943 matches
-
se bănuiește cu atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său, ancorează în "lipsa completă, deliberată, de orice artificiu". Proza bacoviană, deși "tipic simbolistă, desfășurînd pe un palid embrion epic senzații rare, ritmuri prețioase, muzicale, stări interioare de crepuscul, reverii", conține o "proprietate" prozastică: asocierea rapidă, dramatică a imaginilor. Dramatic, se precizează, "în sensul succesiunii ori simultaneității surpriză-satisfacție". De unde rezultă, socotește
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
la căpătîiul muribundului surd// o noapte asimetrică o noapte refuzată gloriei/ o noapte în care trecutul și viitorul meu/ dialoghează incoerent ca doi bețivi/ cu proteza dentară pierdută-n pahare" (Poem idilic). Se regăsește în atari versuri ceva din acel bacovian morb al insignifianței împotriva căruia s-a zis că nu e scăpare (un bacovianism informal, degajat, îl bîntuie, după cum au remarcat comentatorii, și pe părintele lui Mopete). Mai precis, o atmosferă comună din care purced fire imaginative de-o altă
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de moarte poezia prin inoculare sub limita sublimă a sensului hașurat prin coduri de bară care obturează rațiunea sprințară prin uitarea cuvintelor șlefuite bacovian în sufletele moarte. E un blasfem pentru creștinătate îmi zice seminaristul milenarist de la Neamț unde s-a mai pomenit decît în Gogol seraficul să se negocieze ceea ce doar Sfîntul Duh în nerăbdare ca să se fixeze are putere ca să-ntemeieze. Poemul
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
nuanță de dispreț pentru tot ce e acomodant în mine." Mai presus de toate îl apasă un gînd, vezi ultima pagină a Jurnalului: "duc cu mine, peste tot, incurabila mea singurătate". Sună ca o transcriere în proză a unor versuri bacoviene: "Cît de străin sînt de țara mea" sau "Mai bine singuratic și uitat- Pierdut să te retragi nepăsător - În țara asta plină de humor" . O "înstrăinare" structurală, în pofida luptei pe care o duce pentru a se integra, pentru a fi
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
culoarea care îmbracă golul existențial, zilele curg într-o nesfârșită transă. Universul său este unul minor, al faptelor cotidiene, lipsite de relief, ca la Mircea Ivănescu. Viața în acest univers mereu egal cu sine îi produce o stare de spirit bacoviană. Cu alte mijloace poetice decât predecesorul său, Constantin Abăluță se arată a fi un important poet al singurătății: Aprind lumina în odăi/ ca să nu fiu singur/ dau tabloul la o parte/ ca să văd întreg peretele/ prietenii nu-mi mai dau
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe, prin trimiterile expres culturale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Don Quijote e un op parodic, fără a fi alexandrin. Alexandrin și, deci, parodic ar fi Ulysses-ul lui Joyce. Numai că e profund vital. Ca și, să zicem, }iganiada... Fapt pentru care am rezerve față de ce spuneam mai sus. - Obsedanta sintagmă bacoviană privitoare la România conține poate intuiția unei defensive psihologice față de nefericirile ce ni le-a hărăzit istoria. Nu cumva am ripostat nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
nu doar prin resemnare mioritică, retractilitate de complexați, boicot elegiac, ci și prin "vorba de duh", când - Breton dixit - "se ridică bariera râsului contra unui sentiment de oroare"?Să fi surprins subtilitatea suprarealistului un zaț negru al hiperrealismului indigen? - Sintagma bacoviană, la care faci aluzie, e "plină de humor": "Mai bine singuratic și uitat/ Pierdut să te retragi nepăsător,/ În țara asta plină de humor,/ Mai bine singuratic și uitat.// O, genii întristate care mor/ În cerc barbar și fără sentiment
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
veche dorință de a fi rămas profesor în facultate, postură care "i s-ar fi potrivit atât de bine". Alegerea lui Bacovia ascunde o problemă esențială pentru scriitorul târgoviștean: raportarea operei la biografie, la faptele reale. "Tristețea" și "simplitatea" operei bacoviene i-au determinat pe mulți exegeți să alcătuiască o figură "blestemată" a poetului-concret, așa cum a fost el în viața de zi cu zi. Tocmai acest clișeu este dezmințit de Radu Petrescu în prima parte a eseului (care îmi pare a
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
viața poetului sunt tipic călinesciene - în plus, preia situații anecdotice din diferite surse (I.M.Rașcu, G. Călinescu, Agatha Grigorescu-Bacovia sau Cezar Petrescu) și le enumeră cu falsă sobrietate în fraze academice pline de ironie. Partea a doua este dedicată liricii bacoviene. Sunt analizate succint, în ordinea apariției, toate volumele de poezie. Comentariul este unul tradițional fără nici un fel de pretenție, expediat aproape, amintind de scopul în care a fost scrisă această lucrare. Însă mici "artificii" reorientează textul, - poemul "Marș funebru" își
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
un popor vegetal) condamnat la viațå mortal cu rådåcini aeriene și aripi de påmânt între vânt și cuvânt ființând blând flåmând mereu de aer îndrågostit de sânziene precum Eliade și de balade și de cules stele prin fan din lacrimi bacoviene fåurind castele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1590]
