1,402 matches
-
experienței mistice trăiește cu deplinătatea spiritului său raportat numai la transcendență păstrând în imanent și devenire istorică umbra ființei sale, forma materială imprimată de chipul sufletului propriu. Această formă este, desigur, trupul. Corporalitatea personală poate să se manifeste pentru spiritul aventurat în transcendență ca mijloc util, ca ustensil eficient dar ea reprezintă, în primul rând, un obstacol perturbator al trăirii mistice. Obstacolul solicită efort întru depășirea sa. Imboldul corporalității ce-și impune instinctul în suflet se cere aici estompat și controlat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care el poate fi ancorat într-un mod nebănuit. În acest sens, desăvârșirile artei ne dăruiesc forța înălțării peste propria limitare sufletească întru activarea energiilor potență și sub impulsiunea chemărilor hipnotice ale frumuseții ce coboară spre a lumina pașii sinelui aventurat în căutarea spiritului. Capodopera sau opera de artă sunt așezate ex-punându-se reculegerii admirative ca implozii metafizice a căror strălucire eclipsează, într-adevăr, posibilitatea de întrebuințare, de utilizare calculată și eficientă a lor prin încorporarea în mecanismul pragmaticului cotidian. Ele nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ferm, iar eu, deși mă uitam direct În ochii lui, i-am Îndrugat cîteva minciuni liniștitoare. CÎnd mă sui În primul tren spre București, unde urmează să schimb spre Craiova, simt aventura. Deși În trenurile Patriei nu prea ai ce aventură să simți. E Întuneric și foarte murdar și toți călătorii s-au adunat grămadă să se Încălzească unii de la alții. Mirosul de fier putred și de tutun stricat e străbătut de fire electrice de duhoare omenească. Miroase a sărăcie lucie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să cauți o mașină la ocazie, și nu cred că vreuna se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să cauți o mașină la ocazie, și nu cred că vreuna se oprește în zona aceasta îngustă, sau să te aventurezi înainte, sperând ca îngerul păzitor să te ferească de accidente. Aleg această variantă și cu multă grijă înaintez pe lângă pereții de piatră, ținând pălăria în mâna întinsă spre carosabil pentru a fi observat mai ușor de către șoferi. Până la Finale Ligure
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vede de viața de zi cu zi. Alți copii se temeau să intre într-un cimitir. Lucian în schimb nu-și amintește să-l fi încercat vreodată sentimentul de teamă. Sigur, noaptea probabil că n-ar fi îndrăznit să se aventureze pe aleile dintre morminte, poate nici chiar însoțit. Dar ziua n-avea nicio reținere. Unii poate că ar spune: a fost un băiat curajos. Dar Lucian nu s-ar mândri cu asta. Nu, n-a fost curaj. Pur și simplu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gurile deschise. Aveau dinți lungi de cuarț și ochi rigizi de piatră. În rest, totul în ei era de nisip. Până și părul cenușiu. Stăteau cu gurile căscate, iar tăcerea urla în gâtlejurile lor. Parcă nu așteptau decât să ne aventurăm spre ei ca să ne devore. Și pentru că noi nu înaintam, s-au culcat să-și facă digestia... ― Să ne întoarcem, i-am zis Eleonorei. ― Unde? murmură ea. ― În gară... Dar nu ne-am mișcat din loc. Parcă încremenisem acolo, hipnotizați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat în larg. Și era să mă coste ușurința cu care uit că nu mai sunt tânăr. Abia am revenit la țărm. La un moment dat, am intrat în panică. Mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, marea mă "sugea", mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Un sfert de oră, cred", aproximează omul. Mă întorc și pornesc în fugă, pe prima stradă, căutând cu disperare o firmă pe care să scrie "Ceasornicărie". Ghinion. Toți ceasornicarii din Constanța au intrat parcă în pământ. Risc, totuși, să mă aventurez mai departe. Fie ce-o fi! Dacă pierd autobuzul, mă voi duce pe jos ori, la nevoie, cu un taxi până în port. Dar nu vreau să plec de aici cu un