871 matches
-
muierii: nu și nu, că să-l însoare. Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile. În vremea aia, Cuțarida era aproape deșartă, o adunătură de case spre Grivița. Cârciumarul și-a ales locul, a dat bacșiș celui care venise cu el și s-a apucat să-și ridice singur prăvălia, o magherniță de lemn. Strânsese vreo trei ciocane de rachiu, câteva sticle și un butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
casa dogarului în haine noi. Până atunci îl zorise Aglaia să. termine mai repede cu bărbieritul, dar chip de scapă de țiganii care-i cântau cu arcușul în timp ce frizerul 0 potrivea din brici, să fie frumos! Le-a dat balaoacheșilor bacșiș, aceștia s-au suit pe capra trăsurii și au pornit grămadă spre casa miresei. Lina nu terminase cu spălatul și dichisitul. În jur, numai fete, prietene de-ale ei, unele cârne, trecute, izbindu-se una de alta și neștiind ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a salcâmilor tremura în vântul dimineții. Auzi foșnetul frunzelor și simți mirosul dulce al florilor. Cuțarida, verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic. Birjarul cară lada cu Grigore. Aștepta bacșișul, și cârciumarul îi dădu câteva piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri să răsufle. Soarele îl învăluia. Avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că știu totul. Târgul boilor se întețea la urmă. Gheorghe se dădu lângă geambași și bouari și întrebă ce prețuri erau în ziua aia. Unii îl cunoșteau și strigau: - Ai ieșit la treabă, bă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marița la bordei, S-a ales, bules de ei... ciripi vioristul, lăsîndu-l pe Ciolan să se odihnească. Starostele a umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor. Nevasta meșterului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni noi. Cu ani în urmă, le cărase băutură acasă la neveste sau la ibovnice. Ce bacșișuri îi mai dădeau! Erau oameni veseli, care mâncau bine și petreceau. Din banii lor se pricopsise domnul Vasiliu. 82 Cârciumarul se oprise în ușă, privise rafturile pline de sticle și simțise vechiul miros de bere și de carne friptă. La
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbind tare. Intră pe coridoarele lungi și reci și se pierdu în acel du-te-vino. Greși scările și ușile, deși nu venea prima oară pe aici. Mulțimea îl aruncă de colo-colo. Se agăță de brațul unui ușier și-i strecură un bacșiș în palma primitoare, întrebînd de unde ar putea să scoată o autorizație pentru coloniale și delicatese. Se gândea că mare lucru nu trebuie să fie, dar, cum nu cunoștea decât serviciul actelor de liberă desfacere a băuturilor spirtoase, merse mai greu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe ea cum ai zis și, dacă ți-o spune la fel, du-te la tribunal și scrie-o în acte, să fiu cu inima împăcată! Stere mai aruncase: - Pe urmă, ia gîndește-te, altă umblătură, alți bani pe timbre, alte bacșișuri, de astea ne arde nouă acum? Spune și dumneata! - Nu-i nimic, umblă moșneagul după asta! zisese soacra. Și rămăsese cu fata s-o hotărască. Mă-sa o bătuse la cap vreun ceas, de nu mai isprăvea. Să nu fie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre miezul nopții, bărbatul a plătit și a lăsat și bacșiș. Era amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
repede, îl ia Aghiuță de chică. După toate astea, vin rudele. Ți se face lehamite de om când îi vezi. Niște scârnăvii de muieri care plâng de zici că li se rupe inima după răposați, da când le cer un bacșiș, le tremură mâna. Da nici eu nu-i las nepedepsiti. Încă vreo văduvă mă roagă: "Fă-l pe Mitică al meu mai frumos, că vreau să-l fotografiez!" Auzi dumneata: vrea să-l fotografieze! Unii își așază mortii-n sicrie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele se făceau că n-aud, privind la ciocli, înspăimîntați și ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că era silitor și se împrieteniseră la toartă. Din când în când îi mai ridicau la anchetă, îi aduceau seara bătuți măr. Îi îngrijeau până își veneau în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
