947 matches
-
o hartă adevărată sau falsă (cum pretind unii cartografi contemporani). Oricum aceste incizii au reprezentat un început și sunt o evidență. Desigur, cu timpul, harta va deveni modelul științific elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Cu toate acestea, proiectele unor uriașe construcții și lucrări agricole pot fi detectate arheologic. După ce Rim-Sin I a fost înfrânt de către Hamurabi din Babilon, Larsa a devenit o locație minoră, deși s-a sugerat că a fost casa primei dinastii babiloniene de Sealand. Rămășițele cetății Larsa acoperă un oval de cca. 6 km. în circumferință. Cel mai înalt punct este de aprox. 70 metri înălțime. Site-ul arheologic de la Tell es-Senkereh, cunoscut ulterior sub numele de Sinkara, a fost prima oară
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
care a permis identificarea site-urilor cu orașul antic Larsa. Mare parte din munca lui William Loftus a fost la templu de la Shamash, reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea. Au fost găsite și inscripții la Burna-Buriash din timpul dinastiei Kassite babiloniene și ale lui Hammurabi (din prima dinastie babiloniană). În Larsa a fost pentru scurt timp și Walter Andrae în 1903. Site-ul a fost inspectat și de către Edgar James Banks în 1905. El a descoperit jaful pe scară largă pe
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
antic Larsa. Mare parte din munca lui William Loftus a fost la templu de la Shamash, reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea. Au fost găsite și inscripții la Burna-Buriash din timpul dinastiei Kassite babiloniene și ale lui Hammurabi (din prima dinastie babiloniană). În Larsa a fost pentru scurt timp și Walter Andrae în 1903. Site-ul a fost inspectat și de către Edgar James Banks în 1905. El a descoperit jaful pe scară largă pe care populația locală îl făcea acolo. Prima excavare
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
din țară: el a participat la congresul mișcării Oxford Group de la Londra (unde fusese trimis la propunerea regelui Carol al II-lea) și a realizat apoi o documentare intensă la Biblioteca municipală (Stadtbibliothek) din Berlin pentru studiul „Cosmologie și alchimie babiloniană”. Reîntors în țară, a recitit manuscrisul romanului "Ștefania" care i s-a părut insipid și și-a dat seama că nu dispune de un timp suficient pentru a-l rescrie și finaliza. În aceste condiții, a hotărât să scrie „un
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
-și afirme apartenența la poporul evreu). i sunt populația majoritară în Israel. În sensul strict, pornind de la Vechiul Testament, israeliții sau evreii sunt cele 12 triburi ale lui Israel, iar iudeii sunt urmașii tribului lui Iuda, singurii israeliți rămași după exilul babilonian. Tot potrivit Vechiului Testament, israeliții sau evreii sunt descendenți ai lui Avram (Abraham), prin fiul său, Isac (Ițhac), și fiul acestuia, Iacob (Iaakov, fratele geamăn al lui Esau) și a descendenților lui Iacob pe linie feminină. Iacob, care și-a
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie, unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. În 539 î.e.c., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic. După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 î.Hr., un număr de evrei au rămas în Țara Israel, îndeosebi populația rurală. Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor. Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt. Reveniți din exil, evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul. Samaritenii s-au oferit să ajute la
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
împarte în rituri, "„minhaghim”" - subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine. Cele două rituri principale sunt: Evreii „orientali” („mizrahim”) sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii, din Yemen, din Irak (babilonieni), din Caucaz, Iran, Buhara și din restul Asiei . Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania, denumiți romanioți. Această împărțire, deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte, își păstrează rezonanțele
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
planetele Jupiter, cometele și asteroizii... Este un flux continuu de particule atomice încărcate electric, care pornește de pe suprafața Soarelui și atinge viteze de 1.000 km/s. Cele mai rapide vin din găurile din coroană, stratul exterior al Soarelui. La babilonieni, zeul Soarelui se numea Șarmaș; la persani, Mitra. Zeul egiptean Ra se năștea pe cer în fiecare dimineață și murea bătrân, în fiecare seară. La vechii romani, Phoebus Apollo umbla cu un car de foc pe cer. Zeii Soarelui la
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
sfârșitul lui septembrie - suprafața planetei se poate vedea detaliat printr-un telescop; chiar și polii înghețați sunt vizibili. Pe 10 noiembrie 2083, Soarele, Pământul și Marte se vor alinia. Planetă își poartă numele după zeul român al războiului. În astronomia babiloniana, planeta a fost numită după Nergal, zeitate a focului, a războiului și a dezastrelor, probabil datorită înfățișării sale roșiatice. Cand grecii au găsit în Nergal corespondentul zeului Ares, au numit planetă "Areos aster" (Ἄρεως ἀστἡρ) sau "“astrul lui Ares”". Apoi
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
prezenți până la 50.000 militari americani pentru misiuni speciale, necombatante, așa cum ar fi antrenarea forțelor de securitate și antiteroriste irakiene. Irakul se află pe teritoriul vechii Mesopotamii, locul de naștere a unor culturi timpurii, precum cele ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad (632), au cucerit
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
