2,818 matches
-
și editorial cu romanul Blana de focă (1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiția evanescentă a lumii satului și fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
și al Fundației „Scrisul Românesc”. Debutează cu ciclul de versuri Oltenia în revista „Luceafărul” (1959), la rubrica „Steaua fără nume”, girată de Mihu Dragomir. Prima carte este placheta de versuri Cântec tânăr, apărută în 1960. A colaborat la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. Demonstrând reale disponibilități poetice încă de la primul volum de versuri, H. cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei și a locurilor natale, patriotismul în marginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
se decide de partea cui să se situeze, atunci când o astfel de posibilitate este sugerată de autoare. B.-D. este și o editoare preocupată de trecutul cultural al Banatului, contribuind la readucerea în actualitate a celui mai de seamă prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea (Mihail Gașpar) și a celui mai important lingvist al acestei provincii (Paul Iorgovici). Este coautoare a douăzeci de volume elaborate de colectivul de stilistică din care face parte -Limbajul poetic și versificația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285787_a_287116]
-
zonă calcaroasă e ciuruită de gropi și de peșteri fantastice, din care una, la Scărișoara, păstrează din timpuri foarte vechi un ghețar subteran.“ George Vâlsan, Pământul românesc și frumusețile lui „Astfel, drumul pe valea Dunării, cât treci în curmezișul Carpaților bănățeni, este un șir de minunate panorame. Aci maluri înalte, pe care nici caprele nu se pot cățăra, aci mari depresiuni ca niște largi amfiteatre, în care populația a putut trăi ferită de ochii străinilor. Drumul cel drept pentru năvălitorii dinspre
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
ridică sute de metri, drept deasupra apei, iar râpele sure sunt împodobite ici și colo cu mănunchi de ierburi sau tufișuri galbene (Genista), panorama văii dunărene întrece orice închipuire. Vestita vale a Rhinului rămâne smerită, față de valea Dunării între munții bănățeni sau în fața stâncilor de la Porțile de Fier.“ Simion Mehedinți, România Defileul Dunării HIDROGRAFIA 57 Lacul Bâlea Lacul Roșu - Se întâlnesc în toate unitățile de relief — munți, dealuri, câmpii —, având mărimi, adâncimi și forme variate. Lacurile de munte În Carpați, lacurile
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
rostit dialectal Răśița (magh. Resicza, germ. Reschitza) e varianta populară a unei foste forme literare Recița (< sl. Rečica, sau < rom. Recița); Hauzești este un fost Hăugești (rostit Hauźeść); Jurești (< Giurești); Dăjești (popular Dăźeșć) provine din Dăgești; Gruni (Gruń în grai bănățean) a fost notat în documente, printre altele, Grwn; Hazyagh din documente „ascunde“ un Hisiaș (rostit, de fapt, fără h); Ficător a fost transcris oficial, pe rînd, Fughatar (formantul secund fiind magh. határ „hotar“), Feketheér (< magh. fekete „negru“ + -ér „vale“), Vigetar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
forma romînească Bîrzava, apoi formele din celelalte limbi (în maghiară î romînesc a putut deveni u, e sau o, ca în fîrtat > fortat, bîrsan > bersan, rumîn > rumuny; forma modernă maghiară Berzava a trecut în celelalte limbi). Faptul că în afara Bîrzavei bănățene există și alte Bîrzave (care pot fi derivate din sl. brŭzŭ, „repede“ + sufixul -ava) sugerează adaptarea vechii Berzovia, de la stadiul la care ajunsese după sute de ani (poate forma *Brzava propusă) prin etimologie populară (ca în cazul Dierna, Zierna > Cerna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a toponimului oficial Recița, rostită în graiul bănățean Răsița (cu e > ă și ci > śi) și transcrisă în documentele germane Reschitva (fenomen care s-a produs, chiar mai radical, în documentele antice care redau în grafie greacă toponimele traco-dace Museos, Crisia, Marisia, Dierna, Tibiscum etc. - oare traco-daca nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
poporul din cele trei provincii, choronimul (numele structurii politico-administrative) generalizînd, întîi neoficial, apoi popular, numele pentru întreg teritoriul politico-administrativ locuit de romîni. A favorizat această generalizare și sensul înglobator (supraordonarea seman tică) al etnonimului romîn față de apelativele muntean, moldovean, ardelean, bănățean, dobrogean, oltean (la care pre dominantă era nuanța semantică de „apartenență la o anumită regiune locuită de romîni“). Așadar, unitatea limbii (care era desemnată printr-un glotonim unic, limba romînă) a precedat și ea unitatea politică, a cărei idee a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cca 1500 vorbitori bilingvi față de 6 mii acum cateva decenii. Se vorbește în nord-vestul Croației (Peninsula Istria și provoncia Ćićarija). Dacoromâna are o configurație dialectala controversată (între 2 și 20 de subdialecte), cei mai multi lingviști vorbind de cinci subdialecte: moldovean, muntean, bănățean, crișean și maramureșean. Substat traco-dac. Influență slavă, turcă, maghiară, greacă, franceza, italiană, rusă, engleza. Cuvintele latinești moștenite au cea mai mare frecvență. Cel mai vechi text continuu care s-a păstrat este Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521). În sec
