1,939 matches
-
bătrâni abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La mănăstirile „cu tradiție” din Moldova nu mai este o surpriză ca biletul de intrare să fie impus chiar și pelerinilor. În plus, când ai neșansa de-a te intersecta cu limuzinele ministeriale, parcarea e cu taxă. Abundă așezămintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o cameră trebuie să-și împartă viața alături de alți patru colegi (în cazurile premianților - un singur coleg). Lipsa de siguranță, amenințarea letală a muzicii de discotecă, condițiile minimale de igienă, atmosfera promiscuă a băilor, zgomotul permanent de pe coridoare, traficul de bârfe, lipsa unor oaze de liniște (cum ar fi o capelă organizată permanent într-o cameră mai spațioasă din cămin) - toate acestea constituie dezavantaje notorii pentru orice tânăr studios. Dacă lipsurile materiale ar putea fi mai ușor suportate de cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile crivățului socialist. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
De aceea, bucuria naturală de a asista în fața spectacolului retoricii a dispărut. Nimeni nu mai învață astăzi la școală arta expresiei înalte. În locul unei rostiri alese, întâlnim pretutindeni în spațiul public bombăneala, desfrâul nerușinat al flecărelii și elogiul smintit al bârfei. Amputarea imaginarului prin formatarea algebrică a inteligenței face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu mai memorează poezii sau ghicitori, dar toți cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și o manieră (forma logică și clară). Norma cea mai importantă este cea a calității, adică a capacității de a transmite adevărul. În actul de comunicare, există nuanțe și expresii diferite. Există: conversație, discuție, dialog, așa cum, în același timp, există bârfă, dispută sau simplul stat de vorbă. Toate deservesc același scop al omului, de a rămâne în relație, de a găsi modalități eficiente de păstrare a unui raport corect cu celălalt și de menținere a procesului dialogic. 1.2.2 Conversație
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lor de vedere în antiteză față de o chestiune anume. Același dialog se distinge de așa-zisul stat de vorbă, deși acesta ar putea părea o modalitate informală, atât de dialog, cât și de conversație, și se poate ușor materializa prin bârfă, care, de obicei, dezvoltă o judecată cu caracter peiorativ asupra unor oameni sau situații existențiale. Aceste modalități de comunicare, indiferent de natura lor, nu sunt simple evenimente care se întâmplă inopinat în viața omului, ci sunt procese, pentru că au o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
piesa Conversație în oglindă, care avea două titluri Victima fericită, de fapt titlul normal, de bază, dar tot așa, din motive de cenzură s-a jucat cu titlul Conversație în oglindă. Tot așa, Comedie provincială avea și un alt titlu, Bârfa și interesele. Piesa s-a jucat cu succes de public și de critică, trebuie să o mărturisesc, au jucat Iona Ene, Nicu Roșioru, Florin Zăncescu, Stelian Preda. A fost 95 un spectacol în care Anca Ovanez-Doroșenco și decorul lui George
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a familiei, precum și a altor mărturii „de epocă”, m-a condus, dimpotrivă, la contrazicerea acestor ipoteze. Zvonuri despre diferite episoade erotice din viața regelui Carol I au existat dintotdeauna. Ele s-au întemeiat fie pe aluziile vreunui memorialist, fie pe bârfa din saloanele epocii, transmisă apoi din generație în generație, într-un mediu în care a spune despre cineva, fie el și rege, că are cine știe ce afaceri amoroase era oricum mai credibil decât a spune că nu are. Cine l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
ceva ploaie. Joi, 10 iunie/29 mai Ploaie, răcoare. Ora 9 Telge. Ora 10½ R. Mihai, apoi Nacu. Mitropolitul Moldovei. După-amiaza Kretzulescu și G. Ghica, amândoi merg la Petersburg. Orele 5-7 Kalinderu, care vrea să demisioneze, deoarece l-au impresionat bârfele. Regele Bavariei trebuie să se retragă. Prințul Luitpold ca regent. Vineri, 11 iunie/30 mai Mohorât și apăsător. Ora 10 inspectat Regimentul 4 Infanterie la Cazarma Cuza, bine, colonelul Palade, până la ora 11½. Prefectul poliției. După-amiaza ploaie. Ora 5 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
