852,023 matches
-
de vedetă de către ziariști și oameni de televiziune inculți și agresivi, dar provoacă și o cumplită invidie celor incapabili să admire. S-a dezvoltat, împotriva lui H.-R. Patapievici, o adevărată "ură de clasă", trăită și propagată cu fervoare de autori care nu sunt și nu vor putea fi niciodată de clasa lui. H.-R. Patapievici are o vastă cultură filosofică, științifică și literară, pe care a început să și-o facă încă din timpul comunismului cu o încredere absurdă în
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
din acesta, Omul recent este o carte cu probleme!) care ne preocupă îndeosebi pe noi, pe români, într-un moment istoric în care putem - dacă nu cumva e doar o iluzie - să alegem o direcție de evoluție. în mod special autorul supune unei judecăți critice idealul umanist al lumii de azi, care presupune bunăstare pentru toți, prin redistribuirea forțată a ceea ce creează oamenii de valoare, situare exclusiv în prezent, amnezie interesată și asigurarea confortului sufletesc prin reprimarea sensibilității. "Oamenii de azi
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
putem râde, dar de atitudinea lor de polițiști ai culturii - nu. în stilul campaniilor de presă de altădată îndreptate împotriva "culturii burgheze", Ion Bogdan Lefter recurge la etichetări ideologice, care, dacă nu mai pot duce, ca pe vremuri, la arestarea autorului incriminat, vizează oricum marginalizarea lui. Luate în serios, acuzațiile formulate de directorul Observatorului cultural ar putea avea drept rezultat trecerea lui H.-R. Patapievici pe lista neagră a extremiștilor, indezirabili în Occident. Ion Bogdan Lefter vorbește de "stereotipuri antimoderne, antioccidentale
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
a lui Ion Bogdan Lefter, cartea lui H.-R. Patapievici este "stufoasă și greoaie", dovedește "insuficiența documentării" și "incultură" în multe domenii. S-ar putea pune întrebarea de ce mai este nevoie de o asemenea mobilizare de forțe pentru combaterea unui autor lipsit de valoare, insignifiant, fără șanse de a rămâne în istoria filosofiei. Preîntâmpinând întrebarea, Ion Bogdan Lefter recurge tot la o metodă proletcultistă și anume susține că H.-R. Patapievici, așa lipsit de valoare cum este, are faimă și îi
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
fi multe de spus despre ceilalți participanți la "dezbatere": despre Adrian Miroiu care face gafa de a afirma că H.-R. Patapievici place numai criticilor literari (să înțelegem că Ion Bogdan Lefter nu e critic literar?), despre Vlad Alexandrescu, un autor elevat și de bunăcredință, nimerit prin cine știe ce întâmplare în "plasa de fluturi" a Observatorului..., despre Valentin Protopopescu, care face eforturi vizibile de a-și reprima admirația față de H.-R. Patapievici, despre Dan J. Ungureanu, un fel de Mircea Badea al
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
Evident, absolut orice editură își dorește asta pentru că vrea să vîndă obiectul cu pricina. Amuzant este că cei care lichidează necruțător cartea nu fac altceva decît să participe în continuare la lansarea ei și, aș spune, aproape mai eficace decît autorul sau editura. Tirul la care ea a fost supusă, semnăturile care s-au angajat în operațiunea asta de contestare i-au crescut imens audiența. O mare categorie de oameni, recenți sau nu, vă socotesc pe Dvs., pe dl. Patapievici, pe
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
parte dintr-un fel de bloc nediferențiat. Asta înseamnă că de afirmațiile, părerile sau faptele unuia sînt "vinovați" toți ceilalți. S-a făcut aluzie la asta și în articolele publicate despre Omul recent. Aproape că sînteți percepuți, cu toții, ca un autor colectiv al acestei cărți...Cum vă explicați această enormitate ? Da, sîntem un soi de balaur cu mai multe capete. Și aceste capete trebuie să fie amputate pe rînd, ca să fie salvată Ileana Cosînzeana. În ce mă privește, mă simt bine
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
le-a confirmat ulterior. Pînă și mobilizarea cvasi-isterică a criticilor săi (nu vreau să devin paranoic la rîndul meu și să vorbesc de un comando exterminator) dovedește relieful, anvergura lui Patapievici. Nu recurgi la artilerie grea pentru a lichida un autor insignifiant, despre care pretinzi că merită "uitat". Patapievici e, de mai mulți ani, o prezență masivă în publicistica românească. Scrie mult și, mai ales, scrie bine, are un portret stilistic pregnant, o marcă inconfundabilă. Aș adăuga că are și meritul
