2,138 matches
-
2001) vor relua aproape integral problematica fantasticului, extinzând-o la romanele „existențialiste”, expresii ale unui „pact biografic” al conlucrării dintre autor, narator și personaj. Autenticitatea ca formă de antiliteratură, justificată, după G., printr-o scriitură subiectivă de tipul jurnal, memorii, autobiografie, generează o narațiune indirectă, care prefigurează o direcție fertilă a prozei românești de mai târziu, metaromanul. În Poetica romanului românesc interbelic (1998), „o posibilă tipologie” distinge două modele epice coexistente: „modelul narativ obiectivat” și „modelul narativ experimental”, care, spre deosebire de literatura
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
București, 1903, Mișcarea românilor din Ardeal la 1848 și Puterea armată și arta militară la români, pref. edit., București, 1920; V. Alecsandri, Despot Vodă, București, 1908, Scrisori către Ion Ghica, București, 1911; Mihail Kogălniceanu, Acte, scrieri din tinerețe, București, 1908, Autobiografie, București, 1908, Scrisori (1834-1849), pref. edit., București, 1913; C. Negruzzi, Poezii, București, 1908, Nuvele, București, 1918; Alecu Russo, Scrieri, pref. edit., București, 1908, Piatra Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri și A. I. Odobescu, pref. edit., București, 1908, Cântarea României, București, 1909
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
se întoarce la preocuparea mai veche pentru literatura confesivă, „personală”, a „pactului autobiografic” (definit, cu unele nuanțări, după Philippe Lejeune, ca și în cartea despre Creangă). Obiectul analizei îl fac jurnalul intim (de la C. A. Rosetti la Petre Stoica) și autobiografia literară (de la Teodor Vârnav la Valeriu Cristea). Volumul anunță o serie mai amplă și pledează cauza integrării între granițele literarității a unor scrieri ce tematizează și textualizează viața, făcând din persoana autorilor personaje, oameni „de hârtie”. Salonul refuzaților (1993; Premiul
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
de opt comori” și așa mai departe, până la numărul 90. SCRIERI: Proza criticilor, București, 1983; Ion Creangă. Spațiul memoriei, Iași, 1984; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; ed. 2, Iași, 2002; Profiluri epice contemporane, București, 1987; Literatura subiectivă, vol. I: Jurnalul intim. Autobiografia literară, București, 1989; Albumul Iași, Iași, 1994 (în colaborare); Cimitirul Eternitatea, Iași, 1995 (în colaborare); Prin Iașii de odinioară, Iași, 1995 (în colaborare); Salonul refuzaților, Iași, 1993; Poarta lumii. Jurnal în China, Iași, 1999; Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Dinu Adam și Silviu Lupescu cu mulțumiri pentru ajutorul dat la apariția acestei cărți Cuprins Introducere: Cadre și elite 1. Școlile de formare a nomenclaturii și intelectualii de partid Istorii de partid și de stat „Totalitarism” și „modernizare” Povestea vieților, autobiografii și Bildungsromane ale cadrelor Avangarde și elite, intelectuali și cadre 2. Politicul și savantul: academizarea și profesionalizarea elitelor 3. Sociologia elitelor În țările „socialismului real“ după 1989 4. Metode și terenuri Organizarea cărții PRIMA PARTE: FORMAREA INTELECTUALULUI DE PARTID Trei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
statistici care aveau caracter secret. Limită lor principala este absența unei comparații cu alte grupuri de acelasi ordin - În alte țari socialiste - și absența analizelor privind efectele pe care transformările caracteristicilor acestui grup le exercita asupra deciziilor politice. Povestirea vieții: autobiografii și Bildungsromanele cadrelor Diviziunile profunde ale societății germane - nu doar Între Est și Vest, ci și Între generații sau Între cadrele de partid și reprezentanții mișcărilor civice - se regăsesc În povestirile vieții apărute În numeroase publicații autobiografice ale foștilor responsabili
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de produse de Kaderstatistik prin serviciul de cadre al Parteihochschule Karl Marx. Despre discursurile de auto-reprezentare ale diferitelor grupuri politice din RDG, a se vedea În special Rainer Land și Ralf Possekel (1994). A se vedea, de asemenea, lucrările despre autobiografiile din Germania de Est ale lui Erika Hoerning (1995). Povestirile vieții gravitează În jurul modalităților de socializare ale diferitelor grupuri și ale schimbărilor de statut al intelectualilor În raport cu partidul și cu propriul grup profesional. „Birocrații” au fost criticați mereu cu speranța
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Observațiile Honorinei Cazacu (1991, pp. 211-224) privind condițiile de realizare a cercetărilor sociologice asupra inegalităților sociale sunt apropiate de cele ale lui Ingrid Lötsch. Cf. bibliografia să publicată În Wer War Wer, op.cit. Este vorba după toate aparențele despre o autobiografie. Contrar celor afirmate de propagandă, respectiv faptul de a pune totul În slujba bunăstării omului, respectiv dezvoltarea economică În slujba dezvoltării culturale. Asupra căutării unui modus vivendi Între marxism și sociologie, vezi exemplul lui Jürgen Kuczynski (1986). Anuarele statistice românești
