3,148 matches
-
cel puțin zece ani. Relațiile lor se limitau la transorturile ocazionale la domiciliu după teatru, sau întâlnirile accidentale la o cafea în localul frecvantat de actori, dar atât. Propunerea i se păru stranie, dar nu se opri să o analizeze. Bârnă o fixă cu o privire intensă, surâzător, ceea ce o făcea să nu se simtă confortabil, dar un disconfort plăcut. În mașină se așeza lângă ea, lăsându-l pe Cristea să îi facă curte doamnei Marica pe bancheta din spate. Și
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
temenele în fața ei. - Cât de mult aș dori să o vizitez, se entuziasma Maria Marinca, vă rog, vă rog! În alte circumstanțe, Diana ar fi găsit argumente care să oprească o invazie nedorită, dar acum, găsea incitantă ideea că Theodor Bârnă să îi vadă sanctuarul, așa că, ceda rugăminților. Parcă mașină pe aleea mozaicata din fața garajului și le deschise celor trei actori. - Oh, chiar e un palat, suspina doamna Marinca cu ochii la candelabrul de cristal din holul înalt, la balustradă atât
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
fusese de accord și se eschiva cu elegantă: - Nu mi-aș permite să te rețin de la petrecerea de ziua ta, Doru! E o zi specială și trebuie sărbătorită cu fast. Sunt sigură că ți-ai făcut planuri pentru această seară. Bârnă rase zgomotos și îl înfășcă pe după umeri pe Cristea: - Așa e, ne vom retrage cu temenelele de care pomeneai, mulțumind prințesei pentru ocazia acordată de a admira frumosul la el acasă. Un compliment. Sincer... probabil. Nu aveau cum să nu
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
pe toate părțile, după care, renunță să o mai focalizeze. Avea alte treburi de rezolvat, nu să iși ocupe mintea cu temperamentul și comportamentul unor actori. Cu toate acestea, nu lipsi de la nici o piesă de teatru. La finalul fiecărui spectacol, Bârnă venea să o salute, să schimbe impresii cu ea și să comenteze mondenități. Devenise și acesta un tabiet, iar lui părea să-i facă plăcere compania ei. Poate nu la nivelul la care îi făcea ei plăcere, dar undeva ... pe
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
să aibă tabieturi comune, extinse și la alte zone artistice. O invită la un concert de orgă, apoi la o seară de opereta. Se despărțeau cu o strângere amicală de mâini, în fața mașinii ei luxoase, cu expresia preferată a lui Bârnă, strecurata pe un ton de flirt: - Ne vedem și ne-auzim! La toate acele întâlniri, dacă le putea numi așa, Diana strânsese informații despre el, o deformație profesională. Era cu șapte ani mai mic decât ea, locuia cu tatăl lui
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
și își strânse părul în creștet, fixându-l cu un ac lung ornamentat cu un cocor în zbor. Aruncă o privire oglinzii de pe hol și, mulțumită de imaginea care îi răspunse, coborî să deschidă. - Ai dispărut! Diana cască ochii. Theodor Bârnă nu ii făcuse alte vizite, înafara de cea ocazionata de ziua lui Cristea, cea din seara premierei avută cu piesa “Livadă cu vișini”. Se strecura pe lângă ea în salonul japonez și se opri sub sabia samuraiului, cu o privire ciudată
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Răspunse doar sărutului intens, învățând din nou că simțurile pot întuneca mintea. - De unde ai știut că m-am întors? - Vecinul a văzut lumina la tine și m-a anunțat. Cred că s-a săturat de căte întrebări i-am pus. Bârnă se așeza pe pernă pe care ea abia o părăsise și o trase în brațele lui: - Deci... - Deci? - Da, sau nu? - E o cerere în căsătorie? N-ar fi trebuit să spună asta! N-ar fi trebuit, dar tot ce
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
răspuns de la ea, acum ea întorsese lucrurile și răspunsul trebuia să îl dea el. Era grozav de bună la negocieri, dar în cazul acesta, ștacheta mai putea fi coborâta dacă era cazul. Ar fi fost mai sanatos! - De ce nu, răspunse Bârnă, ai toate calitățile pe care le-ar putea avea o soție și chiar mai mult. - Asta însemnând... - Da, bineînțeles. Teatral. Ireal. Și totuși i se întâmplă ei. Undeva, însă, într-un colț al superbei sale minți analitice, o voce măruntă
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
