916 matches
-
pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în prima cameră, camera balerinei, cum îi spunea el, cu lumina albă care se revărsa peste piedestalul elegant și înalt, unde odihnea balerina de o gingășie și frumusețe incredibile. Parcă acea canapea albă era așezată anume acolo, pentru a putea privi acea frumusețe. Încă de atunci se întrebase de ce, de ce așa? Apoi camera cu grota, cu gema simplă, luminoasă, elegantă..., de ce așa? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de doi-trei spectatori care zâmbesc încântați. Dans cu excavatorul Câteva minute mai târziu, atenția tuturor se îndreaptă într-un colț al pieței. Un excavator începe un dans bizar. Își întinde gheara spre cer, arcuind-o ca și cum ar fi brațul unei balerine. I se alătură un bărbat, cu cămașă albă. Dansează ca un cuplu, mașină și om. Un cerc larg de spectatori se adună de jur împrejur. Transport Excepțional, spectacol al companiei „Beau Geste“, din Festivalul Internațional de Dans Contemporan, se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
litteram fragmentul, pe care nu-l știa pe dinafară, dragilor lui colocutoare (și, într-un fel, colocatare), pentru lărgirea educația lor, în timp ce Carmen Carpen își trăgea, pe picioarele-i rămase goale dintr-un capitol anterior, cambrându-și-le ca, pe poante, o balerină în tutu, niște ciorapi de subțirimea și griul pânzei de păianjen, dacă nu chiar din materialul însuși, imaterial, al Arachneei, și de acea inconsistență a unei file de hârtie pe care focul o spuzește, fără s-o mistuie de tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când ochii mi-au căzut pe o balerină care se gudura șăgalnic pe lângă o roză suavă, privea melancolic balerina, în spatele ei cântau din ghitare doi menestreli flancați dreapta-stânga de niște draperii transparente. Ați priceput, sper, că ochii mi-au căzut pe o emisiune liric întocmită la unul din canalele publice de televiziune. Menestrelii cântau duios muzică populară îmbrăcați ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Schulz care, la ore asemănătoare și în aceleași griuri existențiale, se metamorfoza în te miri ce fleacuri de prin odaie. Și cum spun, pe dată mi-am revenit, pe dată cu atenție am privit cum se uita galeș la mine balerina din dosul buchetelor de roze, pe urmă o domniță ca de la Casa de cultură a studenților Grigorie Preoteasa de la Festivalul Artei și Creației Studențești, integrată în Festivalul Artei și Creației Mișcărilor Artistice de Amatori intitulat " Cântarea României", cânta songuri populare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
fluorescenți, animale fantastice, creiere, chipuri. 99 de încăperi în care te poartă visul. Auzi flașnetarul și ți se face poftă de vată de zahăr în timp ce mâna de pe manivelă coboară încet un cadavru spânzurat. Rochiță albă și pantofi negri mici, de balerină. Poți merge mai departe. Room 45. Flori carnivore, vaci albastre, îngeri căzuți, pești puși la afumat. Pereții respiră, pulsează, privesc. Nicăieri alt univers mai grotesc și mai seducător deopotrivă. 99 de încăperi imaginate 99rooms (http://www.99rooms.com/) este, așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
din fruct oprit. Desertul preferat al prințeselor, încât unele îl iau și ca aperitiv. Rețetele sunt delicioase și variate: Înghețată văratică sau înghețată hibernală, înghețată de fructe sau de flori. Înghețată à la cardamome (pom indic), excesiv de parfumată, și înghețata balerinelor, vestită pentru lejeritatea ei. Înghețata serii, înghețata unei seri de ieri, cu ape de moar negru sau ivoar“. *** Și ar mai fi de adăugat încă alte și alte vorbe gingașe și echivoce despre prințesele ce ne bântuie, cu delicatețe, viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
fie demonstrativ neastâmpărul ei în patul vechi cu baldachin ? Lecțiune practică ? ! Nu, pentru el nu mai erau gesturi ce le învăța jenat și silnic, ca la o lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată de reflectoarele rampei ! O pornire lacomă și năvalnică, purtându-l pe un drum ce-l recunoaște, mergând acum pe el pentru prima dată, o depărtare înaltă, el însuși, cel fără trup, plutind, vâslind leneș, ușurat de propria-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreau să mă uit la tine ! — Uită-te la mine, cînd Îți zic ! Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine ? — Dansam, spune Lissy, stînjenită. — Poftim ? Mă holbez la ea de-a dreptul uluită. — Dansam, OK ? Asta făceam ! — Dansați ? Dar... de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zîmbet senin, iradiind căldură. "Uite-o pe actrița cutare", șoptea cineva în apropiere, și Mihai căuta cu privirea în jur, pînă vedea undeva, mai într-o parte, în mijlocul unui grup de 4-5 persoane, o femeie blondă, de o frumusețe serafică. "Balerina cutare", și Mihai descoperea o tînără îmbrăcată într-un pardesiu alb, strîns puternic pe talie. "Maestrul cutare..." "I-ai citit ultima carte?" "Cum de i-or fi publicat-o?!" "Important e că i-au publicat-o..." Și, o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
