1,522 matches
-
unor asemenea teorii, care este atât de caracteristică pentru filozofia mai târzie a lui Wittgenstein. Unul dintre aceștia, englezul Michael Dummet, își încheie cartea sa consacrată originilor filozofiei analitice cu următoarea reflecție semnificativă: „În special pentru cei care aderă la axioma fundamentală a filozofiei analitice este esențial să se ajungă la o decizie cu privire la un model corect al conceptelor de «semnificație» și «înțelegere». Iar această problemă nu poate fi soluționată decât printr-o cercetare explicită cu privire la forma corectă a unei teorii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale aritmeticii ca atare. [Ă] Descoperirea dumneavoastră este, în orice caz, una foarte remarcabilă și va duce probabil la un mare progres în logică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și paradoxuri. Organizarea complexității este un proces dinamic și nu un program predeterminat. Ea utilizează factori aleatori și prin aceasta poate deveni mai inventivă, mai creatoare. Pentru a analiza complexitatea, ea poate fi descompusă, dar nu poate fi recompusă potrivit axiomelor care exclud contradicția. Problema haologică a hazardului, accidentului, reprezintă baza schimbărilor calitative, a constrîngerilor și a evoluției sistemelor economice complexe. Căci instabilitatea este inerentă fenomenului complexității. Ea induce costuri mari ale sistemului, costuri ale informației, reglării, erorilor, entropiei ș.a. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pentru o supraetajare sau chiar o organizare în spirală pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poate urca sau coborî, într-o secundă, paliere ale literaturii universale sau doar ale operei aceluiași autor. Repetarea intertextuală permite lectorului să acceadă la "forma pură a temporalității", denunțând tacit inconsistența ontologică a legii consecutivității. În acest punct, recunoaștem o axiomă a cugetării eminesciene și, totodată, unul din modelele exemplare ale intratextului prozei studiate: "Nu e adevărat că esistă un trecut consecutivitatea e în cugetarea noastră cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, esistă și lucrează simultan" (ibidem). Suprapunerea hipotext/hipertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
biruinței invariabile. Prin el, avocatul redevine "responsabil", din punct de vedere etic, și, prin urmare, cuvintele acuzatoare ale succesorului său, în loc să îl intrige, îl dinamizează, oferindu-i premisa unei transformări psihologice și morale. Revelația propriu-zisă poate fi redusă la o axiomă elementară: în interiorul mecanismului concurențial, ridicarea unuia înseamnă, necondiționat, căderea celuilalt. "Celălalt" se revelă, simbolic, prin ființa chinuită a lui Bartleby, victima indirectă a celui care a învins. De aceea, resemnarea avocatului din final, deși patetică, are ceva non-eroic în substanța
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
imaginarul pur, neintersectat cu viața ca atare, nemodificat de grilele experienței. Jane Eyre este "efectul" unui principiu, pe cînd La răscruce de vînturi ajunge însăși "cauza" lui. Faptul că, în fiecare dintre situații, ne aflăm în fața unei capodopere confirmă o axioma că literatura nu ține atît de legi, cît de instincte. Bibliografie Charlotte Brontë Jane Eyre. Traducere de Mirella Acsente. Leda, 2010. Emily Brontë La răscruce de vînturi. Traducere de Henriette Yvonne Stahl. Adevărul Holding, 2010. Cazul straniu al domnișoarei Hare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu iz valpurgic, în speranța (deșartă) că fiorul orgiastic îi va elibera de depresie. În sfîrșit, castitatea Clarissei nevastă tipică de suburbie -, din "The Chaste Clarissa"/"Clarissa cea castă" (1955), e învinsă numai de gradul disperat atins de alienarea ei. Axioma extremelor care se suprapun pare a guverna universul tipologic al acestor povestiri. Mai mult, înclin să cred că John Cheever urmărește să dea dualității naturii umane o latură paradoxală, împingînd mai departe chiar principiile de construcție din tradiționala commedia dell
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
secară, în opera lui Bukowski, ca aluzie stilistică la pasiunea autorului pentru rye whiskey!). Ca și Caulfield, Chinaski trece printr-o maturizare brutală, învățînd, timpuriu, că supraviețuirea nu reprezintă o chestiune de morală, ci una de exercițiu reptilian. Dincolo de această axiomă esențială a vieții, bănuiește el (pînă la un punct, justificat!), nu avem decît filozofii sterile, biete "viclenii ale rațiunii", cum le-ar fi numit Kojéve. Bibliografie Charles Bukowski Șuncă pe pîine. Traducere din limba engleză de Cristina Ilie. Colecția "Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