politice a teoreticianului sard. Dintre acestea amintim volumul colectiv intitulat sugestiv: "Cercetări asupra Caietelor dispărute, renunțări, renegări, trădări: legende sau adevăruri" la Accademia University press în anul 2014. Demersul autorilor a fost acela de a face lumină în multitudinea de bârfe de tip jurnalistic și abordări pseudoștiințifice ce privesc viața lui Gramsci. Cartea de autor intitulată "Gramsciana" continua demersul inițiat cu temele dezbătute în cadrul volumului colectiv. D'orsi și-a propus să se adreseze nu doar gramscienilor ci și non-gramscienilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
ca observator și beneficiar al acestora. Este mai ales situația unor intervenții delicate în care autoritatea sa ar stânjeni sau ar fi respinsă. Într-un astfel de caz intră și situația unei diriginte presată de cancelarie să descopere dacă o bârfă a școlii are temei: este eleva X însărcinată? Eleva, o nonconformistă standard, la urechile căreia ajunseseră șoaptele de pe culoare, venea deliberat, zi de zi, fără cordon la uniformă (de, era pe vremea tristelor sarafane bleumarin!), expunându-se ostentativ pe toate
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
elevul, fie educatorul are probleme. Ce înseamnă că problema o deține profesorul? Înseamnă că acesta fie nu este bine instruit, fie nu îi place să predea sau este preocupat de alte dificultăți personale. Dacă elevii sunt atrași mai mult de bârfă și șușoteală decât de a acorda atenție orei de curs, dacă le este teamă că nu vor lua note suficient de mari pentru a-și mulțumi părinții, atunci elevii dețin problema. Gordon preciza că adesea educatorii, identificând greșit cine deține
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
respectul dintre oameni, mai ales în mediul rural, încă mai există. În același timp, în mediul rural omul încă mai caută să-și păstreze o imagine bună în localitate, încercând să nu facă anumite lucruri pentru a nu intra în "bârfa" satului. Preotul, în societatea românească tradiționalistă, reprezenta un lider nu doar spiritual, ci chiar intelectual. Era socotit unul din intelectualii satului. Acest rol al preotului încă mai este valabil și de multe ori determinant în viața fiecărui membru al comunității
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
vârstnici au pornit „vitejește” la câștigarea electoratului uneori cu orice preț. La loc de mare „cinste” erau considerate a fi distracțiile ce puteau fi oferite atunci, inaugurându-se astfel, „circul electoral”, valabil până-n zilele noastre. Serate, ceaiuri, șezători, baliverne și bârfe, baluri, retrageri cu torțe, gazete de perete, ziare otrăvite și pline de ură la adresa opozanților, trimise de la București prin toate ungherele țării, inclusiv la Vaslui. Acesta a fost cumplitul „arsenal” propagandistic încurajat și susținut din răsputeri de ocupanții de la răsărit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu au predat, deoarece în prezent s’au ridicat aceste blocări de vinuri. Susnumiții speculează aceste vinuri pentru bani sau zile de muncă”. Printre preocupările milițienilor stăteau la loc de cinste și cancan-urile, obișnuite în lumea satelor. Una din bârfe (ajunsă pe masa prefectului!) suna așa: „Suntem informați că învățătorul Vasile B. de la școala primară Pungești-Vaslui, ciclul 2, a avut relații de dragoste cu elevele acelui ciclu, de exemplu cu Nuța S.”. Necazurile generale i-au atins chiar și pe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
mizeria provocată de animalele de transport”. re fi ilă prin toate dosarele existente la DJAN Vaslui, pe perioada 1938-1942, cât timp generalul Ion Rășcanu a fost primar al orașului, poate, poate voi găsi și vreun document acuzator și nu de dragul bârfei, ci de dragul realității, oricât de crudă ar fi fost ea. Recunosc că nu am găsit așa ceva, în schimb am găsit nenumărate cereri ale locuitorilor săraci sau cu venituri modeste, care aveau nevoie de bani pentru spitalizare sau de un metru
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și să nu le confundăm. Zvonul este un flaut în care suflă bă-nuielile, invidiile, conjuncturile. Este un instrument atât de simplu, încât monstrul întărâtat cu nenumărate capete, discordanța și nehotărâta gloată pot să-l mânuiască cu ușurință (Henric al IVlea). Bârfa nu este departe de zvon. Ea asigură o eficiență în spiritul colectivității, este elementul central al sănătății noastre sociale. Ca vocea ecoului, zvonul dublează numărul acelora de care ne este teamă. Există și o zvonistică literară. Spre exemplu, conform acestui
