874 matches
-
ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin care crede el că și le-ar putea împlini. (Fiindcă, altfel, speranțele n-ar mai însemna altceva, decât niște simple iluzii, corect?) Astfel, dânsul cunoștea foarte limpede, însă doar din auzite, un anumit loc mai aparte, un adevărat locșor secret pentru majoritatea lumii, unde se vindeau, la prețuri întrucâtva satisfăcătoare și atractive, stupefiante. Totuși, Șerban încă se afla - ca să zic așa - abia în faza de coacere și nimic, privitor la asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Iar pe cealaltă linie, de partea cealaltă a peronului, deservită de aceeași pompă, al cărei braț era rotit în sens invers, opreau trenurile ce se îndreptau spre misterioasa Transilvanie, pe care la vremea aceea încă n-o cunoșteam decât din auzite. Eram însă mândru că, indiferent de destinația spre care se îndreptau, trenurile staționau în gară la noi și își împrospătau rezerva de apă, care le dădea vigoare. Așa îmi închipuiam locomotivele cu aburi: târându-se până la noi în gară vlăguite
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul lui legănat de fost prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât e ziua de lungă, uneori și noaptea, stau aplecat asupra hârtiei și numai arareori îmi fac vreme pentru a privi mai cu atenție la cele din jur. Cât despre ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
asupra fenomenelor naturii: ploi, fulgere, cutremure!... Nu fusese prea atent Profesorul atunci; i se păruse că bătrânul încerca să se fudulească, aducând în discuție lucruri peste condiția sa; meșterul părea puțin băut. Regreta că nu reținuse mai mult din cele auzite. Ce legi descoperise Ceasornicarul? Ce mecanism? Din zdrențele alea de cărți aflase. Dar cum deslușișe graiul? Mai mult întrebări; Profesorul de naturale și-a zis să mai aștepte... Mulți și-au dat seama, ca treziți din vis, că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a chipului, vestmintele modeste îl fac un Simon-Petru gata de a primi răstignirea, fie și cu capul în jos, pentru Hristos și Neamul nostru românesc. Crez, convingeri, idealuri, și vai! atâtea valuri de lacrimi și sânge!... “Luați seama la ce auziți: Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultați, vi se va da și se va prisosi”. (Ev. după Marcu, cap. 4;24) Atâtea neliniști! Și atâtea suspensii... Mă obsedează incredibila asemănare dintre anumite răvășiri ale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
acum o reinstaurează - și o va folosi“. Fură îngroziți, ca în vremea lui Tiberius, care scăpase de dușmani printr-un șir necruțător de procese. Valerius Asiaticus spuse, fără să mai zâmbească: — Numele pe care le-a citit grecul acela sunt auzite și în afara Senatului, circulă prin întreaga Romă. Ieri, Cerialis și Betilenus s-au dus în Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
auzi, cu putere de tunet, vocea sărbătoritului: hai! Să apuce, fiecare; de ce poate; și să recuperăm, cât mai iute, prețiosul timp pierdut, că, pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acesta s-a schimbat în vremurile moderne, deși a rămas tot numeros și acum, poate spune fără să greșească: sunt mulți, dar proști. Și bazându-se ferm, pe acest aspect definitoriu al poporului, nu s-a sfiit ca să-și facă auzite propriile legi, propria tălmăcire a Constituției, care totdeauna i se pare că nu este chiar după dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită după flota pierdută, stau
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit de necaz, ci să facă ceva. Povața mea, Mitică, este să pornești cât mai repede în căutarea copiilor. E posibil să fi trecut Sabarul și să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții. Dar când Virgil încerca să-i povestească la rându-i cele auzite de la cojocar, Stelian îl asculta un minut-două în tăcere, după care îl întrerupea pentru a-i spune scurt și cuprinzător că omul rămăsese infirm de un picior în război, dar nu și de relele-i năravuri. Că nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum vezi am o aripă rănită ți nu am mai avut puterea să zbor până la un izvor. Stejărel, cu ochii luminoși și surprins de cele auzite, îi spuse: Nu trebuie să-mi mulțumești! Pe mine nu m-ar fi ajutat prea mult acea micuță cantitate de apă și cred că Dumnezeu te-a trimis în calea mea. Te-aș ruga să mi arăți drumul spre ținutul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu pînze... Vreau doar să mă dedic ceva mai mult vieții mele personale. Se Întoarse atunci către Marie. - Vom putea să ne gîndim un pic și la noi și la copilul pe care-l dorim amîndoi... CÎteva aplauze