975 matches
-
mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un braț greu ca un fier și se ridică chinuit în picioare. Clătinându-se ca un om beat, iese afară ca să dea nas în nas cu un neamț care îndreaptă spre el o pușcă Mauser. Cu o mișcare rapidă bagă baioneta în gâtul soldatului. Cu ochi holbați, acesta dă un pas înapoi și scapă arma din mână. Face o piruetă lentă înainte să cadă la pământ. Brusc, sunetul strident al mitralierelor pătrunde brutal în urechea lui Marius. Privirea se mai limpezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
față de ordinele primite și subordonații săi. Secondat de Lazăr, organizase o subțire linie defensivă, folosind puținul armament funcționabil găsit. Scoate încărcătorul din automat. Este gol. Rămăsese fără muniție și nici nu speră să găsească alta. Mai are doar pistolul. Și baioneta. O înfige în pământ, lângă el, să fie la îndemână. Se trage mai aproape de perete și așteaptă calm dimineața. Cu coada ochiului, înregistrează automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umple cu un lichid cald. Simte cum ceva Îl ridică de jos și, senzația Îi aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Godzilla care scârțâie Într-un film japonez, se arătă Înaintând greoi, primul tanc militar. Soldații stăteau de ambele părți nu polițiști, ci membri ai Gărzii Naționale, În costume de camuflaj, cu căști pe cap, ținând tensionați În mâini puști cu baionete Îndreptate În sus, spre toate celelalte puști Îndreptate În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume. Și, în felul ei, are dreptate. Războiul rece, după cum istoria recentă a dovedit-o, nu se câștigă prin șarje la baionetă, ci prin tenacitate, viclenie și, ca în șah, prin mutări aparent inofensive făcute azi, cu scopul de-a buimăci adversarul mâine. Un asemenea registru, recunosc, nu ne prea era la îndemână nouă, fraților Florian. Prinși în atâtea vârtejuri (eu, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asupra localităților românești cu o furie și cruzime asociindu-se cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu baionetele avute În dotare și conectate la țeava armei, au măcelărit cu o bestialitate de oameni nebuni, pe toți locuitorii pașnici, chiar și femei vizibil Însărcinate...! Dece au fost necesare aceste brutale crime...? Dece atâta canibalitate la vecinii și prietenii noștri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coborât din dubă Într-un nor de vapori, amețite de lipsa de aer. Aerul curat, Înmiresmat cu aromele specifice toamnei, ni s-a părut un dar divin. Era o zi superbă de Început de octombrie. Ne așteptau doi gardieni, cu baionetele trase pe armele neglijent aruncate peste umăr. Nu păreau deloc fioroși, nu aveau aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să se apropie de mine, dar nu i se dă voie. „Copilul meu, fiul meu, Vadea al meu! spune ea, ținându-se de baioneta care o oprește și zâmbindu-mi. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele patrulei, e mama. Vrea să treacă, vrea să se apropie de mine, dar nu i se dă voie. „Copilul meu, fiul meu, Vadea al meu! spune ea, ținându-se de baioneta care o oprește și zâmbindu-mi. În acest zâmbet e totul: și faptul că știe că din ordinul meu nu i se dă voie să vină la mine, și faptul că moare și că nu e supărată pe mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
avertizau pe toți anglo-saxonii protestanți să se unească împotriva dominației negrilor și evreilor. Când Jones a început să depisteze dovezi de degenerescență la dinții catolicilor și unitarienilor și când sub salteaua lui s-au găsit cinci pistoale încărcate și o baionetă, lui Jones i s-au dat papucii. Părinții l-au dezmoștenit, un lucru pe care părinții mei nu mi l-au făcut cu adevărat niciodată. Fără o lețcaie, Jones a găsit de lucru ca ajutor de îmbălsămător la Pompele Funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tu inima, ca și ceilalți, pradă descurajării ? Nu ne-au rămas decât deprimarea, speranțele înșelate și victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge, o pozițiune ce trebuia de fapt părăsită, numai că, dintr-o târzie trimitere a ordinelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
