2,756 matches
-
ce responsabilitate morală implica meseria de scriitor în contextul politic respectiv! Căci, dincolo de istoria personală a scriitorului, Supraviețuirile ating nivelul de contact uman al sistemului de cenzură. Nuvelele cosașiene îmi par, din acest punct de vedere, o transpunere în realul autobiografic a metaforei castelului. E prima oară cînd literatura lui Radu Cosașu mi se pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite din
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
voia să arate că nu a făcut pe timpul războiului nici un pact cu ocupantul german, că viața sa a fost greșit înțeleasă. Dar această disculpare nu o face în mod direct, în nume personal, ci prin delegație, punând narațiunea și explicațiile autobiografice în seama unui personaj, Remus Lunceanu, cu inițialele sale, care îl reprezintă ,obiectiv". Evitarea subiectivității este clară și curioasă. Romanul Ion este dedicat ,celor mulți, umili", o categorie din care scriitorul nu a făcut niciodată parte, dar cu care voia
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat" (p. 174). În fond, Sinidis este dedublarea autobiografică a autorului însuși. Grotescul expresionist al vieții se reflectă la toate nivelele, este regăsit de personaj în toate experiențele sale: războiul (mai ales în primul roman), dragostea, alcoolul, comunitatea socială mai mică (pensiunea) sau mai mare (întreaga lume). Moartea pândește
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
viață...)". A existat o întreagă dezbatere pe tema metodei biografice, cea mai importantă critică a ei realizând-o Pierre Bourdieu, care îi reproșează introducerea de către cei doi participanți la dialog a unui sens din afara menit să facă faptele inteligibile: "povestea autobiografica se inspiră întotdeauna, cel puțin în parte, din grijă de a da sens, de a reda rațiune, de a degajă o logică totodată restrospectivă și prospectiva, o consistentă și o constantă, stabilind relațiile inteligibile, precum cele de la efect la cauze
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
limbajul epidermic" al unui T. Mazilu fac obiectul mai tuturor scrierilor de după 1970. ,Tînărul-reporter-harnic-și-talentat" devine într-o bună zi scriitor și atunci dorește, nici mai mult, nici mai puțin, decît să inventeze o altă specie literară, un fel de ,ziar autobiografic" care să aibă pe frontispiciu deviza: ,Vinde-ți zilnic sufletul!" cu acel înțeles atît de străveziu în slujba adevărului. Simte a fi el însuși ,un Eden, unde / toate genurile sînt animale care se încrucișează, / puind" și, pentru ,a se mărturisi
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
vreo contribuție la arta lui Dalí sau a lumii, când Dalí însuși s-a inventat pe sine chiar în timp ce-și desăvârșea arta, scriind și trăind, ceea ce înseamnă, de fapt același lucru ? Scrierile și picturile lui Dalí sunt, toate, autobiografice, o amplă narațiune a sinelui care reflectează asupra sa chiar în timp ce se desfășoară. Trebuie să sabotăm biografia dacă e să-l apreciem pe Dalí. Sau, cu alte cuvinte, trebuie să credem pe cuvânt persoana care și-a și trăit viața
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
literă era G. Prin intermediul șansei, suprarealiștii încercau să investigheze lumea din punct de vedere științific. Academia lor de Științe se numea Le Bureau pour les Recherches Surrealistes. Salvador Dalí a încercat să impună o știință a minții prin intermediul artei sale autobiografice, folosind o metodă investigativă numită "paranoia critică", aceasta fiind o unealtă derivată de la (dar mai sofisticată decât) paranoia lui Baudelaire din pădurea sa (înfricoșătoare) de simboluri. "Paranoia critică" era o metodă care includea tehnicile psihanalitice ale lui Freud din Interpretarea
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
fi citită din două perspective. Prima, mai apropiată de intențiile autorului (așa cum transpar din prefață și concluzii), recuperează memoria întâlnirilor cu Stalin, în cursul anilor '40. Astfel, portetul pe care Djilas în creionează lui Stalin se îmbină cu evidente relatări autobiografice. Mai mult, cititorul ar merita să facă un pas chiar mai departe, întrebându-se: descrierea întrevederilor cu Stalin nu servește oare drept pretext pentru alcătuirea unei autobiografii? Un indiciu se află chiar în prefață: "Pe când lucram la autobiografia mea, prin