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
soți este mai puternică după o bătaie administrată de cel mai puternic. Iar copiii, victime ale violenței, devin mai târziu părinți violenți și persoane violente. În acest sens, mai ales textele citite aparținând unei foarte tinere autoare dintr-un sat bănățean au fost interpretate ca mesaje legate de „inițiative întârziate ale societății românești”. Discuția a devenit și mai interesantă atunci când a fost evaluată posibilitatea ca teatrul să devină un participant activ în campania de reducere a violenței domestice. De la păreri în
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se asemăna cu un glosar latin-maghiar al lui Francisc Páriz Pápai. Fără a respecta riguros principii lexicografice - în ce privește ordinea strict alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte, ci din viu grai, păstrând coloritul dialectal bănățean -, dicționarul este important prin numărul relativ mare al termenilor (5000), care includ, pe lângă nume comune, denumiri topografice și o incipientă nomenclatură botanică și medicală. SCRIERI: Oda, CHRM, I, 216, LRM, 671-672. Repere bibliografice: N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuție la istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
ca profesor de limba și literatura română la școli generale din județul Timiș, apoi ca muzeograf-etnograf la Muzeul Banatului din Timișoara (1969-1975), redactor la revista „Orizont” (până în martie 1990), redactor (1991-1997), apoi șef la secția culturală (1997-2000) a ziarului „Renașterea bănățeană”, calitate în care coordonează suplimentul de cultură „Paralela 45”. A debutat cu poezie în „Luceafărul” (1963), semnând cu pseudonimul T. Aurel Crișeanu, iar prima carte de versuri, Umbra râului, îi apare în 1972. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Familia”, „Cronica” ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
în domeniul contabilității la Reșița. Debutează în 1924, cu versuri publicate în ziarul „Progresul” din Oravița; editorial, pătrunde în lumea literară în 1933, cu volumul de poezii Din țara cu bobi de aur. Colaborează la periodicele „Societatea de mâine”, „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Vatra” ș.a. Scriitor care se integrează, prin atitudine tradiționalistă, univers tematic și stil impregnat de regionalisme, unei tendințe interbelice de afirmare a localismului, F. găsește ca prim cadru de expresie registrul poetic. Volumele Din țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
Eu și ai mei (1973) și Cei care au plecat (1975). Ambele caută să aducă în prezent, într-un mod cât mai cuprinzător, o atmosferă socială, dar și percepția individuală a unor întâmplări din anii copilăriei, petrecuți într-un sat bănățean. Eu și ai mei evocă o primă etapă a vieții naratorului, Romolos, desfășurată într-un cadru strict delimitat de îndeletniciri vechi (cultivarea pământului, culesul porumbului, paza strugurilor copți), de tradiții, obiceiuri, ceremoniale specifice, care dăinuie până la intervenția bruscă a evenimentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
textului: plecarea la război a bărbaților din sat, plecarea după pricopseală în America sau în Regat, desprinderea de satul natal în scopul continuării studiilor. În ultima carte a lui F., romanul Răsucirea, apărut postum (1980), este evocată tot viața satului bănățean. Formula aleasă e de roman obiectiv, cu o structură apropiată de cea proprie romanelor lui Liviu Rebreanu, dar utilizarea în exces a regionalismelor dăunează lizibilității, cartea având doar valoare documentară. SCRIERI: Din țara cu bobi de aur, Lugoj, 1933; Drumuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
de aur”, „Hotarul” (Arad), 1934, 3; A. Cantrea, „Drumuri cu lună”, „Luceafărul” (Timișoara), 1937, 3-4; Gherghinescu-Vania, Însemnări, TIA, 1942, 399; Petru Comarnescu, Cei unsprezece..., TM, 1942, 2018; Teodor Balaș, „Carte din pustă”, VS, 1942, 2779; Matei Alexandrescu, Aspecte din lirica bănățeană, CAP, 1943, 2121; Perpessicius, Opere, IX, 464-465; Cornel Ungureanu, „Eu și ai mei”, O, 1973, 29; Lucian Alexiu, Detașare de pitoresc, O, 1975, 30; Titel, Pasiunea, 37-42; Țirioi, Premise, 33, 38, 45; Lucian Alexiu, Romulus Fabian, O, 1990, 30; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