inamici. Dacă ar fi fost de față și un ofițer care să depună mărturie, ar fi primit Medalia de Onoare a Congresului. Versiunea a doua: Ed Exley profită de șansa de a o lua la sănătoasa cînd un atac la baionetă al japonezilor devine iminent. Stă pitit pe undeva, apoi se Întoarce și Își găsește toți camarazii din pluton morți, iar o patrulă japoneză se apropie. Se ascunde sub sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să fac ordine În situațiile haotice. Cred că este o atitudine foarte potrivită pentru un detectiv“. Exley s-a aflat În mod evident la locul și la momentul potrivit În toamna lui 1943, cînd, unic supraviețuitor al unui atac la baionetă suferit de plutonul lui, a ucis de unul singur trei tranșee de infanteriști japonezi. A fost la locul potrivit și la momentul potrivit și atunci cînd a depus, curajos, mărturie Împotriva colegilor săi, În cazul unui grav scandal provocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
abia se cunoșteau, și-au dat prima oară Întîlnire. Vaticanul a fost acidul meu nucleic. Michelangelo - proteina mea. Îi datorez religiei catolice, dacă nu viața veșnică, măcar viața pur și simplu. În 1936, În Italia fascistă În care milioanele de baionete contau mai mult decît milioanele de locuitori, niște tineri catolici veniți din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Măriuța Vasile, colonelul Boțârlan, maiorul Matei, colonelul Ciurlău, colonelul Rusu de la MAI București, precum și colonelul Stamatoiu, din Direcția Securității Statului; m-au convocat, interogat și amenințat În repetate rânduri, pentru pretinsele mele activități antistatale și periculoase pentru regimul instaurat de baionetele și tunurile sovietice la 6 martie 1945; În același mod s-au comportat și securista Ceangu Rodica și colonelul de securitate Rosnovăț. În sfârșit, un alt securist pe nume locot. Vieru Valentin, care răspundea de Combinatul de Utilaj Greu din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja după marca de fabricație, după culoare, formă și Înălțime. Existau diviziuni pentru infanterie, pentru tuburile de mitralieră și de sten, pe urmă stegarii și cavaleriștii - pușcă cu baionetă, pușcă nouăzeci și unu (Garand-ul l-am cunoscut numai când cu americanii) - și aspirația supremă, marii maeștri ce dominau totul, Încărcătoarele de mitralieră. În timp ce ne dedam la aceste jocuri pașnice, Într-o seară Martinetti ne spuse că sosise momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
naiba, zisese unchiul Carlo, eu eram la cota 328, regimentul trei, Sasso di Stria! Bătălia din ziua solstițiului? Bătălia din ziua solstițiului. Și canonada de pe Cinque Dita? Să mă ia dracu’ dacă nu-mi aduc aminte. Și asaltul ăla la baionetă din ajunul sfântului Crispin? Dumnezeule! În fine, lucruri de felul ăsta. Pe urmă, unul fără un braț, celălalt fără un picior, ca unul și același om, făcuseră câte un pas Înainte și se Îmbrățișaseră. Terzi Îi spusese vedeți, domnule comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Traduse literal, numele respective Înseamnă: „Mulțumesc lui Dumnezeu” și, respectiv, „Domnul fie cu tine”. (n.t.) ** Diotallevi, În traducere literală, Înseamnă „Dumnezeu să te crească”. (n.t.) Tipurile de arme menționate În text: flinta era un fel de carabină cu baionetă Încorporată, pușca nouăzeci și unu era vechea pușcă folosită În primul război mondial și aflată Încă În dotarea armatei italiene În cel de-al doilea, Garand-ul e arma cu repetiție a trupelor americane, sten-ul era o pușcă-mitralieră englezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ți fie adevărată, și spasmele Îți vor dispărea!“ Fraser izbuncni În rîs. — Ce poezie! strigă el. Și ce mod de a liniști un om al cărui picior tocmai a fost smuls de explozie sau al cărui stomac e străpuns de baionetă! Duncan se Încruntă. — SÎnteți la fel de răi ca Hammond. Numai pentru că nu sînteți de acord cu asta. — Și cu ce ar trebui să fim de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cu atât mai mult i se părea azi că a sta cu mâinile în sân ar fi o crimă cel puțin egală cu plecarea la război. Închipuirea că ar putea merge acolo îi stătea totuși înțepată în creieri ca o baionetă vrăjmașă. Trebuie s-o smulgă! Altfel, nu mai poate trăi. Mai ales că, în lumina spaimei de azi, amintirile trecutului îl împresurau ca niște amenințări din ce în ce mai negre... Nădejdea în generalul de divizie îi risipea spaima. Și aceasta era o dovadă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]