1,607 matches
-
clasă a diferitelor contexte de viață și profesionale; organizarea de întâlniri comune între elevi, părinți, profesori pe diferite teme. TEME ORIENTATIVE 1. Eu. Cine sunt, cum sunt? să-și sesizeze și conștientizeze notele personale, caracteristice; să-și poată realiza un autoportret expresiv, complet identitate, trăsături de caracter, stil de muncă, relații interpersonale; să observe și să descrie portretul colegului ales de fiecare; să opereze cu elemente esențiale ale caracterizării psihosociale a unei persoane; să-i conștientizeze pe copii asupra modului în
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat de tinerețe, ceea ce explică de ce în antologia Zigurat (1979) nu figurează nici un text de aici. Următoarea culegere, Autoportret pe nisip (1966), face sensibil tipul de poeticitate practicat de S., de acum încolo un scriitor fidel lui însuși, fără schimbări radicale de ton și fără cedări conjuncturale importante. Poemele din Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Vântul din oglinzi (1978
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
stare, aspirând spre o mitologie a sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o mare autenticitate. Poezii precum Autoportret pe nisip, Femeia de fum, Nostalgice nisipuri trădează obsesia efemerului, încercarea de prindere parcă în fotogramă a existenței aflate în permanentă schimbare. S. tinde să abstractizeze, să înțeleagă altfel firea lucrurilor, după cum există la el și o tentație, nereprimată, a
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
segment exploatat destul de convențional de autor, chiar dacă se utilizează dubla perspectivă (alternarea persoanei întâi cu persoana a treia). Alt roman, Enigma tăblițelor de lut, apare abia în 1995, la trei ani de la moartea autorului. SCRIERI: Arcade peste anotimp, Iași, 1964; Autoportret pe nisip, București, 1966; Restituirea jocului, București, 1969; Cantilene, Iași, 1970; Duhul pietrelor, București, 1970; Vatra legendelor, București, 1970; Camera de recuzită, Iași, 1973; Anotimpul încrederii, București, 1974; Artă și sensibilitate, Iași, 1975; Vântul din oglinzi, București, 1978; Zigurat, Iași
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Vântul din oglinzi, București, 1978; Zigurat, Iași, 1979; Ianus, I-II, Iași, 1980-1983; Arhipelagul altor umbre, Iași, 1985; Necontenita veghe, București, 1989; Enigma tăblițelor de lut, Iași, 1995. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, „Arcade peste anotimp”, IL, 1964, 12; Nicolae Manolescu, „Autoportret pe nisip”, CNT, 1966, 25; Constantin Călin, „Autoportret pe nisip”, ATN, 1966, 8; Dumitru Solomon, „Autoportret pe nisip”, GL, 1966, 40; Oarcăsu, Oglinzi, 261-264; Virgil Cuțitaru, Poezia tinerilor, CRC, 1968, 51; Zaharia Sângeorzan, „Restituirea jocului”, CRC, 1969, 11; Dumitru Micu
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Ianus, I-II, Iași, 1980-1983; Arhipelagul altor umbre, Iași, 1985; Necontenita veghe, București, 1989; Enigma tăblițelor de lut, Iași, 1995. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, „Arcade peste anotimp”, IL, 1964, 12; Nicolae Manolescu, „Autoportret pe nisip”, CNT, 1966, 25; Constantin Călin, „Autoportret pe nisip”, ATN, 1966, 8; Dumitru Solomon, „Autoportret pe nisip”, GL, 1966, 40; Oarcăsu, Oglinzi, 261-264; Virgil Cuțitaru, Poezia tinerilor, CRC, 1968, 51; Zaharia Sângeorzan, „Restituirea jocului”, CRC, 1969, 11; Dumitru Micu, Poezie, RL, 1969, 25; Liviu Leonte, „Duhul pietrelor
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Iași, 1985; Necontenita veghe, București, 1989; Enigma tăblițelor de lut, Iași, 1995. Repere bibliografice: Mihai Drăgan, „Arcade peste anotimp”, IL, 1964, 12; Nicolae Manolescu, „Autoportret pe nisip”, CNT, 1966, 25; Constantin Călin, „Autoportret pe nisip”, ATN, 1966, 8; Dumitru Solomon, „Autoportret pe nisip”, GL, 1966, 40; Oarcăsu, Oglinzi, 261-264; Virgil Cuțitaru, Poezia tinerilor, CRC, 1968, 51; Zaharia Sângeorzan, „Restituirea jocului”, CRC, 1969, 11; Dumitru Micu, Poezie, RL, 1969, 25; Liviu Leonte, „Duhul pietrelor”, CRC, 1970, 45; Constantin Ciopraga, „Duhul pietrelor”, CRC
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