După două ceasuri au aflat bucuria: scăpaseră cu un an. A răsuflat Gheorghe. - Ieftin, ucenicule, tu ce credeai? Paraschiv atunci s-a trezit. - Cum adică, să stăm noi închiși un an? - Da ce-oi vrea? Să zici mulțumesc, că fără bacșiș luam doi, ca popa. Pe mine m-a uitat că mai am două condamnări, noroc cu judecătorii, pupale-aș tălpile... S-a întristat ucenicul. Toată ziua s-a gândit la ibovnică și 1-a apucat furia. - Eu fug, i-a spus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
crezi tu... Sigur, un cot, e mult, dar ieșim noi... În noaptea aia i-au suit iar în dubă și i-au cărat în dealul Mărțișorului. Și-au luat rămas bun de la hoți. Unii ședeau încă în prevenție, ținuți cu bacșișuri, să le treacă timpul mai ușor. Mașina hurducăia pe drumul prost și-i dureau oasele de atâta bătaie. Șoseaua nepavată a Olteniței urca spre închisoare. Auziră lăutarii din cârciumile mahalalelor. O dată 8 trecură lacrimile pe Paraschiv. Codoșul ședea tăcut într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dosului. Fripturi: Purceluș la MICA VITEZĂ VACĂ cu cartofi pai RIDICHI Accelerat Fudulii de berbec INIMĂ LA TAVĂ cu spanac Mititei, patricieni, debrețini la comandă. VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă și brună la halbă și la Tap. Dă chelnerului bacșiș și nu uita pe lăutari! V O E B U N Ă! Cafele, prăjituri de casă. Lichior, Țigări POFTĂ BUNĂ vă urează BORTOASA Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă și veselă, care râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Șantezele începură să joace mai cu foc și, când cortina de pânză decolorată căzu peste capetele lor, fugiră repede în grădină la gagii. Pungașii opriră două și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea. Pentru că, altfel, Dumitru era un om trist, când râdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino, că lui Bozoncea îi băteai cu papucii pe masă... Ibovnica s-a ridicat și i-a făcut voia. Când se învîrtea mai cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Prima oprire am făcut-o la cocioaba Khadrei, lângă Ghizeh, unde am petrecut o noapte, înainte de a ne îndrepta împreună cu Bayazid, în vârstă atunci de un an și patru luni, spre Bulak, marele port fluvial al orașului Cairo. Mulțumită unui bacșiș zdravăn, ne-am putut îmbarca fără zăbavă pe o djerma care transporta spre Alexandria o încărcătură de zahăr rafinat ce provenea din fabrica personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când nu eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă jicniți cu BACȘIȘUL (CIUBUK). Sunt OM AL MUNCII la Cop-va. «Hygiena»“. Mă amuzam chiar când, seara, își făcea socoteala banilor adunați din tură și, întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
friptura, atât vinul. I-a pretins până și un leu pentru două chifle. Aia se jura că a mâncat doar una, fiindcă e în cură de slăbire, ăstălalt o ținea morțiș cu leul lui. ― Și până la urmă? ― A plătit și bacșișul chelnerului. ― Uluitor. Bătrânul scuipă într-o parte. ― Ăsta-i bărbat?! Și ăsta își îngăduie... Cristescu îl întrerupse: ― Aș vrea să mă uit puțin prin agenda dumneavoastră. Dacă-mi permiteți... Grigore Popa se ghemui în balansoar. Îl privi întunecat: ― Sânt chestiuni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de atâtea ori a găsit o pungă de bani sub cap. A doua zi dimineață când a venit sufragiul să-i dee de spălat, după ce-a mântuit de spălat i-a pus în mână v-o douăzeci de galbeni bacșiș. Aleargă la dânsa sufragiul, Da ea zice: - Bre! de unde are omu aista atîte parale? Vine la dînsu-n casă și zice - așa: - Eu te-oi lua de bărbat dacă mi-i spune de unde ai atâția bani. El zăluzise și i-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a căutat distracții la teatre și cinematografe, n-a vizitat muzee, când ieșea din providențial, s.a., asigurări&reasigurări, o făcea doar pentru a prânzi și cina și, după ce plătea consumația la restaurant, lăsa întotdeauna nota de plată pe masă, împreună cu bacșișul. N-a revenit acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe numele său oficial, și unde, ochi în ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]