1,671 matches
-
Acasa > Literatura > Fragmente > SIBERIANA Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Gondolier nebun, te-avânți sălbatic Prin galerii de sare și de foc, Nu simți că universul ți-e tomnatic Iar dacă pun și gramul de noroc Pe care-l însoțești cu demnitate, Vei apărea un fel de vrăjitor În plin avânt pe colț de
SIBERIANA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347509_a_348838]
-
pentru că drumurile lor s-au intersectat atât la Montreal cât și la Vancouver. Nu s-au dat la o parte de la muncă și nu s-au sfiit nici să taie lemne în pădurile lui Cornel Popa și nici să se avânte în construirea de vapoare la Halifax! Le-au încercat pe toate, au muncit și au trăit momente inedite pe parcursul unei prietenii de care acum Dumitru Sinu își amintește cu nostalgie. Mie mi-a relatat numai câteva instantanee cu Radu Bumbaru
UN AL TFEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348714_a_350043]
-
ar fi oare drumul fără obstacole, fără încercări? Unde s-ar mai integra sentimentele, trăirile, emoțiile?! Avem de trăit aventura în toată splendoarea și hidoșenia ei. Avem nevoie de trecut pentru a realiza ce e prezentul și pentru a ne avânta spre viitor. Avem nevoie de impulsuri din când în când, opririle nu trebuie să dureze prea mult. Chiar obosiți, debusolați, scârbiți, sau prea entuziaști, nu avem voie să ne oprim. Ai privit vreodată trenurile cum vin și pleacă? Chiar dacă nu
UN NOU ÎNCEPUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348786_a_350115]
-
Anca Sigartău! Deceniile trecute, împietrite, i-au densificat și fixat harul și tenacitatea, valul de după 1989 i-a înaripat vrerea, determinarea de a sluji Thaliei, pe fundația propriei experiențe de o viață de om și artist. De aceea s-a avântat într-o candidatură cinstită la conducerea Teatrului Municipal „George Bacovia” din Bacău, funcție cu două orizonturi: pentru cineva poate însemna jilț, pasiune de putere, meteahnă, pentru altcineva o prelungire a scenei, interdependență de aspirație și împlinire reciprocă. Firește, nu a
ANCA SIGARTĂU. UN NOU ÎNCEPUT PENTRU TEATRUL DIN BACĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348763_a_350092]
-
clipe, că anotimpul alb, pe lângă bucurie, ne poate oferi destule neplăceri. Dacă în urmă cu o săptămână alergam veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârțâitul zăpezii de sub tălpile cizmelor, de porțiunile cu derdeluș în care mă avântam precum un copil, iată că gerul și vântul dezlănțuit care a urmat, m-a determinat să-mi refac lista cu preferințele anotimpurilor. Și... probabil și pe voi, cititorii acestor rânduri. Într-adevăr, ne-am adaptat vremurilor, schimbărilor atât climatice, cât
O FILĂ DIN MIEZ DE IARNĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346744_a_348073]
-
felul, Valorifică tot ce ai, Atingându-ți astfel țelul. Stăruitor continuă în luptă, Obstacolele să le ignori, Orice greutăți tu le înfruntă, Cu cer senin fără de nori. N-am vrut să stau mai liniștit, În râul vieții eu m-am avântat, Orice obstacol am întâlnit, L-am trecut, în urmă l-am lăsat. Privesc senin în amintire, Fără să-mi reproșez ceva, Mă cuprinde sfânta liniștire, Care este viața mea. Am învins tot ce a fost greu, Cu popasuri foarte scurte
SPRE APOGEU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346775_a_348104]
-
discuta pe această temă, este puțin probabil să depășim simplul stadiu al unor idei sau reprezentări mentale care produc oarece fiori sau emoții. Cu totul altă percepție a acestui fenomen avem atunci când cineva apropiat, un prieten sau un cunoscut, se avântă cu pași repezi spre veșnicie. Din perspectivă creștină, moartea nu este un sfârșit, ci doar o trecere spre un nou început, autentic și veșnic. De aceea, nu moartea în sine contează pentru un creștin, ci starea interioară a omului pus
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
cheme. V Și astfel, vine grabnic al cincilea străjer, Purtând în cupa albă pesemne destrămarea Și ca-ntr-un fum deschise pământul în adânc De unde spre lumină se înălță pierzarea. În tropot de armate, toți - duhuri din Șeol Încolonați se-avântă primejdii prevestind, De groaza lor pământul se răsuci în gol Și marea-nfricoșată restituiră morții În urma lor cadavre se-nșiră tăinuind Omenitatea sumbră îngenunchiată sorții. O dâră de mizerii în urma lor purtând, Mai negri ca disprețul pe săbii lunecând. VI
