95,569 matches
-
de pe colina învecinată. Le vedeam lucind alămurile...Odată ajunși acolo, deasupra pâlcului negru de brazi, se lăsau lin în jos și, deodată, auzeai limpede, auzeam atât de limpede, cu inima toată deschisă, în așteptare, melodia dulce, visătoare, a cornului. O auzeau și ceilalți muzicanți rămași acolo jos, pe terasă, lângă noi, de vreme ce îi răspundeau: clarinetele în registrul lor grav și bașii și contrabașii. Dar nu puteau împiedica, acoperi, înfrânge prin puterea, prin mulțimea lor apropiată, chemarea din depărtare a cornului. In
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar n-ai să simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam un minut sau două, timp nemăsurat de lung, un scârțâit ușor, nimic mai mult, dar eram înlemnit. "Acum îți dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice pedant Herr Doktor Ambrosius, și toate aceste explicații
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de mătase și îl întreba: "Nu-i așa că nu te-a durut deloc?". I se părea că totul se petrecuse demult sau că visase toată operația. Nu vedea nimic, căci i se pusese și pe ochiul neatins un tifon, dar auzea în jurul său vocile, puternice, de parcă ar fi răsunat lângă bazinul de înot unde toți, îndeosebi fetele, parcă țipau. Medicul dădea explicații bunicii sale care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu ceai de mușețel. Deodată s-
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
său vocile, puternice, de parcă ar fi răsunat lângă bazinul de înot unde toți, îndeosebi fetele, parcă țipau. Medicul dădea explicații bunicii sale care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu ceai de mușețel. Deodată s-a auzit și pe sine întrebând cu glas tare: "Sibyle, nu-i așa că tu erai ieri cu un vânător la...?". Bunica îl întrerupse strângându-l de mână: "}i-am spus, dragul meu, că nu era ea. Copilul acesta are prea multă fantezie
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu un vânător la...?". Bunica îl întrerupse strângându-l de mână: "}i-am spus, dragul meu, că nu era ea. Copilul acesta are prea multă fantezie. Își închipuie mereu lucruri care nu sunt..." Se făcuse tăcere în cabinet, când am auzit vocea Sibylei, pe care n-o vedeam, răspunzându-mi liniștită, parcă nițel ostenită: "Ba da, Nikolaus, m-ai văzut bine. Eu eram". Tot ea a fost cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
pe obraz. "Ca să te păzească până când am să lipsesc eu. - Te rog, nu pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar fi bine să ațipești puțin". Pusese o placă la patefonul cu pâlnie His Master’s voice. Din pâlnia lată se auzea, cam răgușită, o voce de bărbat. Recunoșteam liedurile lui Schubert, din care cânta mama acompaniindu-se la pian, închinate dragostei nefericite a tânărului ucenic morar pentru frumoasa morăriță. "A ta este inima mea și în veci va fi a ta
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
m-am trezit. Deschisesem ochii și, iată, vedeam acum pe perete tabloul, iar ceasul arăta puțin înainte de șase. M-am uitat în jur, eram singur. Lângă mine, cu capul pe pernă, Arlechinul. Voiam să o strig pe Sybile, când am auzit-o vorbind într-o altă cameră. Nu înțelegeam ce spune, mai ales că vocea ei era acoperită de alta, mult mai puternică, mai severă, aceea a lui Herr Doktor. Așteptam să termine pentru a o striga. Când a sunat de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
nu-i mai vedeam. În zadar mă holbam să-i descopăr undeva deasupra bazinului, a brazilor. Pe unde s-au strecurat, mi-era cu neputință să înțeleg. Căci deodată, de acolo din luminișul dintre brazii de pe colina învecinată s-a auzit, ca de obicei, melodia dulce a cornului. Nu mai zboară, nu mai zboară!" - am strigat izbucnind în lacrimi. "Cine, ce nu mai zboară, iubitule?" - întreba îngrijorată Matata, mângâindu-mă pe creștetul chilug, cercetându-mi fruntea dacă nu am cumva febră
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o căzătură ciubucară, avocatul un bandit, judecătorul, mitarnic și-așa mai departe. Dacă tragi linia, în țara asta toată lumea e pusă pe hoții și pe chiul, nimeni nu se pricepe la ceea ce face, iar haosul tinde să se generalizeze. Cînd aud asemenea sentințe, exprimate de oameni care, altfel, par a avea scaun la cap și chiar au, arunc întrebarea "Din ce statistici reiese asta?" În formulări diferite, răspunsul e că asta se cunoaște de la distanță. Se vede (Mă trezesc și luat
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
obligat să facem anumite lucruri. Nu de dragul lor, ci de dragul nostru. Au spus-o și pe scurt, și pe îndelete, și blând, și răspicat: faceți reformă, anihilați corupția, eliminați-i pe securiști din structurile statale Ei au spus, ei au auzit. După incalificabila prestație a regimului Constantinescu, iliescienii n-au avut decât să pluseze la cacialma. Deși cerințele Uniunii Europene sunt mai limpezi decât cristalul, ei au dus la paroxism tehnica bezelelor languroase, pe față, dublate, în spatele cortinei, de îngroparea cu