a revistelor”. M.A. și B. tinde spre o ținută științifică, dar textele selectate nu impresionează. Colaborează cu poezie Grigore Popiți, Grigore Bugarin, cu proza - Dorel Drăguescu, Teodor Bălos, Lya Bălos. Semnează studii Aurel Contrea („Altarul cărții” și promovarea scrisului bănățean, cu privire la problema cenaclurilor și a editurilor că medii și instrumente de promovare a producției literare), Aurel Bugnariu (Astra și realizările sale pe tărâmul culturii naționale) și Mircea Ț. Bându (Pentru literatură bănățeana, o pledoarie împotriva noțiunii de „provincialism cultural”). Alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287952_a_289281]
-
studii Aurel Contrea („Altarul cărții” și promovarea scrisului bănățean, cu privire la problema cenaclurilor și a editurilor că medii și instrumente de promovare a producției literare), Aurel Bugnariu (Astra și realizările sale pe tărâmul culturii naționale) și Mircea Ț. Bându (Pentru literatură bănățeana, o pledoarie împotriva noțiunii de „provincialism cultural”). Alți colaboratori: Cezar Petrescu, Ioachim Miloia, Gh. Atanasiu, Romulus Fabian. C.Tt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287952_a_289281]
-
în 1975, cu teza Sociologia dreptului în opera lui Eugeniu Sperantia. În 1990 înființează Editură Virtus Română Rediviva. Debutează în 1946, cu articolul Personalitatea artistică a lui Eminescu, la „Orizonturi literare”, revista liceului din Bistrița. Colaborează și la „Steaua”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Minerva” (Bistrița), „Tribuna ideilor” (Năsăud) ș.a. A mai semnat cu pseudonimul Ț. Ț. Mărgineni. Prima carte, microromanul Un om în halat vișiniu, îi apare în 1968. Ț. și-a atras prețuirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
ecou în epocă datorită orientării ei, spiritul director fiind Lucian Costin, care s-a înscris în curentul tradiționalist de sorginte „gândiristă”, în ultimii ani aderând deschis la principiile „Gândirii”. Se continuă și se împlinesc mai vechile orientări ale presei culturale bănățene, promovând păstrarea și reînvierea valorilor spirituale și artistice populare într-o revigorată expresie literară (L. Costin, Probleme de estetică în poezie și Estetica constructivismului în limbă, Aurel E. Peteanu, Natura și poezia). Consecventă acestui program, revista se îndreaptă, cu precădere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]
-
revigorată expresie literară (L. Costin, Probleme de estetică în poezie și Estetica constructivismului în limbă, Aurel E. Peteanu, Natura și poezia). Consecventă acestui program, revista se îndreaptă, cu precădere, spre studiile de folcloristică, semnate tot de L. Costin (Geneza baladei bănățene, Estetica artei populare, Novăceștii în balada bănățeană). Sunt publicate bogate materiale folclorice (colecția de balade a lui Gheorghe Cătană, colecția de basme, povestiri și snoave a lui Lucian Costin). Cât privește literatura propriu-zisă, sunt promovați mai ales tineri scriitori bănățeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]
-
estetică în poezie și Estetica constructivismului în limbă, Aurel E. Peteanu, Natura și poezia). Consecventă acestui program, revista se îndreaptă, cu precădere, spre studiile de folcloristică, semnate tot de L. Costin (Geneza baladei bănățene, Estetica artei populare, Novăceștii în balada bănățeană). Sunt publicate bogate materiale folclorice (colecția de balade a lui Gheorghe Cătană, colecția de basme, povestiri și snoave a lui Lucian Costin). Cât privește literatura propriu-zisă, sunt promovați mai ales tineri scriitori bănățeni, în măsura în care aceștia îi ilustrează programul estetic (Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]
-
bănățene, Estetica artei populare, Novăceștii în balada bănățeană). Sunt publicate bogate materiale folclorice (colecția de balade a lui Gheorghe Cătană, colecția de basme, povestiri și snoave a lui Lucian Costin). Cât privește literatura propriu-zisă, sunt promovați mai ales tineri scriitori bănățeni, în măsura în care aceștia îi ilustrează programul estetic (Constantin Miu-Lerca, Mia Cerna, Grigore Bugarin, Gheorghe Atanasiu, Gheorghe Cătană, V. Flueraș). Mai colaborează cu versuri E. Camilar, N. Crainic, Al. Iacobescu, E. Ar. Zaharia ș.a. O rubrică specială, „Din viața scriitorilor”, prezintă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285595_a_286924]
-
cei din Banat având la Îndemână un astfel de model din memoria colonizării Banatului În secolul al XVIII-lea, așa cum e relatată ea În general azi de către șvabi. Coloratura mitizantă a acestui discurs apare concentrată În formula pe care șvabii bănățeni o folosesc adesea pentru a aminti aventura exemplară a instalării lor În Banat În urmă cu mai bine de două secole: „Der Not, Die Todt, Das Brot”, adică la Început a fost nimicul, apoi moartea, apoi pâinea. Victoria deportaților asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]