VTRA, 1973, 8; Baltazar, Evocări, 287-301; Anton Cosma, Univers epic transilvan, VTRA, 1979, 5; Zaciu, Lancea, 33-38; Edgar Papu, O sinteză romanescă, LCF, 1984, 8; Negoiță Lăptoiu, [Ion Vlasiu], ST, 1984, 5; Călin Demetrescu, Ion Vlasiu, București, 1984; Dan Grigorescu, Autoportretul lui Ion Vlasiu, RL, 1985, 10; Anton Cosma, Ion Vlasiu, VTRA, 1985, 3; Cornel Ungureanu, Jurnalul lui Ion Vlasiu, O, 1985, 9; Adrian Marino, Jurnal intim, TR, 1985, 33; Roxana Sorescu, „Succes moral”, RL, 1985, 46; Fănuș Neagu, A doua
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
în mod paradoxal, este exhibată în „transcrieri disperate”, printr-o sinceritate aproape violentă, netrucată, dar pătimașă: „tot ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări rostite șovăielnic, cu o disperare surdă: „ce mai aștept acum/ când nimic nu mai aștept?!/ mi-am numărat cu atenție/ toate malformațiile/ neputințele toate/ și
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
scrisă, mare parte, într-un limbaj arhaizant, din perspectiva unor personaje din epoci apuse și uneori din spații exotice: Scrisoarea exaporitului către ultimul padișah, Însemnarea domnilor celor buni. Acestea alternează cu poeme obișnuite, scrise într-un limbaj neologic, confesive (tip autoportret) ori esopice, încât textele nu au o coerență stilistică și de viziune, fiind inegale și valoric. Cu toate că versuri, imagini sau poeme reușite sunt concurate continuu de locuri comune, amestecul de colocvial și metaforic, un anumit stil balcanic, liric-baroc (spre exemplu
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
existentului: „Trebuie tată să rămâi în lucrurile utile/ eu voi locui în podul casei voi bea vinul tare/ eu trebuie să exprim acel sunet fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (Autoportret la tinerețe). Poezia reprezintă un act de purificare a ființei, o cale de „înălțare la cer” și, în același timp, o povară, o damnare, o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-
MURESAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
eului liric, care, de altfel, se exprimă și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața haiducie). Atât motivele, cât și cele două modalități sunt reluate în Poeme cu vin și haiduci, unde un text, Eu, creionează un autoportret („Sunt din Pietrari, un cot de văgăună,/ Nepot al răposatului Coman,/ Rumân pietros și bulgăr de furtună/ Când mirosea ucazul că-i dușman”) și o „artă poetică” („Îmi place versul dur, ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
eforturile de a indica formele pe care le ia represiunea împotriva spiritului (o temă incomodă pentru ideologia totalitarismului). Dialogul e prezent și în eseurile următoare - Scrisori imaginare (1979), Caminante (1980), Polemici cordiale (1983), Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului (I, 1986) -, căci de oriunde ar porni P. ajunge în cele din urmă la ideea de adevăr și la libertatea de a numi adevărul. E subiectul ce îl obsedează pe intelectualul din secolul nostru, om al interogației, cum îl definește
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Dialog despre prudență și iubire, București, 1978; Scrisori imaginare, București, 1979; Caminante. Jurnal (și contrajurnal) mexican, București, 1980; Viața pe un peron, București, 1981; Polemici cordiale, București, 1983; Un om norocos, București, 1984; Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului, vol. I: Spre centrul labirintului, București, 1986; Viața ca o coridă, București, 1987; Polémiques cordiales, tr. Alain Paruit, Paris, 1991; Don Quijote în Est, București, 1994; Rugați-vă să nu vă crească aripi, București, 1995; Vremea întrebărilor, București, 1995; Aventuri solitare
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
traduceri (Artur Lundkvist, Jean Martenson). SCRIERI: Pe urmele lui Ion Marin Sadoveanu, București, 1988; Comunitatea culturală nordică, București, 2001. Ediții: Mihail Sadoveanu, Oameni și locuri, pref. edit., București, 1982; Nestor Urechia, Zânele din Valea Cerbului, București, 1992. Traduceri: Artur Lundkvist, Autoportretul unui visător cu ochii deschiși, București, 1993 (în colaborare cu Adrian Ionescu); Jean Martenson, Crimă la Veneția, București, 1994. Repere bibliografice: Nicolae Băicuș, Portretul visătorului care nu poate deveni vizionar, RL, 1994, 2. D.Mc.