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
angajate, spiritul vizionar și spiritul conformist. Astfel, un ciclu de „pseudo-spleenuri” stă alături de poeme dedicate muncii, Partidului, lui Marx. Din aceeași perspectivă trebuie văzut amplul poem Omul comun (din care L. publicase fragmente în presă). E vorba tot de o autobiografie lirică, evidențiind o metamorfoză a identității provocată de schimbările sociale și de imperativele oficiale specifice epocii. Nu lipsesc clișeele, estompate însă de același lirism dinamic și incandescent, de imaginarul extrem de productiv al poetului. Ciclul Albatrosul ucis e o prevestire a
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
a Început să-și găsească expresia În schimbări de vocabular. Cuvantul eu a Început să apară mai frecvent În literatura Începutului de secol XVIII, Împreună cu prefixul self (auto). „Dragostea de sine”, „autocunoaștere”, „autocompătimire” și-au găsit calea În lexicul popular. Autobiografia a devenit un nou și gustat gen literar. Autoportretele au devenit populare În artă. Chiar mai interesant, micile oglinzi personale, care erau puțin folosite În Evul Mediu, au Început să fie produse În număr din ce În ce mai mare odată cu jumătatea secolului al
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
utilizat apoi drept cadru teoretic în multiplele cercetări de teren ale relației cultură - structura personalității. O mențiune aparte merită investigațiile minuțioase întreprinse de Cora Du Bois (1944) pe baza observației directe (a modalităților de creștere a copiilor), a unor extinse autobiografii și relatări de vise și a testelor proiective. Materialele astfel recoltate au fost date spre interpretare unor experți (psihologi, antropologi), care au lucrat independent. Ei au ajuns la concluzii similare cu privire la tipul alorean de personalitate, ale cărui dominante ar fi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
copii de calitate, în a-i învăța pe alții, în a se angaja în acte ce vor avea efecte benefice concrete și după ce ei nu vor mai fi (atitudinile și conduitele ecologiste, de pildă). Ei își construiesc istorii de viață (autobiografii) în centrul cărora stau ghidarea după valori morale ferme, o ideologie personală bine conturată, străduința de a pune în prim-plan faptele pozitive, iar în cazul întâmplărilor nefericite, de a extrage din ele tot ce poate fi folositor, credința profundă
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
să repete la nesfârșit/ Să nu osândesc cumva bietul adevăr/ [...] / Să fiu bun și să aștept și să tac/ Căci steaua mea va surâde lumii într-o zi / [...] / Dar nu cunosc eu mai bine decât ei/ Tăcerea stelei care ucide?” (Autobiografie). Ca urmare, poetul se „apără” cu luciditate, sedus, totodată, de jocul pur al imaginarului: „Să nu știi nimic în afară de faptul conștiinței tale.../ Să iei ca subiect de diplomă Poezia/ Și să crezi că lucrurile se vor vedea de aici mult
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș, Diogene, 79-85; Negoițescu, Însemnări, 187-195; Mircea Tomuș, Eseistica lui Radu Stanca, TR, 1970, 23; Teodor Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970, 8; Bugariu, Incursiuni, 47-54; Nicolae Balotă, Despre pasiuni, București, 1971, 63-72; Negoițescu, Lampa, 44-50; Doinaș, Poezie, 106-112; Grigurcu, Teritoriu, 23-27; Sasu, Progresii, 39-45; Vlad, Convergențe, 262-268; Horia Stanca, Radu Stanca și Sibiul, T, 1973, 1; Ion Vartic, Note
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
dovedesc dezordonate, sincopând prin dezarticulare lectura). Scriitoarea nu își maschează nici ezitările stilistice, nici ambițiile. În fond, este urmărită folosirea unei tehnici cât mai moderne (polifonice), doar că se încearcă prea mult (cartea tinde să fie deopotrivă roman de dragoste, autobiografie, descriere a vieții „Tatălui”, jurnal și frescă), obținându-se prea puțin (asociere de registre, strict delimitate, în ilustrarea unui caz de iubire eșuată între soți). Axat pe drama sentimentală a personajelor Ariela și Andrei, Intrarea oprită anunță efectuarea unui prim
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
Toma Velici și Elena Ungureanu, pref. Ovidiu Ghidirmic, postfață Marin Sorescu, Craiova, 1996; Adio, Europa!, I-II, București, 1992-1993; ed. 2, București, 1997; Traversarea Cortinei, îngr. Virgil Nemoianu și Marius Ghica, pref. Virgil Nemoianu, Timișoara, 1994; Atlet al mizeriei. În loc de autobiografie, îngr. și postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1994; Publicistica, I-III, îngr. și postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1994-1996; Obligația morală. Din confesiunile unui dramaturg, Petroșani, 1994; Lupul și Catedrala, îngr. Maria Graciov, București, 1995; Caiet de critică și istorie literară, îngr
