1,715 matches
-
de plăcere, în scop de afaceri, vizite, excursii, dar și schimbările de reședință, migrația circulatorie, migrația internă și internațională etc., mobilitatea conferă persoanelor mai multe avantaje decât sedentarismul. Apar, desigur, și probleme nedorite pentru persoanele care se mișcă, pentru sedentarii băștinași 269, dar actualmente, mobilitatea transformă orașele ("orașe împrăștiate", "megalopolisuri", "metapolisuri" etc.). Sociologii trebuie să o analizeze ca pe un "fapt social total" care schimbă mentalități, instituții, reprezentări, schimbă mize ale societății urbane, schimbă datele libertății individuale și ale cetățeniei. Specialiștii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
op. cit., p. 254. 300 Gaulejac, op. cit., p. 213. 301 Idem, p. 140. 302 Participarea nu e lege, nici normă, nici regulă, ci ține de angajarea responsabilă individuală. Putem identifica nivele, grade, praguri de participare (ca beneficiar, contribuabil, asistat, locuitor, cetățean, băștinaș, nou-venit etc.), participarea (membrilor) familiei la ameliorarea mediului privat și public locuit, a serviciilor, participarea vecinilor, a membrilor uliței satului (la curățenie, strângere de ajutoare) etc. Participarea se învață cotidian, participanții au de acumulat o "rezervă de cunoștințe și experiențe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia 192 că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei unde se îmbată zdravăn și fac planuri împotriva lui Prospero (o parodie a urzelilor celor sus-puși), se strămută într-o altă parte, unde intervine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Sebastian: „Acum cred în licorni, ba chiar în Phoenix“); să însceneze parabola frustrării celor ce credeau că au cules ori stau să culeagă roadele jindurilor lor; să-i dea lui Gonzalo impresia că i a văzut cu ochii lui pe băștinașii în mijlocul cărora gândea să își înfăptuiască generoasa utopie pe care o expusese în prima scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
declarau acum independente, o majoritate preponderentă de oameni nu aveau posibilitatea de a se bucura de drepturile inalienabile cu care se presupunea că erau înzestrați de însuși Creatorul lor. Atunci și mult timp după aceea femeile, sclavii, negrii liberi și băștinașii au fost privați nu doar de drepturi politice, ci de multe alte "drepturi inalienabile" esențiale vieții, libertății și căutării fericirii. Într-adevăr, proprietatea era de asemenea un drept "inalienabil" și sclavii erau proprietatea stăpînilor lor. Însuși Thomas Jefferson, autorul principal
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
succes, atunci cînd societatea americană s-a confruntat cu neînțelegeri mai profunde de natură culturală sau rasială, limitele pînă la care s-a îndeplinit acest proces au fost în scurt timp dezvăluite. În timpul ciocnirilor dintre populațiile de albi și populațiile băștinașe care trăiau de mult timp în Lumea Nouă, asimilarea a lăsat locul intervenției prin constrîngere, colonizării forțate, izolării față de nucleul societății. De asemenea, societatea americană n-a putut asimila mulțimea de sclavi afro-americani și nici pe urmașii acestora care, în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
rămîne, pe cît posibil, în interiorul patriei-mamă. Această problemă a complicat problema independenței provinciei Quebec din Canada. Deși mulți cetățeni francofoni din Quebec doresc să fie complet independenți, în provincie există un număr important de cetățeni non-francofoni vorbitori de limbă engleză, băștinași și imigranți care doresc să rămînă cetățeni canadieni. Deși teoretic ar fi posibilă o împărțire teritorială complicată, prin care majoritatea celor care au preferat să rămînă canadieni să o poată face, nu este clar dacă ea se va dovedi posibilă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sclavi daci”, apoi și prin faptul că dacă un roman își pierdea soția el și-ar fi putut lua în căsătorie „vreo nevastă din acel neam”, ambele situații constituind prilejuri de „strecurare în graiul romanilor a vreunui cuvânt de-al băștinașilor”. Această explicație ar avea-o cuvintele stejar, pădure, eleșteu, cărare, grăiesc, privesc, nemeresc (DM, p. 365). De observat însă că elementele autohtone, deși sunt cele mai vechi, nu sunt luate ca parte constitutivă a unei limbi noi. În lipsa imaginii evolutive