NICOLAU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288440_a_289769]
-
părinți, medic...)? - Care sunt schimbările așteptate? De ce? De către cine? - Soluții avute în vedere sau deja încercate (cu rezultatele acestora)? C. Alte domenii neabordate spontan 1. Relații interpersonale (familia - „genogramă” -, partener, copii, prieteni, colegi...) 2. Perceperea propriei persoane (stimă de sine) - Autoportret (calități și defecte)? Surse de valorizare personală și de mândrie? - Imagine ideală de sine (exigențe personale și perfecționism)? - Imagine de sine în raport cu ceilalți? Afirmare de sine? 3. Perceperea fizicului propriu (experiență corporală) - Atitudini față de fizicul și de greutatea proprie (satisfacție
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui prieten la alegerea sa, să facă acest lucru pentru ea. Sedința 15 Trecerea în revistă a sarcinilor Gwen și-a atins obiectivele, cu excepția oglinzii și a explicației cu prietena sa scout-istă. Informare și formare: autoportreat Gwen analizează, împreună cu terapeutul, autoportretul său și îl compară cu cel stabilit de persoanele apropiate. Apare în mod clar că ea și-a identificat puține calități și multe defecte fizice. In schimb, cei apropiați i-au găsit multe calități morale (serviabilitate, originalitate, amabilitate, curaj...) și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Paul Drumaru, cu prefețe de A.E. Baconsky, respectiv Ioan Alexandru. Traduceri: Nicolae Labiș, Az őz halála [Moartea căprioarei], București, 1964, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; A. E. Baconsky, Néma pillanat [Reculegere], București, 1965, Önarckép az időben [Autoportret în timp], Budapesta 1979; Ioan Alexandru, Szeplőtelen szerelem [Prea iubire], Budapesta, 1982; ed. București, 1987; Tudor Arghezi, A világ szája [Gura lumii], București, 1983; ed. Budapesta, 1985. Repere bibliografice: Beke, Fără interpret, 507-517; Lászlóffy Aladár, Hajnali levél Kányádi Sándorról, UTK
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, „Orga codrului”, „Moldova”, 1967, 4; Vasile Coroban, „Galerie cu autoportret”, „Moldova socialistă”, 1969, 26 octombrie; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 224-234; Chișinău. Enciclopedie, Chișinău, 1997, 310; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 185; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 275-280. M.Dg.
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
ajuns să transforme eseul într-un vas de acumulare a propriilor idiosincrazii. Apariția psihanalizei și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative, în fața oglinzii (speculum). În raport cu problematica centrului, eseul este deja descentrat. Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la ferma lui din statul Wyoming”. La rândul său, Menendez va fi lichidat în deșertul Nevada de trei agenți la fel de flexibili în înțelegerea actului de justiție precum căpitanul Gregorius. Dincolo de aceste întâmplări care tulbură monotonia unei existențe lipsite de orizont, autoportretul lui Marlowe e suficient de puternic pentru a se impune ca imagine decisivă nu doar a detectivului despre sine, ci și a cititorului. Răspunzând invitației agentului literar Howard Spencer de a-și face o scurtă prezentare, Marlowe rostește o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
privat de sare timp de o săptămână; în alt rând, a petrecut o săptămână întreagă fără să bea o picătură de apă sau de vreun alt lichid, și și-a ținut pariul până la capăt, dar la sfârșit s-a prăbușit”. Autoportretul lui James Joyce detaliază regimul ascetic pe care și-l impun unii adolescenți (în Blos, 1962/ 1967). Joyce reușise să-și mortifice toate cele cinci simțuri: vederea, ținându-și ochii în jos și abținându-se să întâlnească privirea vreunei femei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității naționale, resuscitând figurile ei
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]