1,778 matches
-
te chem și atâta. Costache a lăsat treburile baltă și s-a grăbit să ajungă la Hliboceanu. Ce dorești, Vasilică tată? Poate mă bărbierești, căăă... Uite-te la el! O înviat mortul și vrea să arate ca un flăcău! Bine, băiete! Costache și-a adus cele trebuitoare și s-a apucat să-l bărbierească. În timp ce lucra cu mare băgare de seamă, prin minte îi umblau o mulțime de gânduri: „Așa, omule, pregătește-te să ți primești tovarășii de drum... Parcă văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că ești vindecat? Oleacă de răbdare! - l-a liniștit Cotman, cu zâmbetul pe buze, cum nu-i era felul. Unde-i doftoroaia, să te doftoricească? - a întebat apoi, râzând de-a binelea. M-o doftoricit deajuns, Măriuța. N-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
prostănac, dacă nu chiar nebun. N-o lua și tu chiar așa, omule. Lungeam și eu vorba, ca să treacă vremea. Mai aveam însă un gând... Dacă nu-l spui, atunci nu-i un gând curat. Ba îi curat ca lacrima, băiete. Mă gândeam că bine-ai face, când ajungem în marginea târgului, s-o iei tropo țel spre jupânul Aizic și să-l întrebi unde tragem. Se vede treaba că i-ai avut profesări pe moș Dumitru și pe Pâcu. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai îndrăznească numai! - a răspuns Mitruță, cu mândrie exagerată, dar și cu mânie justificată. Au plecat, lăsându-l în poartă pe Aizic, care se dovedise dornic de vorbă...Cotman s-a apropiat de Mitruță și l-a întrebat: Ia spune, băiete! De unde ești atât de sigur că lotrii nu ne-or mai ține calea și altădată? Nu sunt sigur deloc, dar am vrut să curm vorba cu Aizic, că altmintrelea nu mai plecam nici când se aprindeau lămpile în târg... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trecut cineva astăzi. Așa că sunt cum le-am lăsat dimineață... Îi drept, Mitruță, și ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, dar trebuie să avem grijă de cine vine în urma noastră sau de cine ne așteaptă la cotitură... Măi băiete, dacă n-ai știut, afli acum... La vremea mea, am fost și oleacă de vânător. Acum pușca îi pusă bine și așteaptă numai să fie folosită. Așa că de acum înainte am s-o plimb ca pe o mireasă cu mine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
timp s-a auzit glasul lui Puicuță: Se zărește felinarul din poarta crâșmei! Ca mâine ajungem. Și tare am chef ca în noaptea asta să golim polobocul cu vin al crâșmarului! Se vede treaba că ești nou în meserie, Păvăluță băiete,de nu știi că la Costache vinul și rachiul nu se termină niciodată. Nou în cărăușie, dar vechi între băutori, ha ha ha! Unde-i Pâcu să te audă și să vezi tu ce ar fi morfolit muștiucul lulelei. El
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu țoiurile dinainte și șușoteau în taină trăgând cu coada ochiului la tine?” „Ba bine că nu” i-a răspuns alt gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu primejdie să mergi cu chimirul plin cu parale și încă în urma convoiului? Da’ ce mai răscolim lucrurile după ce s-o întâmplat ce s-o întâmplat? Ia-o dămol, băiete! Mai bine gândește-te de unde îi iei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu primejdie să mergi cu chimirul plin cu parale și încă în urma convoiului? Da’ ce mai răscolim lucrurile după ce s-o întâmplat ce s-o întâmplat? Ia-o dămol, băiete! Mai bine gândește-te de unde îi iei pe lotri. Și dacă dai peste ei, cum îi faci să recunoască că ei te-au jefuit?... Costache tebuie să știe mai multe despre ei”. Cu acest gând înfipt în minte, s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim că... ferească Sfântul!... N-om folosi-o dacă n-a fi nevoie, dar le-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim că... ferească Sfântul!... N-om folosi-o dacă n-a fi nevoie, dar le-o arătăm la o adică... Le-o băgăm sub nas, ca să priceapă că nu șăguim deloc. Nici un foc așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ghicit pe-al meu că îi bun de călărie cum l-am văzut. Și cum l-ai ghicit, mă rog frumos? Calul bun de călărie are el un fel anume de a te privi. Parcă te îmbie: „Sus în șa, băiete! Hai că mă mănâncă copita!” Pe-al meu l-am luat pentru că are picioare vânjoase. Îi bun și de călărie, dar și de ham - nu s-a lăsat mai prejos Pâcu. Dacă-i s-o luăm pe cea dreaptă, apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca niște zmei! Calul comandantului de escadron era negru, țintat în frunte și pintenog! Parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
