1,423 matches
-
comerțul cu cherestea (în condițiile în care bugetul comunei pe anul financiar 1897-1898 a fost de 552.441 lei). Având în vedere faptul că Primăria percepea pe aceste tranzacții o taxă de 1 leu la 100 de lei, târgurile și bâlciurile deveneau o importantă sursă de venit și pentru bugetul local. Nu de puține ori, datorită creșterii taxelor comunale, țăranii - în special cei din satele aflate în partea stângă a Bistriței - au fost nevoiți să găsească noi locuri de comercializare a
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
erau vizionate diferite „programe artistice”, se audiau recitaluri de pian și, nu în ultimul rând, se dansa în ritm de foxtrot, tango, shymy sau „în ritmul antrenantelor chansonete, executate de orchestra Regimentul 5 Artilerie Grea”. Tipuri comune de agrement: promenadele, bâlciurile și spectacolele de circ Dacă „lumea bună” a Bacăului avea rezervată, așa cum am arătat, paleta largă a diferitelor manifestări mondene, locuitorii din pătura de jos a societății aveau la dispoziție o infrastructură „proletară” de agrement. Ofertele erau, firește, diversificate și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
orașului căpăta un „supliment” de dinamism, prin afluxul populației din mediul rural. Așa cum am mai precizat, în aceste zile, punctul central al orașului devenea Oborul de cereale - situat între strada Ocolul Vitelor și malul drept al Bistriței. Aici se desfășurau bâlciurile anuale (iarmarocul), tradiționalul târg din fiecare zi de joi, dar și iarmarocul din „joia verde”, organizat de populația de confesiune catolică, la 60 de zile după Paști. După cum ne indică o cerere a participanților la aceste târguri, în oboarele și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
jeudis în denominarea căreia se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în Coriolan Drăgănescu, Ibrăileanu recunoaște un nume roman și sonor ca o trompetă de alarmă de bîlci potrivit pentru șeful zvăpăiat al naționalismului cu tinctură latinistă; în cazurile Costăchel-Iordăchel Gudurău tensiunea se produce între nuanța diminutivală a numelui de persoană (nepotrivit pentru cei în vîrstă ca și în cazurile Mugurel, Floricel) și cea augmentativă a numelui de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oglindă măritoare și totuși exactă". În plus aș adăuga i-a oferit spre vețuire un univers-bîlci din care nu lipsesc trivialitatea și pornografia, poate însă nu la nivelul pe care îl acuza H. Sanielevici: "Pentru Caragiale viața e un mare bîlci, care prezintă priveliștele cele mai interesante [...] și foloasele cele mai pozitive, aceluia care știe să uzeze de dînsa; într-un bîlci însă ar fi absurd să fii amabil, să umbli cu delicatețe și cu conveniențe sociale, ori chiar să ții
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și pornografia, poate însă nu la nivelul pe care îl acuza H. Sanielevici: "Pentru Caragiale viața e un mare bîlci, care prezintă priveliștele cele mai interesante [...] și foloasele cele mai pozitive, aceluia care știe să uzeze de dînsa; într-un bîlci însă ar fi absurd să fii amabil, să umbli cu delicatețe și cu conveniențe sociale, ori chiar să ții seama de opinia publică a bîlciului [...]; să mănînci bine, să bei bine și să iubești bine este chiar formula lui; se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
interesante [...] și foloasele cele mai pozitive, aceluia care știe să uzeze de dînsa; într-un bîlci însă ar fi absurd să fii amabil, să umbli cu delicatețe și cu conveniențe sociale, ori chiar să ții seama de opinia publică a bîlciului [...]; să mănînci bine, să bei bine și să iubești bine este chiar formula lui; se ușurează imediat cu un potop de cele mai triviale înjurături și nu păstrează ranchiună; Caragiale e trivial și pornolog." Ar mai fi de adăugat observația
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
spre dealurile blânde ale Câmpulungului. A dus-o și pe ea taica acolo odată, tot așa de Sfântul Pantelimon, demult când era mică. Taica încă nu era domn, să fie vreo zece ani de atunci. De fapt au fost la bâlciul de Sânt Ilie care ține o zi încheiată și se termină cu împerecherea rudarilor. Cu maica au stat la mânăstirea de la Câmpulung, în timp ce taica, mare logofăt pe atunci, se uita la sărbătorile țigănești. Coborâseră rudarii din toți munții, așezaseră corturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