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Caudella), este autorul unei antologii privitoare la literatura română din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea (I-II, 1893) și, în 1896, după moartea lui Traian Demetrescu, scoate o ediție a versurilor acestuia, sub titlul Aquarele. Lasă o autobiografie, tipărită în 1924: Cartea băiatului meu. În presă a mai folosit pseudonimele Leandru, Rodin, A. Trestianu, Tristis ș.a. Versurile lui S.-R., proiecții ale dramei declasării și rupturii dintre două culturi, oscilează între sentimentalism și cinismul unui decepționat care reia
STEUERMAN-RODION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289929_a_291258]
-
caracteristicile epocilor următoare, pînă la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip „viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, devine de-a dreptul inutilă pentru o bună parte a vieții lui Augustin, care ne-a lăsat o autobiografie, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar prin intermediul epistolarului și al prefețelor la diversele sale scrieri ne permite să-l urmăm pas cu pas datorită neobișnuitei abundențe de date biografice. Dacă în general autobiografiile trebuie examinate cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a lăsat o autobiografie, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine, iar prin intermediul epistolarului și al prefețelor la diversele sale scrieri ne permite să-l urmăm pas cu pas datorită neobișnuitei abundențe de date biografice. Dacă în general autobiografiile trebuie examinate cu precauție în privința reconstrucției obiective a faptelor, cu atît mai precauți trebuie să fim în cazul Confesiunilor lui Augustin’ care, avînd în vedere titlul lor, nu vor să fie o autobiografie, ci o „confesiune”, adică ceva mai mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
abundențe de date biografice. Dacă în general autobiografiile trebuie examinate cu precauție în privința reconstrucției obiective a faptelor, cu atît mai precauți trebuie să fim în cazul Confesiunilor lui Augustin’ care, avînd în vedere titlul lor, nu vor să fie o autobiografie, ci o „confesiune”, adică ceva mai mult decît atît și ceva diferit, și a căror semnificație trebuie înțeleasă corect, așa cum vom vedea la momentul potrivit. în orice caz, informațiile privitoare la tinerețea lui Augustin, pînă la perioada petrecută la Milano
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se desfășoară într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; deși aceste Confesiuni sînt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, ele nu sînt o apărare și un elogiu al autorului, scris de el însuși, ci un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul, în erorile și suferințele sale, el vede prezența lui Dumnezeu și a providenței sale. Toate acestea se vor încheia cu urcarea la Ierusalimul ceresc. Așadar, autobiografia capătă un caracter paradigmatic și universal, ca tot ceea ce a fost creat de Dumnezeu. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este Dumnezeul filozofilor, imaginat ca entitate absolut transcendentă, astfel încît omul este incapabil, ci să și-l închipuie dimpotrivă, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o vîrstă înaintată, în anul 459. Paulinus din Pella și-a descris viața, cu puțin înainte de a muri, într-un poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu), o autobiografie cu o prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu, care l-a vegheat mereu, în ciuda tuturor încercărilor prin care a trecut, și ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele douăsprezece scrisori din cartea a șasea sînt adresate unor episcopi și în ele sînt dezbătute sporadic chestiuni cu caracter spiritual; în schimb, lipsesc cu desăvîrșire temele de ordin teologic. în ultima sa epistolă, Sidonius ne prezintă un fel de autobiografie și ne dă informații despre activitatea sa literară: ne spune că ar dori să compună imnuri în cinstea martirilor, între care episcopul și martirul Saturnin din Toulouse, dar acest proiect n-a fost dus la bun sfîrșit. Totuși, și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea aminti de Confesiunile lui Augustin, însă nu există la Ennodius nimic din spiritualitatea marelui autor. Lăsăm deoparte alte opere minore și amintim Cartea de mulțumire pentru propria viață (Eucharisticum de vita sua), tot în 511, care este o scurtă autobiografie asemănătoare cu Mulțumirile lui Paulinus de Pella (p. 000), compusă de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; de asemenea, douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones) rostite cu ocazia unor sărbători religioase sau în școlile de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]