18,017 matches
-
Crăciun este la noi de dată relativ recentă, și că la sfârșitul secolului nouăsprezece P. Ispirescu și alții au dus o adevărată campanie îmopotiva acestui obicei, considerat "barbar". Jeana Morărescu, Nichita Stănescu: paradoxul ontologic, București, Ed. Palimpsest, 2003. 172 pag. Autoarea citește greșit poezia lui Nichita Stănescu. O descifrează, ca pe un text filosofic dens (ratând ocazia de a se bucura de frumusețea ei literară): "De aici începe însă uluitoarea aventură cognitivă a lui Nichita Stănescu, care percepe, o dată cu aceste zise
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
uluit de contrastul între opulența curții voievodale și mizeria populației: "Mărturisesc fără pic de ipocrizie/ Ce tirană este ispita de a scrie/ despre uluitorul contrast." spune presupusul călător francez de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
de la 1820, după care se ascunde de fapt ochiul critic al autoarei. Aici totul e scris în altă cheie decât în gama exotică a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea imaginilor care sugerează primitivismul urbanistic al Cetății de scaun, precum și aspectul jalnic al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
intitulat 111 romane celebre într-o singură carte - dicționar de autori și opere. Anul acesta, ea revine pe piața editorială cu o carte despre povestirea tradițională, publicată în colecția "Deschideri" a Editurii Paralela 45, care confirmă seriozitatea și eleganța condeiului autoarei. Orice s-ar crede, nu simpatizez cu discursul științific brut, sec, lipsit de nuanțe, care face dovada exactității fără să transmită cititorului ceva din compoziția intelectual-afectivă a celui care scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei Ivăncescu
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
scrie. Barthes, nu Greimas. Privită din acest unghi, cartea Ruxandrei Ivăncescu, Paradisul povestirii - memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe tertipuri de captatio care seduc cititorul și-l obligă cumva la un soi de (fals) pact ficțional. Știi că nu citești ficțiune
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
de la "ritualul povestirii" - implicațiile mitului în structura și specificul povestirii - "acțiunea" urmează firul cronologic al istoriei până la "avatarurile povestirii în contemporaneitate" (literatură, film, mass-media). Altfel spus, istoria povestirii tradiționale "de la origini până în prezent" urmărește filonul, miezul ( "nucleul arhetipal", ar spune autoarea) pe care povestirea și l-a păstrat neschimbat de la stadiul de mit, poveste a unei faceri, până la variantele ei moderne și postmoderne: cinematograful, mass-media etc. Aceasta este, de fapt, și teza declarată a cărții: "Departe de a se lăsa decisiv
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
cărții: "Departe de a se lăsa decisiv influențată și absorbită de Ťliteratura cultă ť și de Ťcultura scrisăť, povestirea tradițională influențează în continuare - după cum a făcut-o și de-a lungul istoriei - lumea cărții și a Ťmentalității moderneť" (p.144). Autoarea crede că "nostalgia paradiziacă" "supraviețuiește, codificată, în povestire" și că povestind, omul se sustrage temporalității istoriei, reactualizând acel illo tempore în care "oamenii și zeii trăiau împreună". Funcția povestirii ar fi, așadar, aceea de a crea universuri compensatorii, de a
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
societatea indo-europeană", "deznodământul" aduce în prim-plan destinul povestirii (devenită protagonistă în rama unei alte povești-cadru!) în tulburi vremuri actuale. Ultimele două capitole, Mit și istorie și Avatarurile povestirii în contemporaneitate întregesc profilul povestirii. Exemplele ajung până în prezentul imediat, când autoarea, într-un simpatic interludiu autoficțional, egalizează timpul "povestit" (sic!) cu cel al povestirii: "La ora la care scriem rândurile de față rolul Ťmonstruluiť din filmele de acțiune mai sus amintite a fost preluat de arabul fanatic și psihopat, gata să
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
un buton și să arunce lumea în aer, sau de sârbul criminal de război" (p.138). Cartea despre povestirea tradițională a Ruxandrei Ivăncescu depășește limitele procustiene ale discursului teoretic. O reală vocație scriitoricească o ajută pe tânăra (dar deja formata) autoare să evite frazarea prăfuită a studiilor de gen și să își construiască un text care să îmbine șarmul formei cu acuratețea informației și cu inteligența analizei.