lăsând pustii peșterile și ascunzătorile în care stăteau, sau luând ce se mai putea, dispăruseră care pe unde apucaseră fiindcă dacă erau prinși răstignirea îi aștepta la primul copac întâlnit în cale, fără ca cineva să se mai obosească să facă bârne de lemn. Acum însă, în ziua hotărâtă a morții sale, el, Baraba, scăpase pe treptele pretoriului datorită acelui Iisus propovăduitorul celor bune și umile. Ceilalți doi tovarăși de tâlhărie nu aveau însă să scape. De aceea realiză din nou că
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
Floarea, în vârstă de 103 ani pe atunci, lotul nostru de vie de jumătate de hectar, ca și pe cel al bunicilor materni, care aveau un hectar, la cincizeci de metri distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne de salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
descompunere”, „Ispita de a exista”, „ Căderea în timp”, „Demiurgul cel rău”, „ Despre neajunsul de a te naște”, „Exerciții de admirație” , „Mărturisiri și anateme”, eseuri traduse exemplar de Modest Morariu(Ed. Cartea Românească - 1988) . „Silogismele amărăciunii” au fost traduse de Nicolae Bârna (Ed. Humanitas -1992). Cioran a fost un stilist strălucit nu numai în franceză, vom cita din „Lacrimi și sfinți”, ultima sa carte scrisă în limba română, în 1937 - „ Î ncercat-am să înțeleg de unde vin lacrimile și m-am oprit la
EMIL CIORAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351455_a_352784]
-
este mai bine... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (neliniștit deodată) De ce mi-e mai bine ? Îmi era dor de mama...am visat-o pe ea , și mi-a trecut. ( trist) Ce-o fi făcând mama acolo, departe... în sătucul acela de case cu bârne? Mereu te aud, mamă, trăind pe lume. (atent, speriat deodată ) Ce este asta ? Nu este nici dor, nici durere, nu e nici veselie, nici melancolie ... parcă melancolie este, dar este asemenea unui dor după ceva. Ca și cum aș fi aer sau
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
loc de meditație, în aer liber, o mică piațetă în formă de cerc cu scaune din pietre netede. În mijlocul ei un altul, tot de piatră, probabil locul unui îndrumător. În dreapta aleii un copac bodhi este împrejmuit de un gard din bârne. În fața noastră, vârful alb al Stupei ne îndeamnă să ne continuăm drumul. De acolo, de lângă ea, printre crengile copacilor zărim albastrul Oceanului și barca tânărului singalez care ne-a trecut râul cu un preț de-adevărat ”no turists.” Sunt extrem de
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
simbol al unui stat puternic. Zidurile de piatră sunt construite în standardul „murus dacicus”, fără mortar între pietre, cu jgheaburi croite în coadă de rândunică (inspirate din tehnica prelucrării lemnului), jgheaburi pe care localnicii le numesc „babe”, necesare prinderii cu bârne de stejar - pe post de scoabe - a celor două părți din piatră ale zidului, dar chiar și a unor pietre între ele. Astfel, ele erau menținute paralel pe măsură ce între ele se tasa o umplutură eterogenă. Aceasta, numită emplecton, avea o
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
care-și avea reședinta și tezaurul aici. Nivelul inferior era realizat în tehnica murus dacicus, în timp ce nivelul superior era din cărămidă incomplet arsă, dar și arsă până la roșu (dimensiunile unei cărămizi: 48 x 24 x 8-9 cm). Acoperișul, sprijinit pe bârne masive din stejar, era din șindrilă. Aceasta este deducția arheologilor după ce, analizând cenușa bine sedimentată de la Căpâlna, n-au găsit deloc fragmente de țiglă antică, în schimb au găsit bârne arse, lungi de 2,25 m și groase de cel
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
cărămizi: 48 x 24 x 8-9 cm). Acoperișul, sprijinit pe bârne masive din stejar, era din șindrilă. Aceasta este deducția arheologilor după ce, analizând cenușa bine sedimentată de la Căpâlna, n-au găsit deloc fragmente de țiglă antică, în schimb au găsit bârne arse, lungi de 2,25 m și groase de cel puțin 15 cm. Turnul-locuință este de formă pătrată (9,50 x 9,50 m în exterior și 6,04 x 6,04 m în interior), pentru ridicarea lui fiind în
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
singur perete din blocuri de calcar, înconjurând vârful dealului până la întâlnirea cu capătul celuilalt zid, ce pornea spre nord-vest. Ioan Glodariu consideră că existența unui singur perete din blocuri de piatră în care existau totuși „babe”, presupune ancorarea cu aceleași bârne de stejar direct în stânca dealului sau în niște grinzi de lemn dispuse longitudinal pe fața interioară a zidului. Aceasta variantă se potriveste și cu ipoteza reedificării în grabă a cetății, pentru al doilea război cu romanii. Trebuie amintită existența