ceas care nu mai merge. Ajung în bulevard. Un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai iasă viu de-acolo. Harlemul inspiră aceeași teamă. Tresar, de aceea, la fiecare pas. Aici, poți să dispari fără să știe nimeni ce s-a întîmplat cu tine. Până și poliția se teme, după o anumită oră, să se aventureze în Harlem. Multe case au pereții afumați și geamurile sparte. Am auzit că mulți negri dau foc locuințelor când vor să se mute, dar nu pricep de ce fac asta. Trebuie să mă interesez. În stradă, se simte în aer, parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aplecă să ridice o crizantemă pierdută de cineva. își aminti cu plăcere de norocul ce dase peste el, ca și cum n-ar fi stricat totul cu refuzul lui. Cu sfârleze mici potrivi firele lâncede ale crizantemei și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă cu umărul vestonul unei cuconițe nostime, care aderă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cât de repede ajungeam la Brăila, la prieteni dragi și scumpi. Astăzi, un drum la Brăila sau invers la Bârlad constituie o adevărată aventură pentru că nu mai suntem la vremea aceea de aur... când puneam în practică gândurile și ne aventuram la un drum oarecare. S-a dus demult vremea primei noastre tinereți, „când eram mai tineri și la trup curați”, vorba poetului bârlădean Cezar Ivănescu, trecut în neființă și nemurire încă de anul trecut pe la sfârșitul lui aprilie. A trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din specia lupilor-singuratici care nu pot trăi liniștiți departe de haită. În realitate, am fost o singură dată în marginea unui deșert, în Egipt, și n-am îndrăznit să mă aventurez printre dunele, cenușii-gălbui, de nisip pe care nu creșteau decât tufe rare de alfa. Amurgurile vin repede în deșert și m-am temut să nu mă prindă noaptea înainte de a mă întoarce. M-am oprit și m-am uitat, îndelung
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întoarce nevătămat acasă, după ce cobora întunericul, trebuia, adesea, să fii cu ochii în patru, ca să poți s-o iei la fugă în caz de pericol; altminteri, riscai să-ți lași hainele celor care ți le "cereau", întrucît polițiștii nu se aventurau prin acele locuri rău famate. Și ce "distracție", chiar ziua, să treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cartier, o iubită În fiecare port, ca marinarii. Seara, Luque a furat mașina cumnatului său și tot cartierul În păr, ca sardelele În cutie, plecă să se Îmbete și ateriză beat turtă Într-un bordel de pe bulevardul Colonial. Trei se aventurară luîndu-și inima În dinți, ceilalți n-avură nici curaj, nici bani pentru aventuri, doar pentru a mai bea cîteva sticle de bere. Doi dezertară Îndrăgostiți lulea după cea de a treia sticlă, unul chiar vru să se sinucidă, fapt e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pornită din coridorul de sub noi, unde se înșirau spălătoriile, uscătoriile și o parte din camerele de serviciu. O scară inutilă, de altfel, fiindcă n-am văzut niciodată picior de om urcând spre gudronul fierbinte al acoperișului. Eu însumi m-am aventurat o singură dată până la marginea lui împrejmuită doar cu un jgheab de tablă subțire. De acolo am putut vedea cum mișuna jos, în stradă, un furnicar de oameni cât unghia și m-a cuprins amețeala... Odăița noastră avea doi metri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
începu să-i arunce priviri neliniștite lui Kent. - Cantitatea de electricitate acumulată într-un trup omenesc n-ar fi în stare să ucidă nici măcar o mușcă, zise Kent, furios. - Domnule Kent, replică Grosvenor, nu ți se pare că te-ai aventurat în afara domeniului dumitale? Electricitatea nu se află în corpul meu, dar o vei simți în propriul dumitale trup dacă mă vei atinge! Kent își scoase arma și o reglă, cu un gest hotărât. - Înapoi! Le porunci el celor doi asistenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vizitat, îi spuse Lucy. Lui Cayle i se păru că fata se bucură împreună cu el. Asta-l făcea să se simtă puțin cam