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
BOP, FSD, mai 2005; date la nivel urban). Comparativ cu alte teme de discuție, discuțiile pe teme politice sunt printre cele mai puțin frecvente (discută des despre politică 20% și dublu sau chiar triplu despre alte subiecte precum bani, copii, bârfe locale sau sport; BOP, FSD, octombrie 2002; date la nivel urban). Deși relativ stabilă în timp, ponderea celor care discută politică pare să scadă în ultimii ani (discută zilnic 17% în 1998, 13% în 2001 și doar 7% în 2005
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
spunea un poet, o simplă chestie de igienă, între un duș și o defecație. Camera mea era destul de urâtă, mobilă veche și un miros sleit de naftalină. De fapt, toată casa mirosea respingător. Expirat. Și, în afară de asta, cum primea la bârfă câte o vecină sau o colegă de-a ei de la școală, Rodica dădea cu un spray infect și ieftin peste tot. N-am înțeles niciodată de ce. Explicațiile ei, ete, na, ca să miroasă frumos, n-aveau nici un suport real. Spray-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
foarte multe țări. După eșecul descinderii la Farmacist, am mers la țața Anicuța: - Bă, tace o gură, tac mai multe! Mergi pe burtă, puteam să deduc, scandalul se va stinge de la sine, pentru că e imposibil să nu apară o altă bârfă mai ofertantă. Țața Anicuța nu era deloc străină de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde una din fete." Iau și eu niște pastile, anodine (dar mie îmi cere rețetă) Sunt fete bune, mă informează farmacista, sunt "stripteze". Normal, fără prejudecăți, fără bârfa, de parcă am fi în Place Pigalle. Ne-am civilizat corespunzător aspirațiilor guvernamentale. * Orașul este "amestecat". Magazine luminate ostentativ cu vitrine de cristal și uși moderne, alături de altele, rămase, încă în urmă, luminate palid, cu becuri anemice, care sunt identice cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
exercit dreptul de a trăi într-o normalitate pe care prea mulți români, mai ales gazetari, se prefac a o dori, când de fapt o disprețuiesc profund. Instalată, fie și plapând, normalitatea le-ar suprima niște drepturi fundamentale: cel la bârfă, la calomnie și la manipulare. Explicația am dat-o, în câteva rânduri, deși nu aș fi avut nici o obligație să o fac. Din păcate, nu o explicație se aștepta de la mine, ci dezvăluiri palpitante, cancanuri, incriminări și recriminări, mă rog
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
îmbrățișearea unui jurnalist român, mai ales dacă îți este și prieten, implică riscul te a fi înjunghiat pe la spate. Îmi cer scuze pentru a mă fi întins prea mult la vorbă. Acum te las, căci Zvoninianul - cotidian al Academiei de Bârfe, Calomnii și Sincerități - are mare nevoie de tine. Mai puțin ocupat, eu încerc să trec, oarecum cu zâmbetul pe buze, pe sub curcubeul atâtor huiduieli admirativ-prietenești. (Jurnalul Național, 3 decembrie 2004) „Practic, sunt prizonierul viziunii unor oameni despre ce, cât, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
anumite suprafețe secrete care trebuie respectate. Țin să protejez, firesc, intimitatea celor vizați și vreau să evit pericolul de a cădea prea mult În anecdotic. Scopul acestor evocări este să-mi clarifice mie drumul parcurs, nu să dezvăluie cancanuri sau bârfe. Aceasta fiindu-mi intenția, singurele nume care se cer menționate sunt acelea care au lăsat urme importante pe parcurs, cum ar fi exemplul Priscillei Smith. Priscilla a făcut parte din nucleul care a creat Trilogia greacă și, timp de cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nevoia de a se antrena fizic și vocal. Actorii adunați În cerc pentru prima repetiție Împreună nu știau la ce să se aștepte. Le-am reamintit că În teatru muncim și pentru a descoperi ceva necunoscut. Emoțiile obișnuite, plângerile și bârfele cotidiene trebuiau atârnate În cui, la vestiar. Aceasta este prima condiție de disciplină. A doua este aceea de a participa zilnic la exercițiile fizice și vocale, folosind tehnicile noi transmise de Priscilla pentru voce și de Valois pentru mișcare. Uimitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]