munte, să cearnă apa cu blana. Peste vară copiii cresc departe de alte așezări omenești și, ca să nu se întâmple blestemății între frați și surori, rudarii înainte de a intra în munte își căsătoresc tinerii aci la Câmpulung. Așa se încheie bâlciul de Sânt Ilie, cu nunta țiganilor. Pe fetele mari le cumpără părinții mirelui cu bani grei, le țin un an și, dacă nu sunt bune, vin tot aci să le schimbe cu altele”. S-a rugat atunci Tudora de maica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemții? Dar, dacă vânzătorul este aci, îl termin eu de Duminica Moșilor, în Târgul de Afară, spre bucuria prostimii. Boierii amuțiseră cu toții. După atâta pace și liniște multora le mai stăruia amintirea executării în plină iarnă într-un spectacol de bâlci a lui Staicu Merișanu și Preda Proroceanu, după o judecată amănunțită în divanul cel mare. Li se părea totuși că vodă Constantin exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreo acțiune greșită, nici vreo nedreptate. Moartea sa l-a transformat într-un om mare, într-un martir care a pecetluit cu propriul sânge convingeri de nezdruncinat. Cu câteva zile înainte, o sărbătoare națională, comemorarea strămoșilor, reunise elita societății la bâlciul de la Tirgu d'Afara. D-l Catargiu făcea cu grație onorurile petrecerii; domnitorul asista. Primul ministru, bucuros de mulțimea care se îngrămădea în jurul suveranului, radia de bucurie, de încredere și de o exuberanță încântătoare. Văzând la câțiva pași de el
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care prăvălie să intrăm? Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ialomița, căminarul Gheorghe Geanoglu, pentru a cumpăra mălai și a-l împărți celor "din satele scoase spre aerisire", dar de acești bani "să se ție socoteală curată". Doctorul Vasile Ananici, care răspundea de carantina de la Cîmpulung-Muscel, a menținut interzicerea renumitului bâlci de Sf. Ilie (20 iulie/1 august), închis încă din vremea epidemiei de ciumă din 1829-1830. În sfârșit, la Craiova Comitetul de asistență a rămas neschimbat, "dohtorului" Feraru dîndu-i-se însă ca ajutor pe "pomojnicul dohtor Vilag"105. Tot în această
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Pentru tine totul, și poezia, și căsnicia, totul nu-i decât competiție, mormăie regizorul. Numai de competiția cu tine uiți... Nu-l aude, îl ignoră de multă vreme. Se saltă de pe scaun și strigă, de la distanță, ca un crainic de bâlci : — Autorul ! Autorul între tineri ! Cei de la masa lungă se întorc spre noi, înveseliți, dar Omagiatul pare prins de conversația cu doamna abia sosită. — Noroc cu ăsta, șoptește Neagu. E neobosit, imprimă această permanentă senzație de mare dezbatere și tensiune. Găunoasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atât de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care ne face să ne simțim de parcă am fi mâncat prea multă vată de zahăr la bâlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vârâtă Între noi. Familia nucleară, Învârtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stând Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea se ascunde cel mai adesea sub masca ascetului de ocazie, reprezentând spectacolul vieții cu o smerită detașare. Dar uneori rolurile se pot inversa și atunci detașarea lui Caragiale se găsește undeva pe traseul transtextual (în sensul dat de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