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
rupe de comuniunea cu URSS. Ambele procese sunt descrise în Convorbiri cu Stalin, având în vedere că Djilas se află acolo în calitate de oficial și de persoana particulară, cu conștiința. Neavând caracter de jurnal personal, ci de memorii (narațiune cu caracter autobiografic), relatarea lui Djilas trebuie să recupereze adevărul faptelor, dar mai ales acuratețea spiritului critic. Mult mai la îndemână decât stabilirea autenticității faptelor, cititorul nu are cum să nu remarce felul în care Djilas face dovada spiritului critic. În cauză este
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
nu este decât o boală. [...] pentru că anormalitatea și boală sunt același lucru"6. În concluzie, se poate spune că Întâlnirile cu Stalin i-au prilejuit lui Djilas portretul unuia din cele mai importante personaje din istorie, dar și o schiță autobiografica în care dă seama, dintr-o triplă perspectiva critică (rațiunea, simțirea, iar de- asupra lor conștiința), despre comunism adoptat, inițial, ca soluție la problema râului și refutat, ulterior, sub presiunea conflictului dintre ideal și realitate. Nu sunt deloc multe mărturiile
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
nostru". În Ardealul oprimat, conștiința literară a poetului era inevitabil determinată de conștiința politică. Idealul de libertate era cea mai arzătoare dorință, în fața căreia era decent să-și reprime propriile patimi: "Eu - scrie poetul în profesiunea de credință din Fragmente autobiografice -, grație structurii mele sufletești, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă într-
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
artistic sintetizează într-o viziune unică mesianismul, ideea de specific național, sensul eroic al luptei patriotice. Pentru el, "literatura trebuie să izbucnească local, vulcanic, din rărunchii unui popor, căci numai atunci își are valoarea ei" (afirmație preluată din aceleași Fragmente autobiografice). Născut, după propria mărturisire, "într-o vreme când principiul național domina toate fluctuațiile sufletului românesc", destinul său de intelectual și poet a trebuit cu necesitate să evolueze în consonanță cu ideea națională, înțeleasă ca un "comandament etic" și estetic: "m-
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
după căderea regimului comunist. O afirmație precum ,jurnalul rămîne, oricîte argumente i s-ar aduce, pecetea pe care blestemul nerodirii și-o pune pe artist" poate descumpăni dacă avem în vedere avîntul pe care l-au luat scrierile cu caracter autobiografic în anii din urmă. Mircea Eliade însuși își consideră jurnalul un soi de paliativ la opera sa literară. Comentează Dan Ciachir: ,Însă în aceeași perioadă '45-'49. Eliade se bucură la un moment dat - după cum o spune textual - de faptul
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți proze scurte și romane sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 se stabilește în Franța. Cele indurate în închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografica despre tinerețea să furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea își semnează cărțile cu numele său de căsătorie, Oana Orlea” - cf. Orlea, Oana, “Ia-ți boarfele și mișcă!!” interviu realizat de Mariana Marin, Editura Cartea Românească, București și cf.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care venise destul de sceptic la spectacol și l-am auzit spunându-i lui Zinelli: Așa l-am imaginat eu pe Mircea, așa cum l-ai creat dumneata. Te felicit și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Eugen Simion), Anton Holban nu scrie pastișând referințele proustiene. Irina, Ioana sau Diana nu sunt variante de Albertine. Personajele lui Anton Holban iubesc cu bibliografie (Racine, Proust, Fromentin, Huxley, Hardy), dar nu sunt livrești. Sunt autentice, rupte din viață. Ficțiuni autobiografice.