el îl va folosi. McAllister se uită sever la Peter Cadron, care întinse către el obiectul acela inform, de culoare aproape cenușie, și-i spuse răspicat: - Bagă-te în astea și apucă-te de treabă! E o chestiune de minute, băiete! Când țevile alea de colo vor începe să împrăștie energie, n-o să mai fii în viață ca să discuți despre cinstea noastră. Și totuși exista încă. Broboane de sudoare îi curgeau pe obraji, iar nesiguranța îl îmbolnăvea pur și simplu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aerul că și-ar cere scuze: - Mde, auzim și noi una, alta, și uneori e greu de știut ce e adevărat și ce nu. E vreo planetă care merită vizitată? Acum, ochii galbeni îl studiară amuzați: - Ascultă-mă pe mine băiete, îi zise, impresionant de pompos, Seal. Să nu te apropii de ele. Pământul este un adevărat rai al întregului sistem, și dacă-ți va spune vreodată cineva că Venus e atrăgătoare, spune-i să se ducă în iad - adică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
astea, nu? Cayle încuviință în grabă, surprins de volubilitatea răspunsului. Îi suna ca un fel de lăudăroșenie, dar nu era prea sigur. Deodată, omul devenise mai puțin interesant. Mai avea o întrebare de pus. - Ești căsătorit? Seal râse: - Însurat! Ascultă băiete, mă însor pe oriunde mă duc. Dar nu oficial, pricepi? Și iarăși râse cu mult subînțeles. - Am impresia că-ți dau tot felul de idei. Cayle îi răspunse aproape automat: - Asemenea idei nu le primești de la alții. Nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cât ai zice pește, fără să ne gândim ce-o fi după aia. Povestea noastră e foarte simplă. Ai fost fraier și ți-ai pierdut toate paralele la cărți. Râse și se ridică în picioare, redevenind imperturbabil și misterios. - Pa, băiete! Iți urez mai mult noroc data viitoare, dac-o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți pe dinafară, ca să nu fii tras pe sfoară. Adică să nu fii păcălit, precum ursul, de vulpe, știți povestea că i s-a cam dus vestea. Auziți minune: un băiat se juca pe plaiul cerului cu mingi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
care îl auzea sau o întâmplare. Avea multe astfel de notări. - Iui-hai, apoi măi bărbate, ai zis că-i mai dezghețat, da’ uite la el, parcă e fată ce așteaptă să fie pețită și să i se arate soarta. Măi băiete, aici nu stai așa. Aici e ca la mă-ta în bucătărie. Vrei, îți iei sau zici. Nu? Bună pace, rabzi așa! - Da’ țață... zâmbii rușinat. - Ia te uită, mie îmi zice “țață”, iar ție îți zice “oi”, hai că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nu mai audă de mine, să nu mă mai vadă, da’ cu ei, cu ei ce-au avut? A doua zi am trecut pe la ea. Poarta era închisă, iar în casă nu se vedea nicio umbră. - S-a dus, măi băiete, s-a dus, ducă-s-ar din satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-mă, de parcă s-ar fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Cum dă cu bărbia de scări, pe rând, cu zgomot, și i se zguduie buclele perfecte și grăsimea în straturi. Mătușa se oprise și, suflând din greu, zâmbea tâmp, mișcată profund de duioșia cu care o privea nepotul. — Hai, măi băiete, pune mâna și m-ajută, că-s bătrână și nu mai pot. Ți-am luat și morcovi, că ziceai că nu mai ai. Și ouă... Niște carne de vită, să nu-ți dăuneze la colesterol... Gigi Pătrunjel aștepta resemnat. Acum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spun? Era să nu mai vin deloc. Gata-gata s-ajung în Germania. Cum s-ajungi în Germania?! Așa bine. Ne-au îmbarcat, pe mine și pe moș Țurcanu, pe locomotivă, ne-au pus santinelă în spate și dă-i cărbuni, băiete! Dacă nu era moș Țurcanu, la revedere și n-am cuvinte! Nu te mai vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și gata! Tu știi ce-i aia sticlă de nivel? Te-ai urcat vreodată pe locomotivă? Toți dracii iadului au pufnit peste neamț. În cine să tragi? Și noi... unul pe-o parte, altul pe alta, am sărit, și tulea, băiete! Irina îl privi o clipă, în treacăt, apoi, cuprinsă parcă de-o oboseală leneșă, i se lăsă moale de gât. Știi... tu ești un băiat tare bun. Tare, tare bun. Într-o zi am să-ți spun mai multe, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și tu cu hainele astea ți-ai găsit... Vocea i se curmă printr-un țipăt, ca și cum i-ar fi dat cineva o lovitură pe la spate. Pierzându-și echilibrul, se prăbuși peste trupul întins pe saltea cu fața-n jos. Apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]