1,135 matches
-
renunță frecvent la acest tip de grafem, reliefând tehnica ingambamentului prin scrierea cu majusculă numai la începutul unui enunț (în majoritatea poeziilor lui L. Blaga sau N. Stănescu, de pildă) ori prin renunțarea completă la majusculă (în multe dintre poeziile avangardiste și postmoderniste). Ca unitate semnificativă („conținutul textului, adică universul lui intrinsec și fictiv, inexistent înaintea și în afara formei proprii“ - N. Manolescu), poezia se structurează în secvențe poetice, grupând logic un șir de imagini prin care se exprimă o idee poetică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
devină, într-un viitor previzibil, punctul de pornire a unui nou curent literar și intelectual. Pentru că acești autori nu închid, ci inițiază, de fapt, procesul căutării legitimității etice, republicane a literaturii. Trăind în tradiții literare în care sofisticarea modernistă și avangardistă reprezenta ea însăși un obstacol în calea articulării curajului civic, autori ca Havel și Goma, ar trebui studiați și apropiați ca veritabili experimentatori ...". Cu adevărat pasionantă, prin juvenila lipsă de prejudecți, devine cartea începând cu pagina 172, elocvente fiind pentru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1948 este condamnată. Edgard Lalmand și majoritatea comitetului central sînt reduși la tăcere. Secretarul general este demis din funcția sa în favoarea unui triumvirat. Secretariatul și biroul politic sînt reînnoite, în ciuda rezervelor reprezentantului Kominform-ului, francezul Etienne Fajeon. Fenomen neînsemnat sau semn avangardist? Întrebarea rămîne. Este adevărat că PCB a cunoscut o dezbatere care a înflăcărat partidul în ansamblul său și a pus întrebări pe care nici un alt partid comunist nu le-a pus în mod public înaintea raportului lui Hrușciov. ȘOCUL CELUI
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
occidentale cele mai conservatoare, cum ar fi cel grec și cel portughez, se vor replia în certitudinile lor, sperînd într-o furtună de scurtă durată și explicînd căderea regimurilor aliate ca rezultînd dintr-un anumit număr de erori. Cei mai avangardiști se felicită de înaintarea libertății. Dar declarațiile lor nu reușesc deloc să ascundă neînțelegerea direcției și haosul de la bază. În cîteva săptămîni, odată cu sfîrșitul experiențelor socialiste, partidele comuniste intră într-o altă etapă, fie că vor sau nu. Situația se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză, mai puțin cunoscut, Poemul grotesc, apreciindu-l ca fiind de factură avangardistă, ,,un Salvador Dali în cuvinte"19: Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
familiare, drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul nostru la Vatican, Sebastian Saviel (antitradiționalist, avangardist, savuros în umorul său de libertin fără scrupule, subversiv, exhibiționist, clamându-și public libertatea de a se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neomodernistă, altfel spus, de celelalte jocuri ce au marcat poietica secolului XX dacă unele versuri par a pastișa lirica generației sus-citatului Nichita Stănescu ori creația onirică, altele jonglează, în structuri silogistice pe jumătate jucăușe, pe jumătate solemne, cu o pseudorevoltă avangardistă asimilată temporar drept cod atitudinal fundamental. Maniera poetică predilectă, principiul liric structurant al textelor din Căutarea căutării este devoalat într-un text precum Le mal armé, declarație războinică a unui mal-aimé de sfârșit de secol XX: "rău armat apropiere furișă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
activitate literară (1995), Premiul pentru întreaga activitate literară în cadrul Festivalului româno-canadian "Ronald Gasparic" (2000), Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2009) ș.a. Ucenicia literară a lui Daniel Corbu oscilează între preferința pentru modelul avangardist, pliată pe un temperament belicos, pentru care contestarea valorilor consacrate este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se ramifică din ce în ce mai mult, probabil și pentru că abilul său constructor începe să aibă tot mai des conștiința propriei captivități în poem: "(poemul mi-a luat-o înainte. mărturisește totul./ mătură totul din calea mea. e un câine devotat./ un bun avangardist. ecoul pașilor se aude nestingherit./ voi fi declarat singurul locuitor./ al acestei vieți. Iar poemul ultimul ei supraviețuitor.)// ...// și totuși. lumea. oglinda din care nu privesc. vina de a sta închis în poem./ când sunt atâtea de făcut./ poemul nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac toaleta/ și pajii sorb lichior de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Grec din Siracuza de povară reprezentațiilor clasice. Într-o mărturie publicată în 'L'eco della stampa' (martie aprilie 1969) Lionello Fiumi, figură carismatica pentru tânărul Salvatore, creionează climatul acelor ani: În peninsula și în insule apăreau reviste ce susțineau principiile avangardiste și-i găzduiau pe simpatizanții acestora. Cea mai modestă, cea mai ponosita, cea mai sărăcăcioasa, cu format mic, imprimata pe hârtie proastă, asemenea celei de împachetat, a fost cea care a văzut lumina tiparului în 1917, la Messina, sub titlul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
măsurată, deține cele mai alese atribute ale noii arte. Dorința exegetului de a-si laudă prietenul l-a împins spre exagerări encomiastice, aflate uneori departe de adevăr: El, după cum bine spune Natoli, nu a preluat nimic de la crepusculari, futuriști, vocieni, avangardiști (ca să nu mai vorbim despre Pascoli și D'Annunzio!). Această afirmație, oare nu este cea mai bună recunoaștere, a personalității sale veritabile?225 Quasimodo era, adaugă Pugliatti, o voce întrutotul nouă, de calibrul lui Ungaretti sau Montale: Odată cu războiul ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