târziu, drama sacră părăsește parvisul și eșafodajele temporare în aer liber pentru a se muta într-un local permanent și acoperit, construit special: nașterea, în secolul al XVI-lea, a teatrului. Într-o zi, cinematograful fraților Lumière părăsește barăcile de bâlci sau sala de la Grand Café, iar Méliès inventează în 1902 nickelodeon-ul, strămoșul sălilor noastre de proiecție, pentru a prezenta Călătoria pe Lună: nașterea, la începutul secolului XX, a cinematografiei ca artă. Într-o zi, dansul iese din clădirea Operei, maestrul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grele, retușurile ei, pasiunea naivă pentru înfrumusețare și, curând, la sfârșitul secolului, cu "neclaritățile ei artistice", fotografia a alergat vreme de jumătate de secol în urma picturii. Dar aceasta din urmă a alergat în urma cinemaului încă de la ieșirea lui din barăcile bâlciurilor. Desenator ratat, Nadar recuperează din 1850 făcând, cu alte mijloace, portrete de celebrități. După 1910, Duchamp, Juan Gris, Picasso fac montaj sau nuduri coborând pe scară cu mijloace improvizate. Cubismul, care multiplică planurile, și futurismul, care le sincopează, se folosesc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cincizeci de ani față de poeți. Apollinaire, Aragon, Desnos, Brecht, Cendrars, Prévert au înțeles de la bun început miza procedeului (până la a lucra pentru el). Teoreticienii erau descumpăniți, dar scriitorii nu prea au fost stingheriți de invenția vizuală, căci acest hibrid de bâlci și literatură, deopotrivă populist și elitist, s-a scăldat, încă de la naștere, în scris și tipar. Aici și-a găsit condițiile tehnice (scenariu și decupaj), mijloacele de răspândire (afișe și critici) și mai ales legitimarea și miturile fondatoare, prin intermediul teatrului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să se miște la rându-i. Paradoxul este că Imaginea și Realitatea devin atunci indiscernabile: un asemenea spațiu este inexplorabil și impalpabil, în același timp non-iluzoriu și ireal. Experiențele de "teleprezență" încă oscilează între experimentarea în laborator și atracția de bîlci, dar imagisticile virtuale interactive echipează deja avioane, submarine, șantiere sau mașini de cursă. Programele informatice produc astfel, printr-o tratare grafică a informației, imagini inteligente capabile să integreze fluxuri de date neprevăzute pentru a răspunde la hazardul unei situații necontrolate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
înrudit, mai de aproape sau mai de departe, cu marfă (< magh. marha „vită“ < v. germ. marhat < germ. actual Markt „piață“ < lat. mercatus „piață“), cu miercuri (< dies Mercurii „ziua lui Mercur, zeul comerțului la romani), cu iarmaroc (< ucr. jarmarok < germ. Jahrmarkt „bâlci“, compus din germ. Jahr și Markt < lat. mercatus „comerț“, derivat al lat. merx „marfă“), cu marchitan (înv.) „negustor (ambulant) de mărunțișuri“ (< pol. markietan < germ. Markender < it. mercante „negustor“ < lat. mercatus), cu comerț (< lat. commercium, adaptat în parte prin it. commerzio
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Ludovic al XIV-lea, care se plictisea deseori în timpul tragediei, dar aprecia foarte mult acest tip de spectacol. De-abia după moartea lui Molière farsa este discreditată pe lângă publicul literat. Ea nu mai este jucată atunci decât în teatrele de bâlci. Boileau, în Arta poetică din 1674, condamnă fără drept de apel genul acesta grosier, bun numai, după părerea lui, să amuze poporul. "J'aime sur le théâtre un agréable auteur Qui, sans se diffamer aux yeux du spectateur, Plaît par
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului tonul dumitale familiar, exprimarea simplă, înfățișarea de toată ziua, gestul firesc, și vei vedea cât vei fi de sărăcăcios și de slab. Vei vărsa lacrimi degeaba, vei fi ridicol, o să se râdă. Nu vei juca o tragedie, ci un bâlci tragic. Crezi dumneata că scenele din Corneille, Racine, Voltaire, chiar și Shakespeare, se pot debita cu vocea dumitale de conversație și pe tonul folosit la gura sobei? Și nici întâmplarea spusă la gura sobei cu emfaza și gura larg deschisă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această manieră, aparent preferabilă criticii fățișe, ușurința cu care obișnuia să glumească mai ales pe socoteala altora, sunt aspecte ce caracterizează comportamentul social caragialian, rezultat din înțelegerea vieții ca desfășurare scenică a teatrului lumii. Din miezul învălmășagului, din agitația de bâlci de care se trezește înconjurat, din carnavalul pe care nu se mai satură contemplându-l, Caragiale își extrage substanța epica brută pe care o supune printr-o tehnică de maestru unui proces de fabricație laborios, al cărui produs finit poartă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]