1,419 matches
-
o știa chiar și jandarmeria. Dar Mihai Mihail nu fusese chiar atît de convins că "afacerea Cocoș" e doar de competența jandarmeriei. Nu avea nici un fel de motiv să creadă acest lucru, dar o neliniște anume nu-i dădea pace. Bîlbîie s-a gîndit că poate fi vorba de o simplă amintire de care voia să scape, se zvonea în Serviciu și în afara lui că la fel începuse și Mihai Mihail, tot prin Deltă, prin Dobrogea, prin bălți, erau alte vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de competența domnului colonel Călătorescu. Dacă e așa, lasă-i-o lui. Dacă nu, ar trebui să știm, ce zici?" Călătorescu era colonelul, comandant al jandarmeriei Bucureștilor și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știi decît cîteva dintre ele, mai de suprafață, asta îți permitea să supraviețuiești în Serviciu pînă la pensie, dar cu siguranță locul tău nu era decît unul de margine, la fel de superficial pe cît de superficial cunoscător al secretelor erai. Bîlbîie înțelese destul de repede că nu dorința de acțiune, puterea de muncă ori devotamentul erau factorii care să te introducă în mai adîncul vieții Serviciului, ci calitățile tale personale, particularitatea ta. Fiecare om era folosit de Mihail în funcție de aceste daruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cu totul alte treburi, banda lui Cocoș nedepășind în interesul ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde va concura pentru titlul de miss Univers. Vreme de cinci ani Leonard Bîlbîie și-a pierdut vremea făcînd muncă de birou, citind gazete nemțești și italiene, tăind din ziare articole care ar fi putut interesa pe analiștii Serviciului, subliniind pasajele ce priveau țara ori oamenii politici ai ei. Desigur, n-a fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
directorul Siguranței, o ciudățenie în Serviciu, pentru că Mihai Mihail dorea să fie absolut autonom, să nu aibă de-a face cu alte instituții apropiate ori îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i ceară ce i-a cerut. Or, o dată "intrat în țeavă", trebuia să aibă grijă în primul rînd să nu "deranjeze" pe oamenii lui Călătorescu și pe alții care mai erau vîrîți în afacere. Nu era vorba ca el, Leonard Bîlbîie, să-l prindă pe Cocoș. Oricît s-ar fi străduit așa ceva nu era cu putință. În primul rînd, Serviciul n-ar fi strîns la un loc atîtea arme de la toți funcționarii săi cîte avea numai Cocoș singur. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu se putea încrede în nimeni. Despre această chestiune, a încrederii, directorul Mihail nu discuta niciodată decît între patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cocoș" era o cacealma de presă și doar atît. Înțelegea că singurul lucru de care se temea Mihail erau evenimentele de doi bani care se bucurau de o publicitate prea mare. "Chestiunea Cocoș" intra în această categorie. Iar, el, Leonard Bîlbîie, era făcut pentru a lămuri o astfel de confuzie. Așa judecase Mihai Mihail și nu avea cum să-l contrazică, nici cum să se opună, cu toate că habar nu avea cum trebuie să procedeze în concret. Acum, cînd în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la mare distanță. Pămîntul era uscat vara și iarna, așa încît valea nu avea nici o explicație naturală. Dar nici nu era făcută de mîna omului. În fond, nu trebuia să-ți explici chiar toate lucrurile", i-a zis Făinaru și Bîlbîie a înțeles că nu de vale este vorba. A ridicat din umeri, "pe mine nu mă interesează să-mi explic una sau alta, doresc numai, dacă se poate, să aflu cîte ceva despre o mare figură a vremii noastre de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se îngrijoreze de soarta ziaristului. De fapt nu simțea nici o obligație, asta fusese viața lui pînă acum, tot asta va fi și mai departe. Întîlnirea sa cu Bîlbîie nici măcar nu fusese un accident, ci o întâmplare din care trăsese cît se poate de mult foloase. Nu oricine i-ar fi dat de băut trei zile la rînd pe gratis. Ceea ce i-a povestit nu avea pentru el, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de fapt asta se întîmplă atunci cînd ești supt, uscat, golit, cînd nu mai ești decît o amintire a celui ce ai fost atunci cînd Mihail a considerat că ești îndeajuns de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva care a ieșit din Serviciu! Ah, o explicație putea fi aceea că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă explicație putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și înțeles, făcîndu-l să înțeleagă că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu a trebuit să ridice receptorul ca să înțeleagă că e Mihail. A răspuns calm, de parcă ar fi fost ceva firesc, "Leonard Bîlbîie la aparat". Era Mihail. Palma i s-a umezit fără voia lui și cel mai mult s-a temut să nu i se altereze vocea de emoție. Se putea întîmpla oricui, dar lui nu trebuia să i se întîmple, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a clipit cu prefăcută uimire, "încotro, șefule? Voiam să te scot la un schwartz!" S-a prefăcut nemulțumit. ,,Ei, fir-ar să fie, iar mă cheamă Mihail, cine știe ce-o fi visat astă-noapte și acum îi zbîrnîie creierașul, treci Bîlbîie de-l mulțumește." Și a trecut pe lîngă el fără să mai fie curios de-a vedea cum se transformă mirarea prefăcută într-una adevărată. Să fii chemat de Mihail însemna un eveniment care de obicei se sărbătorea la " Pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
