KorAP: Find »[drukola/base=aură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...203 >

5,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-a întărit și a crăpat în cîteva bucăți. Cine știe de cînd n-o fi trecut pe acasă !... murmură încet Aura, lăsîndu-și la întîmplare bagajul. Intră în sufragerie. Ceasul din bibliotecă stă. Are impresia că și inima ei, care a palpitat de atîtea ori la gîndul întoarcerii, se va opri. "Cum de nu-s în stare să simt ceva?! Parcă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atît!, plină de isterii mici, care te inhibă, ca apoi să vină, superioară, să te umilească. Doctore, n-ar fi rău să-ți faci și ție un calmant, zău! îl scutură Lazăr zdravăn. De ce? Să suport indiferent, tîmp, gîndul că Aura zace asfixiată undeva, în vreo mașină întroienită? Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune-mi și mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu de la durerea din ceafă, din cauza coniacului băut. "E trecut de zece noaptea gîndește, rotindu-se prin cameră. Ce liniște! Și, în atmosfera de spital, cît mi-am dorit-o!" Am dorit liniștea căminului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine în brațele uneia... decît...!..." Reușește cu greu, că tremurul degetelor o împiedică să formeze numărul spitalului, solicitînd să fie chemat de urgență, la telefon, Runca. Ce-i, Aurache? o întreabă Runca recunoscîndu-i vocea. Gata, ați și sosit? Stai, îngînă Aura voiam să te întreb dacă știi ceva de Radu... Păi n-a venit după tine, la Sălcii? Sălcii?! Nu, eu am venit cu trenul, că am scăpat cursa rapidă. Aaa.. se dumirește Runca. Și de ce n-ai anunțat? Am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și a plecat cu schiurile înaintea ta. Nu-ți fă griji, mîine e înapoi, seara asta a rămas acolo, că deja plecase cam tîrziu... Ai nevoie de ceva? A, nu; mulțumesc ! Lăsîndu-se încet în fotoliu, topită de bucuria veștii primite, Aura se cuibărește mai bine, învelindu-se iar cu pătura, să stea așa un timp, numai că, observînd sticla din care a băut, o cuprinde un sentiment de dispreț și începe să plîngă de ciudă pentru toate cîte le-a putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoală tatăl lor după miezul nopții arată studenta spre salteaua unde părinții copiilor dorm, frînți de oboseală. Doctorul se lasă trezit cu greu iar cînd își dă seama unde se află, începe să clatine din cap îndurerat: Unde-o fi Aura? Uite ce transpirat sînt. Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
autofreza pleacă, urmată îndeaproape de microbuz. Retras la adăpost de vînt, Mihai o ia din loc, strecurîndu-se pe lîngă zid, spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
faci, Mihai? întoarce femeia privirea spre el, recăpătîndu-și tăria de odinioară, cînd îl considera un simplu prieten. Spune-mi, ce se mai aude cu Ora solstițiului, o mai joacă cei de aici? Deseară e premiera cu public. Da?! se oprește Aura locului. N-ai o invitație în plus?, te rog! Mihai scoate singura invitație ce o mai are și i-o întinde. Rîndul trei, locurile opt și nouă, lîngă colegul meu Vlad, cel care conduce autofreza. Mulțumesc! se bucură femeia, pornind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la brațul lui, să n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține mîna strînsă, cu dezgolitura dintre mănușă și mînecă apropiată de buzele lui. Capul Aurei începe să tremure încet, în semn că nu, iar mîna ei, retrăgîndu-se cu putere, strînge pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul, căsnicia! spune femeia dintr-o suflare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește spre intrarea în bloc, înspăimîntată de vorbele lui Mihai. "Trebuie să rup invitația! se înfurie, nervoasă că nu-și poate trage mănușa, în care a băgat biletul, dar, intrînd în apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i dor. Și-apoi, vreau să văd cum au realizat personajul feminin pe scenă; Mihai spunea că mi s-ar fi potrivit... Cît despre... ce-i rău în vorbele lui?! Rele sînt gîndurile mele. Adică eu, pentru el... se înfioară Aura, zărindu-și obrazul în oglinda de pe hol nu contez decît ca prietenă?! Sînt oare chiar atît de urîtă, de bătrînă?!.." Întrebarea asta o doare profund și-n durerea ei nu-i rămîne decît să se agațe cu gîndul de Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fata. Poftim? Uite, altă mașină întroienită arată Vlad. Ce ziceai de piesă? Merg, asta ziceam răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răspunde Paula, săltîndu-se să vadă mai bine. Mai înaintează vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreun metru, apoi oprește. Eu cobor să anunț echipa. Cred că Vlădeanu o invită și pe Aura gîndește Paula -, i-am zărit împreună la autogară, cînd plecam noi... Iar dacă vine Aura, vine și Radu..." *** "N-am făcut bine spunîndu-i Aurei că mi-a fost dor de ea! își zice Mihai, pășind încet printre elevii zgomotoși, puși pe hîrjoană, scoși de la ore să curețe trotuarele principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
principale ale orașului. Nu!, și-am dres-o frumos întorcînd vorba cu abilitate. Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un gest urît. Dar, la urma urmei, cred că și Aura poartă oarecare vină: prea s-a purtat..., aproape că m-a provocat. Aura, acum; mai de dimineață, Teona Trifon, aseară, Cristina; ieri, Maria..., ba chiar, mai demult, și Doinița, la care mă gîndeam ca la o posibilă legătură matrimonială, născută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ea și Radu se iubesc foarte mult, au o familie unită; încercarea mea de intruziune a fost un gest urît. Dar, la urma urmei, cred că și Aura poartă oarecare vină: prea s-a purtat..., aproape că m-a provocat. Aura, acum; mai de dimineață, Teona Trifon, aseară, Cristina; ieri, Maria..., ba chiar, mai demult, și Doinița, la care mă gîndeam ca la o posibilă legătură matrimonială, născută dintr-un crîmpei de gînd parșiv de parvenire rapidă. Cred că eu, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
călcate, pantofii lustruiți, apoi, după ce schimbă apa florilor aduse de Cristina, înlăturînd tentația de-a-și turna un pahar cu vodcă, se bagă în pat, fericit la gîndul că Vlad a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura și nici Sorina, e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrînd să închidă ușa. Paula! strigă Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse. Eu, să fiu în locul ’mneavoastră, domnule, nu aș coborî aici... Bărbatul avea un accent greoi din West Country și o figură cabalină. O aură de păr de culoarea ghimbirului îi încadra figura ca un inel saturnian. Se uitase la mine cu o privire sinceră și îndatoritoare, apoi continuase. Trenul s-a oprit doar ca să ia apă - plecați imediat ce reușim să facem abur. Înainte să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
ca să rămâi întreg la cap atunci când un tip vine la tine cu un vagin în scobitura genunchiului este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu fofoloanca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință a noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]