-
-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă ramurile dezgolite teii ce-mi străjuiesc fereastra. Îmi sunt dragi acești copaci, sădiți imediat după ce mi-am ocupat părticica mea din blocul turn în care viețuiesc de aproape 40 de ani. Am început să-i iubesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la Rodica Zafiu, Anca Manolescu, Oana Bârna, Paul Cornea, Tia Șerbănescu și Bruno Mazzoni, de la Șerban Foarță, Adriana Babeți, la Adriana Bittel, Vlad Zografi și Răzvan Pe trescu), pe subiecte de aceeași varietate: analiza Evangheliilor și rostul lui Maiorescu, Plumbul bacovian și teatrul lui Mihail Sebastian, lectura în cheie mistică a Jocului secund și trucuri narative în dialogurile lui Platon, Orbitorul lui Cărtărescu, antisimbolismul lui I.L. Caragiale, „bunătatea intelectuală“ a lui N. Steinhardt... M-am bucurat să mă regăsesc printre destinatari
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iarnă: sînt acestea semne ale modului receptării Poetului de către poeți, altfel spus, un reflex în poezie al clișeelor din critică. Bacovianismul începe, în adevăr, prin a fi irepetabil. Analizele lui Mircea Scarlat, pertinente, exacte, minuțioase "desfac" universul și mecanismul poetic bacovian, urmărind raportul închidere/deschidere în "paleta sugestiilor spațiale" care se organizează în jurul spațiului închis (sicriul) și al celui nemărginit (pustiul): la un pol - observă criticul - este faptul definitiv încheiat (moartea), la celălalt se dezvăluie procesul în continuă desfășurare (omorîrea). Punînd
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
la celălalt se dezvăluie procesul în continuă desfășurare (omorîrea). Punînd poezia în relație directă cu "procesele psihice", Mircea Scarlat nu se îndepărtează nici un moment de text, despărțind, cum se cuvine, esteticul de teritoriile învecinate. Criticul deosebește patru faze în creația bacoviană pe care - fidel opțiunilor metodologice inițiale - le abordează în dinamica lor internă, interioară fenomenului literar, oricîte structuri și destructurări politice și sociale vor fi avut loc între primele poeme (de pe la 1900) pînă la ultimele, din preajma anilor '50: eminescian, neoromantic, simbolist
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
scriitorului nu se pot formula, fără riscul de a greși, ecuațiile asumare-realitate și adoptare-mască (poză); termenii sînt interșanjabili și din două ecuații avem, în fapt, una singură. Criticul afirmă, apoi, în mai multe rînduri faptul că diverse aspecte ale liricii bacoviene trebuie a fi considerate involuntare; mai mult încă, polemizînd cu Vladimir Streinu și Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat crede că și distanțarea de tradiția literară nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Streinu și Nicolae Manolescu, Mircea Scarlat crede că și distanțarea de tradiția literară nu are un caracter deliberat, modernismul lui Bacovia fiind unul "involuntar". Cred, însă, că Nicolae Manolescu avea dreptate să considere că destructurarea pe care o produce lirica bacoviană drept una deliberată și să afirme, astfel, caracterul "intențional" al ironiei și parodiei: cum altfel ar putea fi interpretat un poem precum Scîntei galbene, de pildă. Intenția din aceste versuri mi se pare în afară de orice dubii: Vom spune că toamna
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărîndu-ne drept un simbolism "ruinat", ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; "George Bacovia este cel mai mare poet tragic român".
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
cuvântul apare în dicționarul Academiei (DLR, Litera V, 2002) cu o primă atestare la 1779; din cele mai vechi citate, forma sa e variabilă după gen, număr și caz: „marmoră violetă (văpsea de toporaș)" (1837). Un text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
privințe, decît Ardealul: „În amurg, pe furiș mi-ai dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
după liniile și punctele încîlcite ale filigranelor albastre, concentrîndu-se în barba, sprâncenele și ochii înfundați în orbite ai căuzașului de la '48. Urmau statuile de ilegaliști care luptaseră împotriva regimului burghezo-moșieresc, care lipiseră manifeste pe pereții luminați palid de vreun bec bacovian, pe când o fată gingașă, în bluză albă, ținea de șase, care aruncau în aer o mină germană lovind-o cu cangea, salvând cu sacrificiul vieții podul din aval, care trăgeau sirena fabricii ca să se adune muncitorii la grevă, care erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare de o criză cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut în sarcina Ambasadei Iranului... „Pentru a fabrica un automobil, în zilele noastre, trebuie să construim mai întâi o căruță? Învățarea principiilor scriiturii e o afacere personală. Eu pot numai să o introduc într-o lume la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mută curând la Roman, unde tatăl său va deține, la marginea orașului, o mică fabrică de ceramică, iar În centru, pe strada principală, un magazin de porțelanuri. Copil și adolescent la Roman, Blecher descoperă strâmtoarea și fabulosul sufocant al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]