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
camioane pline cu manifestanți, care veneau din zona Casei de Cultură a Sindicatelor. Dacă doreai să părăsești zona gării nu ai fi reușit, deoarece nu mai circula niciun mijloc de transport în comun în nicio direcție. Doar taxiurile se mai avântau curajoase printre sutele de manifestanți. Am încercat să găsesc un mijloc de transport de ocazie spre Mangalia, dar cum se întunecase, nimeni nu mai oprea să te ajute. Din nou zburau trasoarele peste blocurile din șoseaua Mangaliei, deci, nu se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NU MĂ-NCUMET Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de neștiut; Tind doar până unde gândul Află visului intrândul. * Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de nevăzut; Îndrăznesc doar până unde Soarele sub deal s-ascunde. * Nu mă-ncumet să m-avânt Nici când am în pânze vânt, Căci
NU MĂ-NCUMET de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346309_a_347638]
-
Creatie > NU MĂ-NCUMET Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de neștiut; Tind doar până unde gândul Află visului intrândul. * Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de nevăzut; Îndrăznesc doar până unde Soarele sub deal s-ascunde. * Nu mă-ncumet să m-avânt Nici când am în pânze vânt, Căci mă depărtez de mal Numai cât mă duce-un val. * Nu mă-ncumet nici când harul
NU MĂ-NCUMET de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346309_a_347638]
-
Articolele Autorului Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de neștiut; Tind doar până unde gândul Află visului intrândul. * Nu mă-ncumet să m-avânt Dincolo de nevăzut; Îndrăznesc doar până unde Soarele sub deal s-ascunde. * Nu mă-ncumet să m-avânt Nici când am în pânze vânt, Căci mă depărtez de mal Numai cât mă duce-un val. * Nu mă-ncumet nici când harul Cere doar să-ntind paharul, Căci și azi, precum și ieri, Doar râvnesc la primăveri - * Și-anotompurile mele Au
NU MĂ-NCUMET de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346309_a_347638]
-
Și mă amestec cu volbura de lună din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu damnat! in silogismul dezbrăcat, trei judecăți aduse ca redută când mă avânt în volbura tăcută. Prima întrebare, nașterea ca salbă o viață acoperită, o monadă, iar moartea se amestecă-n aval, ca un sfârșit de început, un bal. Poeții plâng la margine de gând filozofii se adună într-un rând, doar îndragostiții
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346442_a_347771]
-
schimbe cursul vieții. Jocul seducției începuse, iar adolescenta intră în el inocentă dar curioasă de ce avea să urmeze. Relatarea primei întâlniri cu bărbatul misterios ar putea servi drept exemplu în ceea ce privește pericolele care s-ar putea ivi, pentru fetele care se avântă în relații cu bărbați nepotriviți, încă de la prima întrevedere. Și aici, povestirea capătă un oarecare ton didactic și chiar moralizator. Mesaje subliminale, mesaje SOS, răzbat din toate frazele, aproape că simți palpabil primejdia pentru ca mai apoi, să-i poți replica
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
dansul ei matinal. O imensă intindere de apă violet-roșiatică se înfățișa acum privirilor tinerilor fascinați de pe terasă. Creste de valuri înspumate, sclipitoare și veșnic în mișcare. Liniștea ce stăpânea împrejurimile, fu străpunsă de țipătul strident al unui pescărus, ce se avântase primul în căutarea, peștelui. Se ridicase spre cer ca o sageată, apoi plutise deasupra apei, iscodind dupa hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare începu să se destrame. La orizont apare încă mic
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
ademenitor, după fata aleasă,-i sfâșiat de dor . S-o poarte pe brațe, să-i râdă-n privire, să-i toarne în suflet elixir de iubire. Visând la iubită nerăbdarea înfruntă și-n vuietul iernii pe cai se aruncă, se-avântă în lume cu alți frați de ducă și sania-n goană, spre satul din vale, iute se-ndreaptă pe-a dragostei cale. Mireasa-l așteaptă. De trei zile bune nu poate să doarmă și-l cheamă pe june prin rugăciuni
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