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vechilor greci, virtuți pe care Romulus întemeiază Roma și poporul roman la anul 753 î. Hr., iar Traian le aduce în Dacia prin „cetățenii romani” la anul 107. El subliniază faptul că în continuitatea etnică a romanilor din Dacia, ai cărei băștinași sunt scoși din istorie, „nu prădători, nu năpăditori, nu adăosături, ci înmulțitori, ci lățitori, ci (pe cele) mai din lăuntru și mai de treabă mădulare a împărăției romanilor vom găsi” (HVR, p. 13). Luând 107 ca an al nașterii și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al treilea. Acum facem încheierea primului punct arătând exagerarea la care a ajuns Philippide luând baza psihofizică drept cauză a trecerii la o limbă nouă. Latina ar fi devenit română prin maniera nelatină de a fi pronunțată. Prin expresia „limba băștinașă” el denumește limba pe care „poporul român” a folosit-o înainte de a prelua latina și a o transpune în baza lui de articulație, aceasta fiind singura care a transformat latina în română introducând acele „diferențe” articulatorii care fac ca latina
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fi mai rămas după plecarea lui Alaric și a lui Theodoric și și-ar fi păstrat limba, unii dintre ei, „chiar până în prima jumătate a secolului al XI-lea”, și ar fi exercitat „o influență atât de puternică asupra populației băștinașe, încât chiar o parte, măcar cât de mică, din aceasta învățase limba gotă. În tot cazul, continuă autorul, este probat că cuvinte gote au pătruns în limba latină din peninsula balcanică” (I, 348 urm.). Convins de acest lucru, autorul consideră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se impună celei mai mari părți a populației” (p. 18); „Printre cauzele generale care au dus la dispariția progresivă a elementului autohton în cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice, trebuie pusă în primul rând inferioritatea în care se găseau băștinașii față de romani. Strălucirea unei civilizații noi și mai avansate trebuie să fi impresionat profund pe locuitorii acestor țări, obișnuiți cu o viață primitivă” (p. 20); „Faptele examinate ne-au permis să cunoaștem împrejurările cele mai însemnate care au dus la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
locuitorii acestor țări, obișnuiți cu o viață primitivă” (p. 20); „Faptele examinate ne-au permis să cunoaștem împrejurările cele mai însemnate care au dus la dispariția elementului autohton în țările dunărene. În câteva regiuni ale Peninsulei Balcanice, contopirea romanilor cu băștinașii s-a făcut mai repede; în altele, ea a întâlnit obstacole mai serioase. Proporția în care elementul autohton a intrat în constituția populației romanice și în special a poporului român care s-a născut din acest amestec avea să varieze
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
93), ceea ce denotă unitatea substratului din estul Europei. Denumirile vechi precum Olt, Argeș, Carpați, Ardeal, Vrancea, Putna, Tecuci, Arad etc. „arată stabilitatea poporului românesc în decursul veacurilor pe tot cuprinsul Daciei și peste hotarele ei chiar, în care el este băștinaș, cu așezări vechi până la mijlocul Europei” (p. 120). În perceperea istoriei limbii române Scraba produce o adevărată reformă. El arată că istoria acestei limbi trebuie privită dincolo de contopirea elementului latin cu cel autohton. „Omenirea, în general, s-a dezvoltat în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
românesc, dar ea este percepută ca atare de către foarte mulți români, și de aceea o pomenește doamna Nițescu. Titlul acestei cărți naște de fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar demn de a fi lăudat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
