1,399 matches
-
atunci când profesorul a urcat la tribună, în sală s-a stârnit o ușoară rumoare. Profesorul s-a întrebat, nu fără o oarecare anxietate, dacă nu a exagerat cedând acelui impuls de moment, și gândindu-se la acest lucru s-a bâlbâit de câteva ori și a făcut anumite pauze mai lungi decât era necesar, negăsind cuvântul dorit. O stare de nervozitate l-a cuprins atunci; totuși, experiența anilor îndelungați la catedră l-a făcut să-și regăsească tonul și ritmul, și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
discut cu N., o să-l calmez eu. - Eu aș zice să nu luăm o decizie până nu vedem ce are toată lumea de spus, observă A. Uite, spre exemplu, C. nu a spus nimic până acum. - Eu... ce să zic..., se bâlbâie C. Eu voi fi de acord cu orice soluție la care se ajunge... Întrebăritc "Întrebări" 1. Identificați, utilizând tipologia rolurilor descrisă de către Goodall Jr., ce rol a îndeplinit în acest caz fiecare dintre membrii departamentului. 2. Ce strategie trebuie să
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-l relua cu infinite conotații), mai trebuie să vrei și să pleci, ajungând, inevitabil, într-o Vale a Plângerii. Romanul este punctul cheie al creației scriitorului, care preia situații și personaje în Stăpânirea de sine și în Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990), cu aceleași schizoide evadări în lumi imaginare și cu aceeași iluzie a (re)devenirii. În „La anii treizeci...” (1989) Alexandru Martin desăvârșește ideea din basm: revenind la Comana, loc echivalent cu trecutul de care se rupsese
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
1984; ed. pref. Alex. Ștefănescu, Iași, 1999; Stăpânirea de sine, București, 1986; ed. pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Glorie, București, 1987; ed. pref. Ion Simuț, Pitești, 2002; „La anii treizeci...”, București, 1989; ed. (Pentimento), București, 2000; Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, București, 1990; ed. București, 2003; Navigare, București, 2001. Traduceri: Ettore Capuano, Poema d’amore. Opt sigilii de dragoste, pref. Vasile Igna, Cluj-Napoca, 1982 (în colaborare cu Mariana Costescu); Enrico Calamai, Himere și bani, București, 1996; Aleksandr Soljenițân
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
putut fi plâns/ debarcarăm cu toții” (De la o temă bacoviană), în timp ce impulsivitatea neîmblânzită aduce la lumină o lirică „disidentă”, precum în această epistolă către poezie: „a cam sosit momentul să-ți schimbi puțin câte puțin concepțiile/ și să nu te mai bâlbâi prin câte-un poem în care Ștefan cel Mare/ și Mihai Viteazul măcelăresc turcii în frunte cu Partidul” (Dragă poezie). Poezia vizează notația directă, naturală, într-un gest de categoric refuz al teatralității: „Cei ce-au pierit naivi// răzvrătiții/ acestei
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
în „republica literelor” - asceza unei confesiuni publice și retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează în clasă - crimă supremă în Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să-i citească pe Xenofon, Tucidide și Platon în elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico-sexuale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de superioritate. În „psihologia individuală”, supracompensarea apare ca fiind „teoria potrivit căreia una dintre motivațiile importante ale psihismului este tendința de a compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
bun contact cu realitatea, conservându-și totodată universul imaginar”. Mai mult decât atât, imaginația ce se exprimă în joc este, pentru Winnicott (1957/1984), indiciul că, în fond, afecțiunea copilului nu e gravă, indiferent că el își udă așternutul, se bâlbâie, este furios sau deprimat: „Când copilul se joacă, puțin contează prezența a unu-două simptome”. Visul este deci o activitate normală, care nu devine patologică decât atunci când copilul nu mai trăiește decât în imaginarul său. Aceasta este o eventualitate luată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
soldații mei nu va fi făcut prizonier de inamic.“ Asta însemna că nimeni nu trebuia niciodată să se predea viu. Nu soarta lui Zurin a fost ceea ce l-a frapat, ci un episod pe care soldatul îl povestea cu stângăcie, bâlbâindu-se, de parcă s-ar fi simțit vinovat de capturarea sa. —... Era, spunea el, în ultima zi de luptă în fortăreața de la Brest-Litovsk. Nemții tocmai îi scoseseră din ascunzătoare pe cei din urmă apărători care luptau în subterane. Unii au pierit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridici privirea, vrei să ripostezi, să ceri să fii lăsat în pace, dar renunți brusc, descoperind o fată delicată și extrem de frumoasă, cu ochi albaștri și un păr superb ce coboară buclat până spre umeri. Sigur că începi să roșești, bâlbâi câteva explicații banale, te fâstâcești, uiți că ai vrea să o întrebi cum o cheamă și unde o mai poți vedea, iar ea pleacă surâzând misterios, în timp ce tu îți simți inima bătând cu putere; te-ai îndrăgostit la prima vedere
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
