De la nume la pro-nume Retragerea naratorului auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Hemingway, unde absența naratorului îi sugerează constant cititorului să exploreze atent semnificația propriu-zisă a tot ceea ce nu s-a omis. 7.1.3. De la nume la pro-nume Retragerea naratorului auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cititorului să exploreze atent semnificația propriu-zisă a tot ceea ce nu s-a omis. 7.1.3. De la nume la pro-nume Retragerea naratorului auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel mai mult. Reducerea elementului auctorial în referirea la un personaj afectează, mai întîi, adjectivul ce exprimă compasiunea auctorială ("bietul Strether"), apoi perifraza auctorială ("eroul nostru"). Acestea sînt înlocuite de numele simple ale personajelor ("Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui cu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Strether", "Stephen"), care sînt, la rîndul lor, înlocuite de pronumele personale corespunzătoare, atît timp cît un nume nu este necesar pentru a evita ambiguitatea. Această substituție continuă a numelui cu pronumele personal este un pas decisiv în trecerea de la domeniul auctorial la cel personal. Folosirea pronumelor personale facilitează transferul cititorului către conștiința personajului sau empatia cititorului cu situația personajului într-o măsură mai mare decît menționarea numelor. Acest fapt a fost deja stabilit în discuția despre începuturile narative prin intermediul pronumelor personale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Joyce cu romanul Portret al artistului în tinerețe. Stephen Hero poate fi considerat o versiune anterioară, la care autorul renunțase, a unei părți a romanului Portret al artistului în tinerețe 438. Revizuirea arată o tendință clară spre eliminarea elementelor auctoriale, încă numeroase în Stephen Hero, și spre o accentuare consistentă a situațiilor narative personale. Printre alte fenomene, această tendință este evidentă în tehnicile utilizate pentru referirea la personajul principalul, Stephen. În Stephen Hero există încă frecvent perifraze auctoriale pentru numele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
eliminarea elementelor auctoriale, încă numeroase în Stephen Hero, și spre o accentuare consistentă a situațiilor narative personale. Printre alte fenomene, această tendință este evidentă în tehnicile utilizate pentru referirea la personajul principalul, Stephen. În Stephen Hero există încă frecvent perifraze auctoriale pentru numele personajului principal, cu și fără adjective ("acest idealist fantastic", "revoluționarul cu o inimă înfocată", "tînărul"439), în afara simplei menționări a numelui acestuia. Aproape o treime din referirile la erou aparțin acestui grup, în timp ce restul folosesc pronumele personal. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fără adjective ("acest idealist fantastic", "revoluționarul cu o inimă înfocată", "tînărul"439), în afara simplei menționări a numelui acestuia. Aproape o treime din referirile la erou aparțin acestui grup, în timp ce restul folosesc pronumele personal. În Portret al artistului în tinerețe referințele auctoriale evidente la erou sînt eliminate aproape în întregime. Simultan, numărul de referințe prin intermediul numelui este redus. În schimb, frecvența pronumelui personal care se referă la personajul principal crește în mod vizibil. Într-un pasaj de zece pagini, de exemplu, pronumele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]