naiv, dar nu cine știe ce. Acum conta doar faptul că fata se oferise să vină cu el. Se aventură să spună: - Ești tare drăguță că mă ajuți. PARADISUL GALANTERIEI se dovedi a fi încă și mai impresionant decât reclamele sale! Era o clădire care ocupa aproximativ spațiul a trei străzi și era înalt de optzeci de etaje. Așa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Scarlat stinse țigara și se întinse cu mâinile sub cap. Femeia cunoștea al dracului de multe... " Ați da orice să plecați. Sînteți o fire sălbatică, nomadă, care n-a cunoscut niciodată liniștea. La 50 de ani însă nu te poți aventura cu palmele goale. Aveți nevoie de bani..." " Mi se pare că nu vă înșelați." Banii aceștia vi-i voi pune eu la dispoziție. Mai mulți decât ați îndrăzni să sperați." "În regulă. Accept oferta dumneavoastră." "Să nu uit, domnule Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înțeleg de ce întîrzie băieții iar tu, draga mea, ești legată de mâini și de picioare. Nu-l poți ajuta cu nimic. Trebuie să te gândești la uri singur lucru: cum vei proceda în cazul că Ioniță ori Florence s-ar aventura, ar încerca să facă ceva ne-să-bu-it. E un fleac pentru oricine acum să-l facă inofensiv. Pentru oricine bineînțeles în afară de Șerbănică. Aproape mi-e teamă că ar putea scăpa pistolul. Meditează Melania, treci acum probabil prin momentele cele mai grele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SE ROTI ÎNCET ÎNAPOI, GHIDATĂ DE DEGETELE LUI, CĂTRE UN CONTINENT. HEDROCK COBORÎ LÎNGĂ O PĂDURE VIRGINĂ, DE UNDE SE VEDEA MAREA. PRESIUNEA ATMOSFERICĂ ERA APROAPE NORMALĂ, CONȚINUTUL DE OXIGEN TREIZECI LA SUTĂ ȘI NICI O SUBSTANȚĂ OTRĂVITOARE ÎN CANTITĂȚI PERICULOASE. SE AVENTURĂ AFARĂ CU MULTĂ GRIJĂ ȘI SE AȘEZĂ PE UN COVOR DE IARBĂ GROASĂ, CENUȘIE LA CULOARE. BĂTEA UN VÎNTICEL, DAR DE JUR ÎMPREJUR ERA TĂCERE, ÎNTRERUPTĂ DOAR DE ZGOMOTUL VALURILOR PE PLAJA NISIPOASĂ DIN APROPIERE. Se scăldă în mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Graalului în proza sa grafică, Pratt adaugă o nouă pagină la romanul inițiatic al cărui personaj este Corto. Drumurile sale sunt fabuloase și urmează liniile unei geografii a cunoașterii secrete. Dincolo de epiderma aventurierului, se ghicește făptura unui scafandru ce se aventurează către adâncurile lumii inaccesibile ochiului profan. Fabula venețiană „Venise serait ma fin !” Exclamația lui Corto Maltese ar fi putut fi aceea a lui Hugo Pratt însuși. Legat prin mii de fire de solul italian, Pratt îl plasează pe Corto în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
li se alătură blonda Soledad și Jesus Maria, companionul ei, dar și cei doi pontifi ai gnozei europene, profesorul Steiner și anticarul Levi Colombia. Rasputin nu poate fi nici el absent de la această ultimă întâlnire. În adânc, acolo unde se aventurează ca scafandru Corto însuși, indiciile de pe frescele înecate arată că drumul către misteriosul continent pierdut este pe cale de a fi regăsit. Mû împinge arta hipnotică și halucinatorie a lui Pratt până la ultimele ei consecințe. Din vis în vis, ca într-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În Ruritania lui Milani și Micheluzzi, Molly Manderling este chemată să îndeplinească același rol justițiar pe care Hope i-l atribuie neștiutorului călător englez Rassendyll. De data aceasta, cheia intrigii nu mai este asemănarea fizică, ci disponibilitatea de a te aventura în labirintul ce ascunde secrete și comori. Odată cu inelul pe care îl primește de la un muribund, Molly Manderling este absor bită în arcanele unei narațiuni ce combină decorurile retro cu abilitatea ficțională a unui thriller. Dincolo de suprafața de turtă dulce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea munci herculeene (despre existența lui Hercule, Milou aflase răsfoind, alături de Tintin, o enci clopedie cu ilustrații miraculoase), ceea ce se cuvenea era tihna burgheză a roaderii osului ascuns cu grijă în colțurile grădinii, departe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]