găsească toți banii trebuincioși, să-l impresioneze pe patron, un buzoian negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat în humă după dorința expresă a lui Mihai Mihail, ca să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care din domnii de față e directorul Serviciului?" ar fi fost echivalent cu înaintarea unei cereri de demisie. Așa că în acele clipe se bucura și era mîndru de sine, așteptase cît așteptase, însă pînă la urmă se dovedise că Leonard Bîlbîie nu este un fitecine în Serviciu. Dacă îi va povesti lui George Stan de această întrevedere va reuși să-l facă să se emoționeze, să-i tremure vocea, chiar dacă avea renumele unui iceberg. Altfel nici nu se putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în lume, chiar se simțea fericit ca ieșise de la strîmtoare atît de ușor. Mihai Mihail ridică leneș pleoapele, recunoscu privirea albastră și rece despre care auzise atîtea, "așa-i frățioare, chiar așa cum spui. Tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bine, nu-i așa?" Nu avea de unde să știe despre ce anume vorbește Mihail, dar în general avea dreptate. În general Mihai Mihail avea întotdeauna dreptate, dacă n-ar fi avut, n-ar fi ajuns unde se afla. "Știi, domnule Bîlbîie, niciodată n-am fost îngrijorat cînd mi s-au adus la cunoștință informații despre fapte serioase, grave. Am așa, o convingere, că tot ce ni se înfățișează îngrijorător va termina într-un fel sau altul în ridicol, în carnaval. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să le scape de sub control. Toate nu sînt decît niște păpuși pe sfoară, niște măști pe care ei le pun, ei le scot. De fapt sînt nimicuri. Mă asculți, domnule Bîlbîie?" Sigur că-l asculta. Dar nu-i venea să-și creadă urechilor. Mihai Mihail declarase nu o dată că pe el nu-l interesează politica, din cînd în cînd avea grijă să dea cîte un interviu, că el este un tehnician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unei noi "afaceri", Mihai Mihail făcea politichie. De parcă i-ar fi ghicit gîndul, directorul Serviciului împinse ușurel către el hîrtia, acum vedea că era ceva ca un anunț, o proclamație tipărită, destul de neglijent, cerneala se întinsese. "Ia și citește, domnule Bîlbîie, și te rog să-mi prezinți un raport amănunțit. Nu mă interesează toate fleacurile legate de mascarada asta, cît cealaltă jumătate. Cea întunecată. Undeva există încă o parte, nevăzută, tăcută, grea. De aceea, cu adevărat primejdioasă. Celor mai mulți dintre oameni, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noi n-am cum să le explic că e vorba doar de un sentiment, de o presimțire. Nici măcar nu ajunge la nivelul intuiției, asta ar fi prea mult și deja n-ar mai folosi. Atîta doar, am sentimentul, presimțirea, domnule Bîlbîie, că, dacă există o astfel de mascaradă, un asemenea carnaval, cu siguranță că în același timp, din aceeași cauză, se alcătuiește încet, dar sigur o tragedie. Întîi am vrut să spun o dramă, însă n-am reușit. E ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împiedicată, dar poate fi amânată." II După plecarea prințului, urmată îndeaproape de o primăvară secetoasă, un fel de vară grăbită care a îngălbenit înainte de vreme frunzele viței ce stăpînea Vladia, Radul Popianu a trebuit să se despartă și de Leonard Bîlbîie într-un fel care nu i-a făcut plăcere. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu șase ani în urmă, memoria sa le păstra atît de vii, încît, dacă socotea bine, între timp nu se mai întâmplase nimic demn de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din Italia, se găseau acolo probele pe doisprezece ani din bianco ai Banfi, primise Hariton și un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott de către Leonard Bîlbîie, aranjament despre care cei de la firmă habar nu aveau. De asta îi și plăcea lui Radul Popianu de Leonard Bîlbîie, putea și făcea mult mai multe decît arăta figura lui domoală și clăpăugă, timiditatea oarecum afișată, de asta își dăduse seama la timp, un aer de adormire care plutea în preajmă. Descoperise, nici nu se putea altfel, doar era deșcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]