preluărilor influențelor străine în gastronomia noastră. Bucătăria țărănească: măduvă tracică sau... paleolitică? Radu Anton Roman face o netă distincție între diferitele „straturi“ ale bucătăriei românești: ar exista, pe de o parte, substratul, „marea bucătărie țărănească“, moștenitoare a unei tradiții culinare băștinașe, „spectaculoasă și cu măduvă tracică“ și, pe de alta, la capătul opus al... mesei, adstratul cel mai recent: o bucătărie modernă, citadină și cosmopolită, adică foarte receptivă la influențe străine 10. Aceasta din urmă trăsătură, afirmă autorul, este cea din pricina
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
franțuzită a adstratului celui mai recent și pare a fi beneficiat de suficient timp pentru a asimila creativ influențele străine. În plus, în plan social, contactul ei permanent cu lumea țărănească i-a permis să preia unele elemente din bucătăria băștinașă și să le folosească în procesul de înglobare, de românizare a preluărilor din alte tradiții culinare. Le vom aborda pe rând, nu înainte însă de a preciza că persistența, până în zilele noastre, a fracturii dintre aceste straturi este principalul motiv
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Cernea, deschizător de drumuri pe direcția revigorării bucătăriei românești: „Pe lângă ospătăriile cu caracter internațional, aceleași în mai toate marile orașe de pe glob, e obligator ca fiecare capitală să propuie atenției călătorilor străini și propriile ei creații, satisfăcând totodată și gustul băștinașilor, care să poată găsi zilnic mâncările cu care sunt deprinși, gătite de mână de meșter.“ Admirabilă frază, îndemn valabil și (sau mai ales) astăzi, cu condiția ca prin sintagma „gătite de mână de meșter“ să înțelegem creativitatea chef ului, depărtarea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sau mai ales) astăzi, cu condiția ca prin sintagma „gătite de mână de meșter“ să înțelegem creativitatea chef ului, depărtarea sa inteligentă de tradiție, pentru ca aceasta din urmă să nu se piardă în monotonie. Adică oricât de deprins ar fi băștinașul cu o tuslama, un „meșter“ (termenul e cam prea tehnicist...) culinar ar trebui să-i ofere noi și noi variante ale acestui fel de mâncare, toate purtând în miez originalul și toate depărtându-se creativ de el. Există în limba
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
putea umbla fără Îmbrăcăminte. Trupul omenesc nu are nimic rușinos sau indecent, de la natură. — Vremea din Yorkshire Împiedică fără discuție un asemenea experiment, zise Henry, desfăcând un clește de homar. Dar nici măcar În Samoa - unde Înțeleg de la Louis Stevenson că băștinașii o scot la capăt cu foarte puține veșminte -, nici măcar acolo nu cred că mi-ar plăcea să Îmi Întâlnesc prietenii Într-o stare absolut naturală. Unii dintre noi pur și simplu nu arată destul de bine. — Aa, dar asta e pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoscute), Winchelsea și Old Romney. Dar declinul activității comercicale le ajutase să scape, ele și zona Înconjurătoare, de desfigurările impuse de revoluția industrială, făcând din acest colțișor din sudul Angliei un fel de anomalie istorico-geografică, un secret Încântător, cunoscut doar băștinașilor și unei mici confrerii de rezidenți ocazionali din afară (Ellen Terry, de pildă, avea o căsuță În Winchelsea). Casa lui Blomfield era un bungalou modest, suficient de mare pentru nevoile sale și foarte bine Îngrijit de slujitorii recrutați din partea locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
creadă. Îl cunoștea pe Jack Thompson, un psiholog tânăr și energic de la Yale. Thompson avea un renume mondial datorat studiilor sale asupra psihologiei popoarelor primitive și, de fapt, În ultimul an, fusese plecat undeva În Noua Guinee, ca să studieze triburile băștinașe. Norman apăsă pe alte taste: PSIHOLOG ECHIPA FVN: ÎN ORDINEA PREFERINȚELOR 1. John F. Thompson, Yale - admis 2. William, L. Hartz, UCB - admis 3. Jeremy White, UT - admis (așteaptă aprobarea) 4. Norman Johnson, SDU - respins (vârsta) Îi cunoștea pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
câinii asupra lui? Nu c-am fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]