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
rug. Să comentezi foarte dur o carte pe care în mod vădit n-ai citit-o... Abordarea acestei cărți în bună parte din articolele din Observator cultural a fost inadecvată, întrucît se pornea de la o judecată gata făcută, discutabilă, despre autor, ceea ce cred că mai toată lumea a observat. Ce v-a deranjat pe Dumneavoastră cel mai mult ? Combaterea cărții prin anatemizarea autorului și efortul de a găsi unui act intelectual motivații murdare. Apoi, în unele cazuri, procedeul trist de a comenta
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
parte din articolele din Observator cultural a fost inadecvată, întrucît se pornea de la o judecată gata făcută, discutabilă, despre autor, ceea ce cred că mai toată lumea a observat. Ce v-a deranjat pe Dumneavoastră cel mai mult ? Combaterea cărții prin anatemizarea autorului și efortul de a găsi unui act intelectual motivații murdare. Apoi, în unele cazuri, procedeul trist de a comenta foarte dur o carte pe care în mod vădit n-ai citit-o decît, cel mult, pe sărite. Este un lucru
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
trist de a comenta foarte dur o carte pe care în mod vădit n-ai citit-o decît, cel mult, pe sărite. Este un lucru inadmisibil. Am simțit de cîteva ori că recenzia nu are legătură directă cu cartea, că autorii recenziei sînt departe de a fi citit cu acribie paginile pe care le comentează. Pe urmă poți să-i semnalezi autorului scăpări bibliografice - sîntem într-un moment în care n-ai cum, dacă ești normal, să acoperi toate titlurile - dar
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
sărite. Este un lucru inadmisibil. Am simțit de cîteva ori că recenzia nu are legătură directă cu cartea, că autorii recenziei sînt departe de a fi citit cu acribie paginile pe care le comentează. Pe urmă poți să-i semnalezi autorului scăpări bibliografice - sîntem într-un moment în care n-ai cum, dacă ești normal, să acoperi toate titlurile - dar să sugerezi cu asta că ai de a face cu un diletant absolut, cu un om care n-are lecturi este
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
anumită tradiție, în cadrul căreia trebuie judecată. O tradiție contestată de mulți, dar care nu e mai puțin una dintre marile tradiții ale culturii europene: tipul de demers care privește cu melancolie evoluțiile contemporane a demarat o dată cu modernitatea și există numeroși autori, de la Spengler la Jung (Gegenwart und Zukunft), de la Huizinga (Im Schatten von Morgen)... Pînă la autori din altă categorie, romancieri ca Milan Kundera... Evident. După cum există și familia de spirite Edmund Burke, Joseph de Maistre, Lord Acton, Allan Bloom, foarte
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
puțin una dintre marile tradiții ale culturii europene: tipul de demers care privește cu melancolie evoluțiile contemporane a demarat o dată cu modernitatea și există numeroși autori, de la Spengler la Jung (Gegenwart und Zukunft), de la Huizinga (Im Schatten von Morgen)... Pînă la autori din altă categorie, romancieri ca Milan Kundera... Evident. După cum există și familia de spirite Edmund Burke, Joseph de Maistre, Lord Acton, Allan Bloom, foarte onorabile. Nu putem exclude nici una dintre aceste tendințe. Patapievici spune la un moment dat în carte
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
un volum la altul. Ea reconstituie, caleidoscopic narativ, aș spune, istoria celor 20 de ani ai cenaclului "Sburătorul", care s-a cerut căutată, dacă nu dibuită uneori (Gabriela Omăt o recunoaște în Nota asupra ediției) în prodigioasa inventivitate scriptică a autorului. Este modul cu totul personal al lui E. Lovinescu de a-și exterioriza implicarea într-o împrejurare anume sau legată de o persoană anume, între privire distantă și trăire violentă, strict disciplinată. Raportare la o realitate, excesiv concentrată în general
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
altfel interesant cuplul Tudor Vianu-Ion Barbu, de exemplu, schimbările de umoare ale lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
în stare să arunce punți spre sinteze între domeniile cele mai diferite, ceea ce presupune matură cunoaștere a culturii, și literaturii, dar și a cunoașterii problemelor epocii, altele decît cele abia menționate, Și, mai presus de orice, presupune știința celor trei autori ai "notelor" de a se aventura printre miile de pagini ale publicațiilor periodice românești interbelice de unde, prin deducție, susținută de solida lor pregătire, Margareta Feraru, Gabriela Omăt și Alexandru George să depisteze, în stilul propriu și cu accentuata lor individualitate