neștiute, stihia iernii fără veste pornește, și-n teacă vântul spada-și răsucește. Și iată-i străbătând întinsa câmpie, în calea de-ntoarcere alb-argintie. Dar, vai! noaptea-și arată mâhnirea și iute își pune pe zări stăpânirea! Dhii! Caii se-avântă prin iureșul iernii când albul zăpezii cânta noi vecernii. Cu sângele-n clocot, sărutul pe buze, cu inima plină de-ale dragostei muze, nerăbdător mână caii spre casa lui mare, visând la logodnă și-a ei celebrare, de unde chiar mâine
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
Nu se opri din alergat nici când se împiedică de câteva oi ce behăiau dezorientate prin ploaie. Plângea , nu pentru că-și pierduse cizmele pe drum, ci pentru că nu mai știa unde este, nu mai știa încotro s-o apuce. Se avântă neputincios prin nămolul ce-i ajunsese mult peste glezne, trăgându-se cu încăpățânare de rogozul ce-i tăia palmele, se afunda tot mai mult pe un drum ce nu- i era cunoscut, până când...Glasurile pe care le auzea erau lângă
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu invită oaspeții la dans, cu toate că și până atunci au existat perechi care s-au avântat pe ring. Cei doi bărbați se priviră în fugă unul pe celălalt, apoi Ștefan îi făcu un semn discret lui Valentin s-o invite la dans pe Gloria. Acest gest nu-i scăpă vigilentei fete care și-a propus să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
vreme și oricum neînstare a ține piept strigătelor domnilor colegi. Doar Papa vorbea sotto voce, căci spunea bancuri, iar declamarea lor cerea respectuoasă liniște pentru rezultatul scontat, dar nu întotdeauna avut... Verva era la maximum! Și, când înălțimea vocilor se avântă spre plafonul înalt, își făcură apariția pe masă: un fazan înconjurat de castane coapte și un purcel de lapte c-un măr în râtu-i crocant, anturat de cartofi dulci tăvăliți prin unt și pesmet. La asemenea surpriză, tăcură siderați clipe
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ca la tot ce-a ajuns zdreanță să fac splendide nacele pentru visurile mele cărora le dau nuanță. Ciocârlii în mine cântă, aud susur de izvoare. Mângâi tandru orice floare ce-mi surâde și mă-ncântă. Spre-mpliniri visu-mi se-avântă. Strălucește-n mine-un soare ce cu raze sclipitoare lacrimile mi le zvântă. E desigur o minune care-mi ară în ființă aruncând în suferință și în plâns semințe bune. Cânt pe-ale iubirii strune, cred că totu-i cu
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376431_a_377760]
-
ducă odraslele la școală cu mașina, altfel drumul se parcurge la picior, sau cu bicicletea, când e vreme bună. Satul e înconjurat de păduri. Pe timpul iernii, Gheorge care fusese pădurar și câțiva prieteni ai săi se mai încumetau să se avânte în pădure, restul sătenilor erau prea bătrâni și le lipseau forțele s-o mai facă, iar tinerii băteau drumurile spre oraș mai mult cu mașinile, nu erau atrași de plimbări prin pădure ca cei din generația veche. După ce a băut
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VIS NEȘTIUT Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-nalț în zbor adesea rătăcind Prin nouri ce-au născut din tragedii. Sau mă avânt în valuri înnotând Printre speranțe dar și nostalgii. Un gând ascuns cuvântul va pătrunde Furtuna mea de vise îngropate. În inimă sau nu mai știu pe unde ! Chiar dacă sunt demult revendicate. Printre trăiri adesea rătăcesc Cu gândul hoinărind. Dar prin
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
luptă , însă când am căzut , trebuie să ne luptăm ca să ne ridicăm cât mai curând posibil de jos , să ne mărturisim păcatele înaintea Domnului și să ne cerem iertare , părăsind astfel păcatul pentru todeauna dacă e posibil , și să ne avântăm iar în lupta pentru neprihănire , și viață sfântă . 97 . Omul face ungerea și se roagă pentru cei bolnavi , dar vindecarea o dă Hristos , dacă se îndură . 98 . De ce mă numești bun ? Bun e doar unul singur , Dumnezeu . Dar Isus nu
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
vindecamcu-nflacarate pătimi... XXXI. SCRIE-MI..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Scrie-mi... Scrie-mi pe-ncheietura mâinii, cu slove de tandrețe.. Un tatuaj de gânduri să scrijelești pe umerii mei goi; Să te avânți încrezător spre soare, cu aripi îndrăznețe, Genunchiul tău să nu se zbată nicicând în brazde de noroi. Sa-mprospatezi cu flori de iasomie a tinereții glastra, Petale de frumos s-asterni pe-a timpului câmpie pârjolita. S-adapostesti în colivia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]