între palme, se mișcă puțin, apoi dreptul descrie un arc domol, așezîndu-se peste stîngul. Palmele ei, doar atingînd rochia, au răsfirat cutele, potrivind poala. Totul, într-un gest de o aleasă delicatețe, care trezește în Mihai amintirea imaginii unei mari balerine din America Latină, prezentată de curînd la televizor într-o emisiune dedicată dansului. Ai făcut și tu balet? Privirea Lilianei tresare și se aruncă fulgerător spre el, fixîndu-i ochii. O clipă numai. Secunda următoare, steluțe reci, asemeni soarelui oglindit în gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spus măcar un alo? I-o fi fost teamă să nu fie auzită; cel venit în vizită era probabil pe hol. "Și totuși a vorbit, cînd i-a cerut centralistei camera!" gîndește Mihai. Apasă butonul de deschidere a televizorului. O balerină adresează cîteva cuvinte reporterei niște platitudini, puteau să lipsească! -, apoi execută un fragment din Saint-Saëns. De-ar vorbi mulți oratori de profesie cum știu picioarele ei, îndeosebi, să transpună muzica! Urmează alte emisiuni, care nu-l mai interesează. Dar continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de rezolvat acasă, și lucra sus, la etaj. Ea stătea singură la televizor. Se transmitea un balet de Saint-Saëns. Deși m-a observat cînd am intrat, s-a întors spre mine abia după ce s-a terminat. "Cîndva, m-am visat balerină", mi-a surîs. Eu am înțeles c-a făcut-o să-și mascheze ochii umezi. I-am spus c-ai venit. Mă privea calmă. I-am spus c-am dormit aici. A murmurat: Sper că n-ai de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
strângea tare, în reprize, ca într-un joc între băieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în dreptul ochilor, ca și cum s-ar apăra de o lumină prea puternică, se apleacă ritmic și grațios când în dreapta, când în stânga, sugerând un soi de eschive în fața vieții care a căpătat brusc caracterul amenințătorului. Când același gest este făcut de o balerină, el are îndeobște o cu totul altă semnificație: eroina îl face cel mai adesea când este asaltată de declarațiile eroului și de caracterul lor impetuos (vizibil mai ales din brațele care se strâng brusc la piept și, de acolo, țâșnesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al unei măști japoneze. Corpul avea o gracilitate nespusă (părea că poți să-l iei în palmă și că, suflând asupra lui, urma să se desprindă și să plutească în aer ca un fulg de păpădie), cu inconfundabilul mers al balerinelor, iar umărul stâng se zbătea la intervale regulate ca și cum ar fi schițat la nesfârșit o tentativă ratată de zbor. Pleoapele, la rândul lor, păreau uneori că uită să se deschidă și trebuiau ajutate de o scurtă torsiune a gâtului. Toate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre Bobby și anume că de multe ori cînd Îi cerea bani ar fi vrut s-o poată săruta și că se culcase cu douăzeci și șase de prostituate, Începînd de la paisprezece ani și că, la Ica, Nana Portobeilo, o balerină care Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află Încetul cu Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ușor conținutul În palma ei. Erau niște ghiocei moleșiți. Căzură formînd o Împletitură fină de tulpini verzi. — Nu s-au rupt, nu-i așa? Întrebă el. — SÎnt frumoși! zise Viv, atingînd florile albe ca un mugur tare, rochiile lor de balerină. De unde i-ai luat? — Trenul s-a oprit patruzeci și cinci de minute, și aproape jumate din tipi au ieșit să fumeze. M-am uitat pe jos, și erau acolo. Mi-am zis... ei, m-au făcut să mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o pânză. Doctorul Noble, directorul școlii, specialist în orhidee, este implicat în actul hibridizării. Ține de petale o Dendrobium roșie, luxuriantă, și trece peste organele ei de reproducere o scobitoare acoperită de polen, luând-o cu binișorul, ca pe o balerină recalcitrantă. Pălăria galbenă cu borul lat este dată pe spate, lăsând să se vadă un scalp osos și o singură șuviță de păr cărunt. Este încruntat de-a lungul nasului sculptural și pare să nu observe sosirea lui Jonathan, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spus.. - Pe care nu ni le vom putea spune poate niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă, deschise ușa cu mare grijă. Calcă în vârful picioarelor, cu balerinele în mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i se părea mult mai frumos
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o carte, cum aș putea eu să ridic o fetiță? Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
taie chitanțe, să linieze borderouri, să vorbească mult cu lumea, să pună părul pe moațe (dacă mai știe cineva ce sunt moațele), să se dea cu lac pe unghii sau să facă fotomontaje. Așa că, până să visez că o să fiu balerină, cosmonaut, mecanic de locomotivă, inginer, arheolog și ehehe scriitor, am vrut morțiș să mă fac ba vânzătoare, ba funcționară, ba coafeză sau manichiuristă, ba fotomontatoare. Îmi părea pe atunci că pentru meseriile astea nu trebuie să-ți sfărâmi creierii, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos, ca ale unei balerine, numai că era un spațiu de vreo douăzeci de centimetri între vârfurile degetelor și dușumea. Am observat toate detaliile, i-am privit fața... Nu aveam cum să nu i-o privesc. Mi-am dat seama că trebuie să cobor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]