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
scoaterea din cursă a concurenților tineri, de preferință înainte de a ajunge la al doilea film). CNC-ul ar fi obligat la minime inițiative proprii de promovare a filmului european, spre a ieși în întîmpinarea interesului publicului cinefil față de filmul de autor și de artă. Pentru că aceasta e problema nevralgică a rețelei cinematografice, din alt unghi decît cel mafiotic și subcultural, dincolo de cascadoria filmică erijată ca politică de stat și emblemă a României în lume. Ne putem imagina cît de mult suferă
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
imperiul, căpătând importantă europeană ce-i dădea stabilitate, Îi făcea pe mulți revoluționari de la 1848 să vrea să se apropie din nou de fostul lor combatant care se Încoronase trădându-i, dar și Napoleon al III-lea avea ambiții de autor, Isi publicase tratatul despre artilerie al carui limbaj tot această distinsa literata i-l corectase, iar acum voia să scrie și o carte despre Iulius Caesar, pesemne, tocmai pentru a se compară cu acela. Avea, deci, nevoie de verbul talentat
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
recent e de natură să trezească reprobarea cea mai netă. Primul lucru care ne-a venit în minte citind articolele cu pricina au fost acele campanii de tristă amintire purtate în presa comunistă de pe vremuri care ținteau la compromiterea unor autori sau opere. Nu spunem că este la mijloc cineva care a orchestrat Opiniile din Observator. Dar reaua voință este așa de vădită, încă din introducerea redacțională, și părerile atît de tendențioase, încît am rămas perplecși. Am atrage atenția colegilor noștri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
colegilor noștri că n-are nici o relevanță într-o asemenea dezbatere faptul că Omul recent a fost premiată în timp record de Cuvîntul sau faptul că, în schimb, au tăcut publicații care l-ar fi întîmpinat altă dată sărbătorește pe autor. Ce sugestie nepotrivită, apoi, să spui că în mediile intelectuale circulă opinii din cele mai negative despre carte! Dirijarea discuției, iat-o, din capul locului, așa că articolul care o deschide, al directorului revistei, aproape că nu ne mai miră. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
de fond legate de Omul recent. România literară va găzdui ea însăși o dezbatere, opiniile vor fi strict individuale, cum e firesc. Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții și, mai ales, a autorului. O stranie presupoziție traversează textele și anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obișnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
Ceea ce ne-a șocat în grupajul din Observator e maniera de abordare a cărții și, mai ales, a autorului. O stranie presupoziție traversează textele și anume aceea că freamătul din jurul Omului recent a fost amplificat de statutul de vedetă al autorului. O spune cu umorul său obișnuit, de la primele rînduri, dl I.B. Lefter, făcînd din H.R.P. "un caz" și diagnosticîndu-l ca atare. O repetă dl Valentin Protopescu în chip de-a dreptul grobian: H.R.P. ar fi rodul unei deșănțate mediatizări din partea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
Ionescu, Cioran, ca să nu mai vorbim despre relația delirantă și misticoidă cu Brâncuși), este, pînă la un punct, ilogic, iar de aici încolo, de-a dreptul suspect. Dacă avngarda literară românească s-a bucurat de un interes constant și toți autorii importanți, începînd cu Tristan Tzara și terminînd cu Gherasim Luca, Dimitrie Trost și Paul Păun, au apărut măcar în exegeze și în antologii, dacă Marcel Iancu a beneficiat și el de o mare expoziție monografică, Victor Brauner a fost, în
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
de rușine ochii să-i închidem..." Romanele despre "zonele crepusculare", interzise moralității mărginite, nu sunt rare, însă cu totul rare sunt astfel de romane bine scrise. Virgil Stanciu a tradus excepțional și a clarificat, într-o bine documentată postfață, un autor care și-a creat deja faimă de "anti-pudibond", morbid și deviaționist: Ian McEwan, (n. 1948, cunoscut prin volumele de nuvele întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire, 2001). Pornind
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]