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
surpriza, citind romanul Porunca lui Elohim, să observe că unele episoade ale acesteia apar legate nu de unul, ci de mai multe personaje ale cărții. Disipîndu-și la nivelul mai multor personaje propriile experiențe existențiale, autorul camuflează un aspect prea apăsat autobiografic al romanului. În felul acesta, el spune ce este de spus, fără însă a ieși din limitele a ceea ce în mod obișnuit se încadrează în limitele ficțiunii. Se poate vorbi, în acest caz, despre autoficțiune, în măsura în care autorul își transferă o
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
foarte siguri pe ei când, cu câte o grimasă de adâncă înțelepciune, debitează stupizenii. Nu i-ați văzut?!? , Nu se poate!", vorba distinsei doamne a ,Profesioniștilor", Eugenia Vodă când, câte un invitat la talk-show-ul dânsei, spune cu nonșalanță S.F.-uri autobiografice. Sunt delicioși, ce mai! Așa că, de multe ori, ne ajută să uităm de dorul după ,Surprize, surprize", să ne facem că nu vedem decolteul uriaș al Mihaelei Rădulescu, prezentă la emisiunea ,Geniali" de pe Antena 1 (invitat, Florin Piersic); dar și
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
materializează o face să cadă în aridul teren al stereotipiei. Ce m-a deranjat cel mai mult este că pelicula cade în vechiul clișeu "de a da vina pe el". Nu înțeleg de ce regizoarea nu folosește absolut nimic din romanul autobiografic Clopotul de sticlă și de ce filmul se axează doar pe idila dintre Sylvia și Ted (acesta era și titlul inițial, mai ilustrativ altminteri). Ecuația poziționată de peliculă sună așa: cât e cu "pe atunci nu încă poetul laureat al Marii Britanii
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]
-
Brescia, 1987. DALLE FRATTE, G., Postmodernità e problematiche pedagogiche, Armando, Romă, 2004. DELL'AVANZATO, S., Verso una comune cultură politică. Competenze e processi per la cittadinanza attiva, Franco Angeli, Milano, 2010. DEMETRIO, D., Ricordare a scuola. Fare memoria e didattica autobiografica, Laterza, Roma-Bari, 2003. DEWEY, J., Le fonti di una Scienza dell'Educazione (1936), La Nuova Italia, Firenze, 1980. EMMERIJ, L., JOLLY, R.,WEISS, Ț., Ahead of the Curve?: UN Ideas and Economic Review, Harvard University Press, Cambridge, 2001. FRABBONI, F.
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
activiști, etica și echitatea (principiu mult trâmbițat) cu masivele privilegii de care ei și numai ei, cei puțini, beneficiau - prin oportune devieri de la doctrină, prin bine ferite, dar atât de evidente portițe în zidul socialismului real. Volumul de față, transparent autobiografic, răspunde cu onestitate unor astfel de întrebări. Personajul în care se proiectează, până la deplina suprapunere, autoarea, fiică de fost demnitar comunist (primarul Bucureștiului, în anii de maximă frenezie arhitectonică a Cârmaciului), vorbește dintr-o postură invidiabilă pe atunci, dificilă acum
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
la stânga ei, copacii erau mereu retezați de o mână de grădinar ce cocheta cu chirurgia" (p. 74). Impresionează, prin dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului, Viețile mele nesfinte, prin care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
vor fi restituite scrierile economice, scrierile de istorie (de pildă, capitolul Războiul pentru Întregirea Neamului din Enciclopedia României, vol. I, 1938), apărarea la procesul din 1946 și ,ultimul cuvânt" la procesul din 1948, publicistica de politică externă, lucrările literare, scrierile autobiografice și corespondența. Nu se spune nimic despre studiile pe teme religioase culese în volumul de la Humanitas Bunul Dumnezeu cotidian (unele, puține, sunt integrate în Opere), al căror loc mai potrivit ar fi fost în primul volum de Opere, în vecinătatea
Un intelectual intrat în legendă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10864_a_12189]
-
recunoaște, stârnit de povestirea viețașului, propriile pulsiuni criminale. Ca Hannibal Lecter din Tăcerea mieilor, deținuții sunt puternici și siguri pe ei, iar discursul lor, prin conținut și modulație, îngrozește. Diferența specifică e că Eugen Istodor nu oferă la schimb secvențe autobiografice, precum interiorizata agentă a FBI-ului, ci... țigări Carpați fără filtru, ness, cartele telefonice, ba chiar adidași cu numărul solicitat de pușcăriaș. Vremurile, și afară, în libertate, și înăuntru, după gratii, s-au mai schimbat. Legea celui mai tare, legea
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
lui NICU În spital. Ne-am dialogat foarte des. Urma să ne reîntâlnim În această vară. Dar NICU a preferat să se Întâlnească cu Dumnezeu. A tras cortina după miile lui de spectacole, după multele filme, a Închis carte lui autobiografică „Ochelarii magici” și a plecat la cer. Ne-a lăsat cu regretele eterne și n-o să se mai Întoarcă. De data aceasta glumețul „Nea Nicu” na mai glumit. Condoleanțe celor Îndurerați. DRUM BUN, NICULE! ÎNTOARCEREA - ziaristei Steliana C. mi-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]