toate activitățile umane: comerț, finanțe, comunicații, cultură, artă etc., într-o dezordine redutabilă și într-un ritm ce se accelerează pe măsura progresului tehnologic. Dar acest continent numeric e o "junglă" plină de riscuri, în fața cărora chiar elitele cele mai avangardiste se simt descumpănite, măcar pentru faptul că toate vechile reguli internaționale, convenții, coduri etc. devin caduce, se dizolvă continuu într-o ectoplasmă planetară, un non-loc magic în care deja cei mai puternici își instalează imperiul. A treia revoluție este cea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și au oferit anticipări ale ideii și terminologiei care își vor fi câștigat consistența mai târziu. Chapman vorbește despre "pictura postmodernă" în jurul anului 1870, bineînțeles, în context estetic-evaluativ, pentru a desemna un tip de pictură care este "mai modernă și avangardistă" decât cea a impresionismului francez. Termenul însuși apare în anul 1917 într-o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile avangardiste... În pofida acestor "contaminări" semantice, Hassan nu crede că postmodernismul ar reprezenta avangarda secolului nostru și realizează chiar o enumerare de teoreticieni care au făcut în lucrările lor diverse asimilări ale postmodernismului cu alte curente 197. Astfel, observă că Matei Călinescu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că avangarda înglobează o negație universală ce nu este deloc caracteristică modernismului), în alt moment al expunerii consideră că putem vorbi de o avangardă postmodernistă, diferită de vechea avangardă, astfel încât și modernismul, și postmodernismul ar deține câte o fază proprie avangardistă. În "Despre postmodernism" (1986), Călinescu revine la aceste subiecte, dorind să le revizuiască într-o oarecare măsură, în contextul în care postmodernismul a căpătat o largă amploare, transformându-se într-o vocabulă curentă nu doar în America, ci și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pătrundem cu el într-o "irealitate imediată" vine din arta descripției minuțioase a banalului până la a-i împrumuta, prin observația concentrată, insistentă, străpungătoare, o transparență derutantă" (1967-1975: I, 546). La rândul său, în studiul său introductiv la antologia de texte avangardiste românești, Marin Mincu precizează că "[e]xtraordinara trăire interioară (subl. în text) [...] a lumii obiective de către narator se repercutează asupra expresiei epice [...]" (1983: 46). Aici, autoscopia dobândește proporțiile unei adevărate obsesii onirice, care, odată dezghiocată, dezvăluie un șir interminabil de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
emoții estetice care au revigorat mințile și sufletele, îmbinate însă și cu stupori la unii, care i-au îndemnat să folosească pentru "arta nouă" calificativele "decadent", "cosmopolit" și altele. Sculpturile lui Constantin Brâncuși din țară și din marile muzee occidentale, avangardiste și ele, au rămas mai aproape de o metafizică împletită cu mitologie și sacru, ce uimește dar și tonifiază dorința de a trăi mai bine și mai frumos decât căderea în robia banului și a nesațului de a avea cât mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
modernitate se poate face prin valorificarea tradițiilor, și nu prin închiderea față de "nou". Adaptare prin împletirea modernității cu tradițiile În Est, oscilațiile dintre democrație și anarhie sunt mai pronunțate ca în Vest, în virtutea conservării tradițiilor mai puțin afectate de mișcări avangardiste și reformiste. Ortodoxia creștină a avut și are influențe în acest sens. Oscilații politice ca cele amintite s-au putut vedea la noi odată cu spărgătorii de vitrine ori cu organizatorii de zvonuri derutante, de "scenarii care să intimideze, să provoace
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu se poate decela o influență directă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disidentă în fruntea căreia se afla Frantisek Kupka. Prima expoziție a futuriștilor are loc la Paris, în 1912, deși Marinetti își publicase manifestul în Le Figaro, din 1909. Primul Război Mondial reprezintă clivajul între două lumi, anunțat de aceste expoziții avangardiste. Această diversitate nu trebuie să surprindă; ca și în literatură, o serie de pictori încep ca simboliști vezi spre exemplu Theodor Pallady sau traversează o vârstă secesionistă, precum Luchian, pentru a se dezvolta într-o altă direcție. În acest caz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mistice în cazul lui Verona, "secesionismul münchenez" cu note prerafaelite al Ceciliei Cuțescu-Storck, cu valențele unei picturi influențate de simbolismul exotist al lui Gauguin, "neoimpresionismul lui George Mărculescu și Arthur Segal", feeriile simboliste mediteraneizate ale lui Kimon Loghi, sau "primitivismul" avangardist al lui Constantin Brâncuși etc.. Acest eclectism conduce însă și la situații conflictuale rezolvate temporar și nefericit prin excluderea pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912 și 1913 un artist nou, sculptorul Dimitrie Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
L. Bachelin, "A propos d'architecture roumaine", la rubrica "Chronique artistique", L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6528, Dimanche 9 (21 Août), 1898. 112 Putem remarca, așa cum o face și Ioana Vlasiu în articolul ei, coincidența de program cu experimentele avangardiste ale lui Duchamps cu obiectul său ready made, cu deosebirea că asupra lui nu se intervine printr-o operațiune de stilizare, de estetizare. 113 L.Bachelin "L'Art Nouveau, et la Roumanie", în L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6548
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]