î. Hr. Yamhad (modernul Aleppo) a dominat nordul Siriei timp de două secole, deși Siria de Est a fost ocupată în secolele 19 și 18 î. Hr. de Vechiul Imperiu Asirian, condus de dinastia Amorită a lui Shamshi-Adad I, și de Imperiul Babilonian care a fost fondat de amoriți. Yamhad a fost descris în tăblițele de la Mari ca cel mai puternic stat din Orientul Apropiat și că are mai mulți vasali decât Hammurabi al Babilonului. Yamhad și-a impus autoritatea asupra lui Alalah
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
a creștinismului. Asirienii și-au numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această perioadă, Siria a devenit loc de bătălie între Babilonia și altă fostă colonie asiriană, Egiptul. Babilonienii, ca și rudele lor asiriene, au fost victorioși în lupta împotriva Egiptului. Perșii ahemenizi a preluat Siria de la Babilon ca parte a hegemoniei lor în Asia de sud-vest, în 539 î. Hr. Perșii, care s-au aflat patru secole sub conducere
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
câmpii în proporție de 70%, 10% câmpii plate. Două ținuturi muntoase "continente" alcătuiesc restul de suprafaței acestuia, una situată în emisfera nordică a planetei, iar cealaltă la sud de ecuator. Continentul din nord se numește Terra Iștar, după Ishtar, zeița Babiloniană a dragostei și este de aproximativ de mărimea Australiei. Muntele Maxwell este cel mai înalt munte de pe Venus, se află pe Ishtar Terra. Vârful său este cu 11 km mai sus decât cota suprafeței medii venusiene. Continentul sudic se numește
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
profet, amplificate în secolul al VII-lea î.e.n., care conform autorilor evanghelici ar fi creat o adevărată școală de gândire în perioada 740 - 701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene și un Trito-Isaia (cap. 56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la Ierusalim după întoarcerea din exil. Isaia este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a noua :
Isaia () [Corola-website/Science/298059_a_299388]
-
s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
Neptun, este clasificat ca un gigant gazos. Aceste planete sunt numite "corpuri joviane", însemnând "planete asemănătoare cu Jupiter". Saturn este numit după zeul roman Saturnus (care va denumi ziua de sâmbătă), echivalentul zeului grec Kronos (Titan și tatăl lui Zeus), babilonianul Ninurta și divinității Hindu Shani. Simbolul lui Saturn este coasa zeului Kronos (Unicode: Planeta este compusă din hidrogen și proporții mici de heliu și alte elemente. Structura internă a planetei constă într-un miez de piatră și gheață, înconjurat de
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
barbă, un exemplu elocvent constituindu-l stela de la Naram-Sin. În ceea ce privește perioada amorită (sau "neosumeriană"), sunt remarcabile statuetele lui Gudea (guvernatorul cetății Lagaș), în care acesta este reprezentat cu mantie, turban și mâinile aduse la piept. Un exponat valoros din perioada babiloniană este "stela lui Hammurabi". Sculptura asiriană are ca trăsături principale reprezentarea antropomorfă a animalelor și prezența figurilor umane înaripate, cu precădere în scene de vânătoare, așa cum apar, de pildă, în celebrul "Obelisc negru" al regelui Salmanasar al III-lea. Odată cu
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
expresie a creativității umane. Literatura sumeriană este reprezentată, în primul rând, de Epopeea lui Ghilgameș, scrisă prin secolul al XVII-lea î.e.n. Aici apar 30 de mituri despre cele mai importante divinități sumeriene și akkadiene. Altă lucrare celebră a literaturii babiloniene este Enuma Eliș, care descrie crearea lumii. Muzica se dezvoltă în acea regiune în mileniile al IV-lea și al III-lea î.e.n. și a fost utilizată în templele sumeriene, unde preoții, adesea însoțiți de un cor, cântau imnuri și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
fost folosite de două tipuri de sisteme de numerație de concepție proprie: Deși până la introducerea numerației arabe, în numerația greacă nu a existat "numărul" „0”, unii savanți consideră ca probabilă ipoteza ca "simbolul" „zero” să fi ajuns la indieni, de la babilonieni prin intermediul grecilor. În mod curios, în multe documente se regăsesc simboluri pe care mulți le consideră a fi "simbolul vidului" : zero. Încă de la sfârșitul perioadei arhaice (700 î.Hr. - 550 î.Hr.), vechii greci utilizau alături de "sistemul de numerație alfabetic", un sistem
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
manuale școlare. Numai după cea de-a doua "Alia" (val de reîntoarcere a evreilor în Israel) se poate constata o mișcare organizată de modernizare a limbii. Biblia ebraică (תנ"ך, "Tanah") este scrisă în limba clasică ebraică din perioada exilului babilonian în secolul al VI-lea î. Hr. De aceea evreii au numit ebraica în decursul veacurilor „limbă sacră” (לשון הקודש, "Lashon Hakodesh"). După căderea Ierusalimului în anul 70 și începutul diasporei evreiești, ebraica a devenit o limbă literară, folosită în rugăciune
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
proces de condamnare a lui Luther, care beneficia de sprijinul electorului de Saxa, Frederic cel Înțelept. După o mică înțelegere din 1519 cu papalitatea, Luther a continuat să scrie lucrări, ca "Apelul către nobilimea creștină de națiune germană" sau "Captivitatea babiloniană a bisericii" prin care predica deschis împotriva unor practici ale Bisericii Catolice. A afirmat că este suficientă doar credința pentru mântuire și contactul direct al oricărui creștin cu divinitatea fără intermedierea bisericii. În 1520, papa Leon al X-lea l-
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]