variație amplificată a investițiilor. Fenomenul poartă numele de accelerator al investițiilor. Într-un discurs din 1976 în Bundestag, fostul cancelar Helmuth Schmidt a lansat ideea potrivit căreia profiturile de astăzi asigură investițiile de mîine și locurile de muncă de poimîine. Axioma se baza pe constatări efectuate în anii '70, cînd partea profiturilor în valoarea adăugată a scăzut, ceea ce a condus la scăderea ratei investițiilor, urmată de o creștere a șomajului. Teorema este valabilă, cu condiția ca profitabilitatea investițiilor să fie pozitivă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
explicarea relației dintre imagine reprezentare simulare. Astfel, preluând controversata temă a icoanei în creștinism, Baudrillard afirmă că în timp ce reprezentarea are drept punct de plecare principiul echivalenței dintre semn și realitatea desemnată, care, deși este o relație utopică, funcționează ca o axiomă diriguitoare, simularea este inversul reprezentării, ce pleacă de la "negarea radicală a semnului ca valoare, de la semn ca reversiune și sfârșit al oricărei referințe. În timp ce reprezentarea tinde să absoarbă simularea interpretând-o drept falsă reprezentare, simularea cuprinde orice edificiu al reprezentării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și modernitate devine astfel una ce trebuie discutată, din moment ce America este echivalată atât cu hiperrealitatea, cu spațiul general al simulacrului, cât și cu modernitatea îndeplinită. Baudrillard 503 explică faptul că afirmarea hiperrealității Americii a fost dintru început un fel de axiomă a abordării sale, datorită rupturii acesteia de Europa, care este percepută drept o condiție specială a hiperrealității Americii. Cu toate acestea, este nevoit să recunoască faptul că, istoric vorbind, hiperrealitatea nu poate precede condițiile modernității, în special transformările tehnice pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența, iar seducția aduce înăuntrul lui dezordinea [...] În sens mult mai larg, seducția este o sfidare care dejoacă toate puterile, în măsura în care introduce indeterminarea, hazardul, aleatorul, ludicul. Seducția reabilitează aparența"554. Această relație dintre seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
promova propriile interese (Moravcsik 1992). În aceste condiții, Comunitatea a putut fi definită, din perspectivă juridică, ca o organizație internațională clasică (Leben 1990). Prin prisma acestor analize, Uniunea Europeană nu suferă de nici un deficit democratic. Ea nu intră în conflict cu axioma suveranității populare din moment ce este construită și condusă de guverne democratice. Toate tra-tatele au fost ratificate de parlamente alese, sau prin referendum, în respectul formelor constituționale. Fiecare stat prezervă dreptul să părăsească Uniunea Europeană. Și cetățenii au posibilitatea, dacă doresc, să sancționeze
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
și să deter-mine bazele negocierii. În aval, misiunile sale de supraveghere, de instrucție și uneori deși rar de sancțiune, îi conferă capacitatea de a obliga guvernele să-și respecte angajamentele. Concepută și definită în astfel de termeni, Comisia nu violează axioma decizionistă, atît de importantă pentru de Gaulle, conform căreia decizia politică (sau aparența ei) aparține guvernelor naționale. Formele sînt salvate, chiar dacă logica profundă a deciziei este complet schimbată. Continuînd pe aceeași linie, se poate spune că există numeroase alte semne
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
de derogări, de compensații, cooperările întărite și perioadele de tranziție acordate pentru a nu ofensa pe nici unul dintre parteneri... toate aceste elemente pun în evidență preocuparea autorilor tratatelor de a face posibilă acțiunea comună fără a intra în conflict cu axioma suveranității. Întărirea constantă a Consiliului european timp de un sfert de secol devenit adevăratul organ de impulsionare a integrării europene din momentul în care Comisia s-a mulțumit cu funcția de executare a misiunilor pe care Consiliul i le atribuie
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
o divizare strictă între organe care nu depind unele de altele. Structura este mai mult de întrepătrundere decît piramidală (Magnette și Costa 2000). De aici se naște sentimentul că anumite organe sînt din punct de vedere politic iresponsabile și neagă axioma suveranității populare. Cum poate fi justificată în termeni republicani independența Băncii Centrale, care are garanții inalterabile de autonomie, care își definește propriile obiective și care nu consimte decît forțată să recurgă la discuție? Din nou reproducerea la nivel european a