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câștigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franțuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediții a avut? Nobel, ceva?... Cultural și explicativ cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă izbucnise într-
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
lor, odată vânați îi readuceau pe bunici în stomacul nepoților, într-o sacră circularitate. Toate acestea s-au pierdut, desigur, și iată-ne, în primul deceniu al primului secol al celui de al treilea mileniu ( sună rotund, parcă am mai auzit) cu patru bravi bătrâni pe umeri de salariat și cu un plăpând fond de pensie, care mai și dispare scurt, precum cursurile de apă, în peșteri. Ă ne gândim numai ce ușurare bugetară am resimți când ar rămâne doar trei
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
posturi fac bună figură de indivizi omenoși. Metoda de a face din victime călăi și-a dovedit eficiența și în îndoctrinarea propagandistică la care-au fost supuși "politicii" începând din 1960. Dacă în prima sa etapă de detenție - afirmă Corpas - auzeai de la ei că regimul comunist mai ține un an, maxim doi, părerile li s-au întors pe dos. Doar bomba atomică va distruge comunismul, prefigurau reeducații. În binomul relației speciale în care intră o carte cu cititorul ei, Iosif Corpas
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
exuberanța barocă a uniformei militarului nobil rus, în stare să șocheze pe englezi, cu simțurile exacerbate la orice ar putea fi "ștafetă a invaziei". Același "jurnal" aduce în finalul său, imaginea, simbolică aș zice, pentru anul când "începuse să se audă de orașe prefăcute în cenușă", a două femei în noaptea Sfântului Silvestru. O regină venită la Mogoșoaia să-și petreacă Anul Nou, și autoarea solicitată să fie companie celeilalte, deși ar fi simțit nevoia să-și prelungească șederea pe malul
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
recunoscut în titlul editorialului meu titlul unei cărți a lui Jean-François Revel din 1990 ( ediție românească, Humanitas, 1993, în traducerea foarte clară a lui Dan C. Mihăilescu). În ultima lună, văzînd pe mai multe canale t.v. românești și străine, auzind din oră în oră la radio sau citind în trei-patru ziare în fiecare dimineață ce se întîmplă în Irak, mi-a revenit de cîteva ori în minte extraordinara carte a eseistului francez. Remarcînd că epoca noastră beneficiază de o informație
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
gazetărie inteligentă. A ajuns Tucă, e drept, un reper al succesului media, dar cred că interesele românilor sunt catastrofal servite prin emisiuni în care se poate spune absolut orice despre lucruri grave ce ne privesc direct. E jenant să mai auzi și acum, la încheierea conflictului, acuzații c-a fost un "război nelegal" și că americanii n-au vrut decât să pună mâna pe sondele de țiței ale lui Saddam. O fi hoțul din Bagdad o creație a Hollywoodului, dar e
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
Cristian Teodorescu Dacă am scris noi, ăștia din presă, că și străinii s-au speriat de corupția din România, Puterea ori ne-a luat de sus, ori ne-a ironizat, ori s-a făcut că nu ne aude. Premierul Năstase declară periodic război corupției, fiindcă dă bine la presă, dar uită să și înceapă acest război. Președintele Iliescu aruncă, din cînd în cînd cîte o petardă, de care nu se mai sperie nimeni. Parchetul General se ocupă de
Corupția după Guest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13997_a_15322]
-
de asta? Sunt necăjit și mă doare"... Îi pun bănuțul în mână, și el se tânguie cu lacrimi adevărate și multe, mulțumește cu o recunoștință cum n-am mai văzut. În timp ce mă îndepărtez și traversez spre Lupoaică, încă îi mai aud glasul ireal de dulce, ca al bunicului meu, cândva, când era în lumea aceasta și mă iubea lăcrimând mângâiat, fericit că mă are. Lacrimile adevărate, averea lui, mila lui și cuvântul bun către mine copil, le regăsesc în ființa acestui
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu. Și atunci degetele mele se bucură că eu aud. Îmi aud pianul, claxonul unei mașini când trece prin fața blocului, soneria telefonului, vocea ta. Vocea mea. Surdă și bâlbâită." Lucrurile sunt văzute fie cu ochiul filologului suferind de deformare profesională, fie, ca antidot la cel dintâi, cu ochiul limpede al copilului, pentru
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
numească astăzi cineva Sf. Gheorghe, iată o întrebare la care dacă nu v-ați gîndit pînă acum, merită să o faceți serios de aici înainte. Cînd trec peste tine războaie, cînd morții nimănui se usucă pe marginea drumurilor și cînd auzi cum în bocancii lor umflați de lacrimi și de sînge cîntă greierii și înflorește pelinul, cînd soldații ruși vin să-și spele picioarele în lacurile tale alpine și să-și zvînte obielele pe acoperișurile casei tale abia isprăvite, cînd Dumnezeu
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu a murit" și că nimeni nu ne mai aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]