se făcură auzite. Christian se apropie de logodnica sa, care se Încordase imperceptibil. - CÎnd ai acceptat să-mi devii soție, a fost cea mai frumoasă zi din viața mea. Acum viața ne oferă o a doua șansă, dragostea mea, să n-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uita niciodată generozitatea voastră. Tu mi-ai fost tată drept și iubitor și te voi respecta toată viața mea. Lasă-mă să-ți spun că, pentru toate astea, te iubesc, tată! Arus se opri în loc, copleșit de emoție. Toate cele auzite erau adevărate; dar cîți copii își dau seama de rolul adulților în maturizarea lor? Iar Lupino... întrecea toate așteptările. Ei, cîtă putere îi trebuia să-i spună acestui lup desăvîrșit că nu mai exista loc pentru el în haită? Cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lume, să-mi caut familia. Trecutul meu nu începe aici, și trebuie să aflu de unde mă trag. Hotărîrea mea este luată. Mîine, în zori, voi fi deja departe de locurile astea pe care le îndrăgesc atît de mult. Șocul celor auzite o cutremură pe Hana. Singurul ei camarad pleca? Dar pentru ce? Cine-l alungase? Te-au speriat lupii tineri, Lupino! Te-au amenințat; te amenință de-o bună bucată de vreme, și tu n-ai avut altă treabă decît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se părea că se găsește pe buza unei cascade uriașe care se prăvălea spre măruntaiele pământului. Era copleșit de bubuitul propriului său trup. Apoi, dindărătul ușii Închise, desluși un ușor târșâit. Oameni care se Înghesuiau Încercând să nu se facă auziți, Înăbușind cu mâna sunetul glasurilor, ca să nu Îl deranjeze. Dar ora era târzie și afară Îl așteptau cardinalii care veneau să Îi anunțe că era timpul alegerilor. Oare unelteau ceva pe ascuns? De ce nu fusese convocat la conclav? Totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Înșfaci chica Fortunei trecătoare. Se duse și trecu de pragul galeriei. De cum ajunse afară, Dante Îl văzu cum se Îndrepta spre Porta Carraia și o apucă, la rândul lui, pe același drum. Pășea Încet, tot gândindu-se la cele auzite. Să Înșface chica Fortunei... Nu reușise Încă, În prima jumătate a vieții sale. Și nici acum zeița cea legată la ochi nu părea să Îi acorde favorurile sale. Îl aștepta o cale a măreției, nu a fericirii. Iar la glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spune Comandantul. — Așa am fost dintotdeauna, nu se lasă Regizorașul, deci mă ajuți sau nu? Vreau să știu odată. — N-am auzit nimic din ce mi-ai spus, sînt străin complet de ce mi-ai propus, nu ne cunoaștem decît din auzite. Pentru asta, uite-ți cadouașul, luptătorule, îi spune Comandantul scoțînd ceva la iveală dintr-un sertar al biroului, și cu asta, basta. — Două grenade? face Regizorașul ochii cît cepele, îți bați joc de mine? se răstește privind la mîinile Comandantului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a făcut din nou liniște, am Înțeles că aventura noastră se apropia de sfârșit. Și că azi nu se mai moare din dragoste, ceea ce e un mare progres, căci dacă viață nu e, nici dragoste nu e. Încurajat de cele auzite, mă gândeam că nepotu' meu ne va găsi și nouă loc undeva, Într-o pictură de-a lui. Domnul Tobă se uita la mine, eu mă uitam la el, a treia sticlă era demult goală, ghidul dormea, iar În piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sora ei ținuse secretul pentru că era vorba despre o conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a făcut-o cu mâna lui”, mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: „Dumnezeu să-l ierte”. Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil nu mă grăbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
băut-o în silă și cei doi drumeți. N-ar fi băut-o, dar trebuia s-o bea. Hrana le făcea scârbă. Mâncau curmale, care erau totdeauna așa de gustoase, iar acum li se păreau fără gust. Iahuben știa din auzite că unele neamuri de păstori străbat întruna deșertul. Unde se opresc, de unde iau umbră și apă? În drumul atât de lung, ei doi nu întîlniseră nici un om. Când arșița nu se mai putu îndura, își desfăcură cortul și se culcară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
stăruință, Utnapiștim se încredință că stă de vorbă chiar cu Auta. Și atunci vru să-l slăvească socotindu-l zeu. Nu-i putură spune pentru ce au venit, nici că luntrea străină este în țara Haru. Dar Utnapiștim știa din auzite că zeii au coborât iarăși. Nu-i întrebă însă nimic, stăpînindu-se de teamă. Strîngîndu-și marfa necăutată de nimeni, cei doi oameni negri plecară spre marginea Sodomei cu Utnapiștim. Omul din Sumer cunoștea un loc unde cei doi s-ar fi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]