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
dorința brută poate arunca punți fragile de cuvinte. Căci studenta Andreea își cîștigă existența ca "fată fierbinte" la o firmă de linii erotice. Acest mediu "profesional" adus, după știința mea, pentru prima oară într-un roman românesc, îi prilejuiește tinerei autoare un pariu dificil, cîștigat cu brio: reprezentarea obscenă, scabroasă uneori a relațiilor sexuale e pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
Lăcustă) Suflet slav Am văzut la televizor o scriitoare rusă...skaia a cărei principală temă e mizeria. Nici nu se poate închipui o temă mai actuală decît cea a marii mizerii post-comuniste. înainte însă de a vorbi despre literatura proprie, autoarea a făcut o introducere vorbind despre tradiționala detașare rusească de bunurile materiale și tradiția creștină a partajului la ruși, o Rusie pravoslavnică, evident opusă Occidentului. Din cîteva cuvinte, a reieșit, pe de o parte, un fel de dispreț și ură
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
sufletului rus. Introducerea mă pregătise să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor, m-am gîndit că introducerea era încă mai lipsită
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva ori pe lună, un unchi aproape nonagenar, imobilizat în pat și foarte ramolit, adică un
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Radu Pavel Gheo. "Eseul de față propune, prin selecție " afirmă Ruxandra Cesereanu în Introducere ", o scanare a mentalului românesc la nivelul imaginarului lingvistic violent". În ciuda subiectului tare (în sensul publicisticii de senzație), declarația de intenții a Ruxandrei Cesereanu pare ingenuă, autoarea asumându-și, pe cât posibil, o anume obiectivitate a perspectivei de interpretare asupra definițiilor emoțional-resentimentare ale românismului. Însăși selecția operată de astă dată asupra materialului publicistic și, pe alocuri, literar, respectiv opțiunea deliberată pentru a ilustra imaginarul "românilor" exclusiv prin dimensiunea
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
se dau datele nașterii și, când e cazul, și ale morții, iar la alții nu, ca de ex. Paul Barbăneagă, Bogdan-Pitești, Pavel Chihaia, Mircea Deac, Valentin Lipatti ș.a. Superficial sunt prezentați Vera Călin - "editor și publicist" (fusese totuși profesor universitar, autoare a unor volume de istorie și teorie literară) și mai ales Petre Pandrea: "studii de filozofie în Germania, comentator al lui Brâncuși". Dar Pandrea a fost un mare publicist, polemist și memorialist. Meritau citate câteva volume. Situația se repetă și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
o gurmandă cu apetit pentru alteritățile senzoriale ale unui oraș greu de deslușit, inefabil tocmai datorită varietății sale și hibridului pe care îl reprezintă. Este un oraș surprins în fărâme epice, ca o gustoasă plăcintă tăiată în felii, din care autoarea invită la a se mușca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi prinde cu acul de argint în al său insectar. Ce anume
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
la a se mușca pofticios. Scriitorii sunt insectele gingașe cele mai incitante de studiat, prin felul în care simțeau și reacționau în anii interbelici, drept care Ioana Pârvulescu îi prinde cu acul de argint în al său insectar. Ce anume cercetează autoarea? Lista este lungă: politikia, patriotismul de paradă, ieftin și dulcegăros, opțiunile politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câștigător în jocul cu istoria", toți sunt perdanți și naivi), scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și în negru, pe de alta, după cum dă verdictul Ioana Pârvulescu: inteligență, occidentalism, vitalitate; dar și convenții sociale, superficialitate, pierzanie. Strălucire și mizerie. De aceea, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este un fel de aromat Tabel Mendeleev și o ikebana balcanică: autoarea își definește cartea ca fiind un "decupaj" subiectiv; eu spun că este o carte a detaliului fin încastrat și comentat. București. Carte de bucăți (Editura Fundației Pro) este un op despre pasiunea lui Dan C. Mihăilescu "pentru Bucureștii de la cumpăna
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
cele mai lungi ale tradiției noastre literare”. Despre Hortensia Papadat-Bengescu, Vladimir Streinu a înscris observații esențiale în studiul Note despre stil și nu revin asupra lor. El a recenzat romanele Rădăcini și Logodnicul, accentul căzând mereu pe forța analitică a autoarei, pe îndrăzneala ei în sondarea psihologiilor celor mai obscure: “Niciodată un condei românesc n-a înțepat colțuri sufletești mai ferite de lumina inteligenței, mai întunecate și totodată mai vii”. În Logodnicul, ca expresie a morbidității și a unei “cumplite violențe
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
de acum și mai cu seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în proză și versuri pe cari le-am scris până acum și pe cele viitoare“. Sunt copiate, catalogate și salvate de la uitare versuri de pe când autoarea avea doar 8-10 ani (Patria, Iubirea), evident neîndemânatice, școlărești, dar de o spontaneitate promițătoare. Imediat li se adaugă un grupaj mai consistent, lesne de așezat în timp datorită strofelor care întruniseră sufragiile lui Arghezi (14 ani). Repertoriul tematic crește de la
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de vie/ Tu,străveziu ca ziua cea invoaltă/ și ca ciorchinii ce s-au copt la vie» și mai sunt strofe la fel. Autoarea mărturisește într-un loc că are optsprezece ani. E o vârstă la care o poezie bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se pare că e ceva mai mult și mai durabil. Am vrea să nu
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
de lectură inventate de autor și atribuite unor critici cu nume sugestive, a notelor de traducător (n.t.). Era necesară și o tabelă de materii, oglindă a volumului impunător sub toate aspectele, de la prima până la ultima copertă. Avant-propos-ul semnat de autoarea adaptării în vers francez este prudent așezat sub scutul unui motto extras dintr-o frază mai dezvoltată, a lui Roman Jakobson, privind intraductibilitatea poeziei, ceea ce justifică libertatea creatoare a traducătorului: “Seule est possible la transposition créatrice”. E o formă de
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
a preveni critica traducerii, mai ales că adaptarea este realizată în versuri și nu traducere liberă. Nu facem acum decât să semnalăm evenimentul cultural, dar critica traducerii trebuie lăsată în seama specialiștilor. Sigur, ea se pregătește. Ca să ne facă plăcere, autoarea acestui cuvânt introductiv amintește de strălucite prezențe românești la Paris, începând cu Anna de Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève, alături de Newton și Leibniz. Este mirată autoarea că francezii n-au răsplătit pe măsură imensa carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul regalității sale literare europene”. După ce ridică probleme legate de
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]