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cele "istorice"; * riscul de faliment a societății emitente; * riscul de pierdere integrală a capitalului investit. Spunem că riscul este cunoscut când se cunoaște distribuția probabilităților sale. Distribuția poate fi studiată cu ajutorul mediei, dispersiei și abaterii medii pătratice. Ipoteza de normalitate axiomă fundamentală a statisticii constă în aceea că, valorile efective ale rentabilității urmează legea normală de distribuție, adică sunt simetric distribuite în jurul mediei 6. Riscul unui titlu mobiliar se poate calcula ca dispersia rentabilităților seriei dinamice în jurul rentabilității medii. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
terorismului actual. În țările islamice, în general, ideologiile occidentale moderne, pluripartitismul și pluralismul democrațiilor contemporane descrise în (1a,c,d) au tradiții reduse. În schimb, religia islamică, mai recentă față de creștinism, cu dogme diferite de "Sfânta Treime" și de celelalte "axiome" creștine, mai tolerantă față de poligamie și alte norme morale excluse de creștini, rămâne influentă și chiar promițătoare în depășirea crizei civilizației occidentale, cum am văzut că susține G. Durand. După N. Djuvara însă, "Pretutindeni unde occidentalizarea progresează (cu întregul cortegiu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
este forjată în cadrul statului națiune, cu o structură sui generis cum este cea a Uniunii. Pentru cei care susțin că UE este o organizație internațională clasică, Uniunea nu suferă de niciun deficit democratic 24. "Ea nu intră în conflict cu axioma suveranității populare din moment ce este construită și condusă de guverne democratice 25". Potrivit lui Andrew Moravcsik, dacă în loc să evaluăm Uniunea pe baza unor criterii utopice de democrație, ne-am orienta asupra unor criterii realiste de evaluare a guvernanței, am observa că problema
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
liber (loisiră, de orientările spre studiul mentalităților colective și a imaginarului, de abordările în spirit pluridisciplinar - prin utilizarea anumitor instrumente metodologice preluate din științele socio-umane învecinate, precum sociolingvistica, geografia umană, semantica, psihosociologia, demografia istorică ș.a. -, am fost obligați să redescoperim axioma postulată de Fernand Braudel încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, conform căreia structurile cotidianului s-ar afla la limita dintre posibil și imposibil. În acest context, am fost conștienți, de la bun-început, de faptul că încercarea noastră
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
dădeau gust tematicii aride cu care se lucra. Unii comentatori au remarcat că un astfel de ritual oferea condițiile de posibilitate pentru o anume stare de solidaritate, solidaritatea celor ce seamănă, sau, după un celebru principiu aristotelic, solidaritatea bazată pe axioma "asemănătorului care caută asemănătorul". In-diferent de opțiunea politică, prelectorii aveau, desigur, sentimentul aflării de aceeași parte a baricadei, în lupta declarată pentru civilizare și proliferare a adevărului. În amplul său studiu asupra Juni-mii, Zigu Ornea insistă pe această "atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
of the Poetic Genius" (E: 107-108). Acolo unde Hölderlin exprimă doar o dorință (nutrita, ce-i drept, de o conștiință romantică puternică), Blake exprimă ceea ce pretinde a fi adevărul incontestabil (de aici și utilizarea indicativului prezent). Poziția ultimului, în care axiomele estetice și religioase fuzionează pe scara ontologica, o depășește net pe cea a primului. După ce m-am axat asupra naturii și funcțiilor complexe ale eului blakean (implicând distincții de natură metafizica, ontologica, estetică, vizionara), am ajuns la capătul primei părți
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
civile, se spune, a ajutat la explicarea calității neobișnuit de autoritare și manipulatoare a statului japonez, cu toate că, după înfrîngerea militară, în Japonia s-a introdus stilul de democrație american. În timp ce în Europa occidentală primatul drepturilor civile asupra statului este o axiomă recunoscută, în Japonia, spune Uchida, "drepturile statului" se presupune că primează. Ajungem, în felul acesta, la punctul trei: problema puterii hipertrofiate a statului. Se afirmă că aceasta a atins proporții critice în modelul sovietic de socialism în care statul este
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să rămînă în mod inexplicabil ascunsă. DE LA RELIGIA CIVILĂ LA PUTEREA SPIRITUALĂ "Dați Cezarului ce-i al Cezarului.;." Jean-Jacques Rousseau (la care trebuie neapărat să ne referim din nou) nu a fost, desigur, cel dinții care a refuzat ferm această axiomă evanghelică. Așa cum este exprimat, foarte limpede, în capitolul 8 din Cartea a IV-a din Contractul social, acest refuz este și un punct de pornire important al istoriei ideologice și morale din ultimele două secole. Dacă delimitează și pune în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]