CETATEA DACICĂ DE LA CĂPÂLNA de DORU SICOE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350864_a_352193]
-
să ceri și Ziua și Noaptea și Luna de pe cer, că nu-ți mai dă nimeni nimic... Nici macar nepotul marelui șef divin care a făcut lumea, nu-ți mai dă Luna, care atârnă și azi în fereastră pe peretele de bârne, sau măcar Ziua, închisă în “Cutia de lemn cioplit” în care stă ascunsă lumina zilei, atârnata de grinda Casei. Îți dă bunicul numai Noaptea la cutie, pe factura. Și chiar și Cutia e pe datorie, acum. Dar și când voi
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
Avionul tău de seară, Este de bombardament Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea e, prințesă
NU MAI DA CU CAI ÎN MINE! de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350995_a_352324]
-
romanilor, geto-dacii se îndeletniceau și cu mineritul aurului. În anul 2000 o echipă de arheologi francezi a făcut cercetări la Roșia Montană și a descoperit galerii vechi de mină cu susțineri din lemn. Cercetări cu Carbon 14 demonstrează că aceste bârne erau dinainte de Christos! EPOCA ROMANĂ. Înfrângerea Daciei în 106 AD a însemnat, întâi de toate, pentru Imperiul Roman 164 de tone de aur și 331 tone de argint aducând Romei cea mai mare pradă de război din toată istoria imperiului
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (4) – O ISTORIE UNICĂ A AURULUI DIN MUNŢII APUSENI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345640_a_346969]
-
iar capul plecat să-l folosească precum mielul care suge de la două oi. Altfel zis, nu văz de ce o tânără speranță maghiară sau un român maghiarofon ar gravita spre centrul Bucurescilor, peste munți, să meargă pe poante ca Nadia la bârnă până-l termină psihic nechezolii și ratonii de pe Podul Mogoșoaiei cu bășcălia, dacă el are acces la infrastructura intelectuală a Budapestei (ce biblioteci! ce muzee! ce temple! ce valorificare a lor!), însă produsele finale ale activității sale creativ inovative tot
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
cu cremă de ghete, pentru că încă mai era necesar noroiul, pentru a ne camufla în cazul unui atac neașteptat cu Doge Răzor, Pontiac G6, Infiniți Triant, Mercury Messenger, Chevy SS și Acura RD-X. Aveau și americanii tehnică lor profilactica împotriva bîrnelor care nouă ne intrau în ochi, de nu mai puteam sesiza paiele din ochii lu' a'lu Sadama, cea care-a pîrlit rogojina, și liniștea era grea că o curca așezată pe ouă, pentru că nea Tren, botezat nașpa de un
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
cu minte sănătoasă”, îl înjurau în gând, plini de invidie și ură. S‑au răzbunat pe el și pe alții ca el defrișând, pe ascuns ori chiar la lumina zilei, tot ce le‑a căzut în mână. De la cărămizile ori bârnele din grajdurile sau puiernițele bine făcute și întreținute până mai ieri și până la dalele de pe fundul și pereții canalelor de irigații, nimic nu le‑a scăpat. Polițiștii și câțiva oameni cu minte sănătoasă și grijă de avuția cooperatorilor, care au
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
aplice bordura cu pui. Un model de arhitectură veche, de peste 100 de ani, este casa denumită „Eco-Muzeu”, adusă de domnul Vladimir Tomoiagă de pe munte în amintirea bunicii căreia i-a aparținut și din respect pentru tradiții. Casa este construită din bârne îmbinate cu încheieturi tip coadă de rândunică, etanșate cu mușchi vegetal, are grinzi, este acoperită cu șindrilă din lemn, la geamuri este prevăzută cu vergele (bare metalice), se compune dintr-o cameră și un pridvor. Domnul Tomoiagă și-a propus
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
nu s-au realizat, școlile de la sate fiind frecventate de către un număr mult mai mic de școlari. Catagrafia satului Rucăr din anul 1838 cuprindea 375 de familii, intrând, în privința localului de școală, în prima categorie. Ea a fost construită din bârne și acoperită cu șindrilă. Majoritatea școlilor sătești din județul Muscel au fost construite din nuiele lipite cu pământ. Dintru început Eforia Școalelor a sperat că, pentru construirea localurilor de școală, proprietarii vor sprijini ridicarea unor astfel de școli; dar aceștia
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355677_a_357006]