-ne, rogu-vă, dreptate. - Ce este ? se interesă Zalomir. Prinzând inimă, oamenii înaintară sub cerdac. - Apoi, primarele... ! - Ce primare, vătăman de hoți ! izbucni un glas. - Ne-o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de noi ș-are să fie și de el, să nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
făcut decât să sporească o dată cu vârsta. Nu-i de mirare că și Clementine Stark voise să exerseze sărutul cu mine. Toată lumea voia asta. Chelnerițele mai bătrâne se aplecau ca să-mi ia comanda. Băieți roșii la față apăreau lângă banca mea, bâlbâindu-se: ― Țț-ți-a căzut guma. Chiar și Tessie, furioasă pe ceva, privea spre mine În jos - spre ochii mei de Cleopatra - și uita de ce se Înfuriase. Nu se simțea o tensiune, cât de mică, În aer când aduceam băuturile pentru persoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că ucid copii nevinovați pentru a chema în ajutor puterile demonice, îl întrerupe Livia cu acreală în glas. Augustus îi mătură argumentul cu o fluturare a mâinii: — Ori de câte ori am avut ocazia am condamnat atare înșe lăciuni vrăjitorești venite de la... Se bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință cu degetul acest dușman nevăzut, își în cetinește mersul în dreptul ei. — Împotriva celor care se dedau la practici ilicite de magie există legi. Se răstește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el! Bătrânul împărat se scarpină în creștet și murmură mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țin fiarele departe de podium. — Mai îngreunează și ele un pic structura, suspină nefericit evreul. — Pe mine m-a însărcinat principele să le aduc la Roma, trâm bițează cu mândrie Pusio. — Parcă ziceai că vii din Dalmația? — Păi... da..., se bâlbâie un pic germanul. — Da sau ba? îl presează Rufus. — Germanicus m-a trimis mai înainte să anunț victoria, măr turisește tânărul. Lasă să-i scape un suspin: — Am schimbat doar calul și am plecat înapoi. Rufus fluieră încetișor, admirativ. Pe la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că el te place pe tine, zice Sophie. Când o să ajungă să te cunoască, o să-și dea seama ce persoană minunată ești. Deodată se oprește, conștientă de ce tocmai a spus. ― Nu că n-ar fi oricum atras de tine, se bâlbâie ea. Ai cea mai frumoasă figură. Nu-mi vine să cred că Sophie nu își dă seama cum o citesc. Știu exact ce crede despre mine. Crede că sunt imensă, vastă, cea mai grasă fată pe care a întâlnit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și eu. Din ce zonă? ― Kilburn. ― Glumești! Pe ce stradă stai? ― Pe Mapesbury. O știi? ― Dacă o știu? Incredibil, dar eu stau pe Avenue. ― Doamne, ce mică e lumea. ― N-aș vrea s-o descriu. ― Ce? ― Nimic, nimic, m-am bâlbâit eu, simțindu-mă ușor stupidă. E ceva ce am auzit odată la cineva. Nu-mi vine să cred că suntem din același loc. ―Știu, încuviință Lauren. Chiar că e de necrezut. Cât stăm acolo zâmbindu-ne, răsuflu brusc ușurată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era ceva cunoscut legat de tine, doar că n-am visat, n-am crezut niciodată că ... se dă din nou înapoi, privindu-mă. Ești pur și simplu atât de frumoasă. Adică, nu arăți deloc ca tine. Scuză-mă, continuă el, bâlbâindu-se, nu am vrut să... ― E în regulă, îi spun eu zâmbind. Știu ce-ai vrut să spui și-ți mulțumesc. Și tu arăți minunat. Te-am văzut la televizor. E clar, ți se potrivește să fii vedetă. ― Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici rușine n-au să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva negustori. Padre, zise omul cu dinți galbeni pe chipul căruia mijea un zâmbet subțire, lingușitor. Padre, cu toții vrem să se ne facem creștini. Pentru ce? glasul meu era de gheață. Pentru că ne-am dat seama de binefacerile învățăturii creștine. Bâlbâindu-se, îmi spuse anevoie ce părere aveau ei. Se întâmpla întocmai după cum îmi închipuisem. Știu că mulți creștini pioși vor condamna tactica mea. Însă pentru a face din japonezi un popor al Domnului, mijloacele obișnuite nu sunt deloc rodnice. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să explice bâlbâindu-se: Senior Tanaka, nu din răutate v-am ascuns acest lucru. — Ajunge! clătină Tanaka din cap nemulțumit. Grija dumitale pentru noi nu ne e de nici un folos ba, dimpotrivă, mai mult ne încurcă. Nu suntem nici femei, nici copii. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-a găsit un nume. Cel mai potrivit nume. Își amintește că se jucau odată în părculețul din cartierul lor. Un băiat din blocul vecin, pe care-l cheamă Mihai, tot voia să le spună ceva celorlalți copii. Dar se bâlbâia mereu: „Sssă șșștiți ccă șși eu ssunt bbăiat mmare șși vvreau ssă mmă jjoc ccu vvoi”. Și, pentru că sâsâia mereu, l-a poreclit Sică. Tot așa-i spun și astăzi. Iar, dacă ntrebi pe vreun copil de Mihăiță, puțini dintre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ei or să știe să-ți spună care dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l cunoști pe Sică. Toată lumea va ști să ți-l arate. Căci așa i-a rămas numele. Chiar dacă acum nu se mai bâlbâie și nu mai sâsâsie deloc. Ce-i, Sică? Jivina-i mai face o dată cu ochiul. Sorin simte că nu-i mai este teamă nici un pic. Încearcă să se ducă spre ea. Însă fuge. „Ca să vezi! își spune, în gând, băiatul, acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]