1,910 matches
-
Întâmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apropii de etajul Întâi. Ai un minut ? — Sigur. E glasul lui. Unde naiba... Mă Întorc nedumerită și Îl zăresc pe palier, la etajul de deasupra, vorbind cu Graham Hillingdon. Aproape Îmi sare inima din piept și mă prind repede de balustradă, ca să nu cad. Shit. Dacă s-ar uita acum În jos, m-ar vedea. De ce naiba trebuie să stea chiar aici ? N-are un birou impozant care-l așteaptă ? Oricum. Nu contează. Am să... schimb traseul. Cobor Încet cele câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu toții spre apartamentul nostru, Îmi dau pentru prima oară În viață seama cât de Înguste sunt scările, cum vopseaua crem de pe pereți s-a scorojit de tot, și cum covorul miroase a varză. Jack locuiește, probabil, În ditamai căsoiul. Cu balustradă de marmură și tot tacâmul. Și ce dacă ? Nu putem avea cu toții marmură. Oricum, probabil că e groaznic să stai acolo. E rece și amplifică orice zgomot. Și probabil că aluneci tot timpul și se ciobește destul de ușor... — Emma, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul foarte bine Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai multă vreme, undeva unde nu pare să mai ajungă nici durerea, nici umilința de a fi un boșo. Ceea ce eu niciodată, niciodată, niciodată n-am să accept! Să ajung un boșo! Măcar din seara când Mihnea a căzut de pe balustradă, am văzut că poți trece dintr-o lume Într-alta, În cinci ori În treizeci de minute... Am fi avut cozonaci și anul acesta, dacă făceam rost de tot ce ne trebuie și dacă mai trăia Buni, ea le știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îmi aduc aminte de Mihnea și-mi spun: lasă, ai răbdare, Înghite-o și p-asta, oricând poți să treci dincolo, În cinci ori În treizeci de minute, cum s-a Întâmplat de fapt cu Mihnea, atunci când a căzut de pe balustradă. N-am povestit nimănui asta, nici măcar Dianei, și la ancheta de la Rectorat am răspuns la Întrebări, doar atâta. Dar de-atâtea ori am Încercat să-mi imaginez cum ar fi fost dacă eram În locul lui. Deci... * Să fii Mihnea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
jur, nimeni, În afară de tine, Mihnea să nu-l asculte pe Gimmi cum se dă mai departe mare șmecher, cu amănunte la ce se pricep Luminița și prietena ei. Și atunci, ție, Mihnea, să-ți vină ideea cretină să mergi pe balustradă din camera voastră până În balcon la Lumi, să te faci omul invizibil: The Invisible Man cu Michael Cretzu, melodia ta preferată, Mihnea. Și să Începi să te dai mare și tu, cum o să ajungi tu, mergând numai pe balustradă, până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe balustradă din camera voastră până În balcon la Lumi, să te faci omul invizibil: The Invisible Man cu Michael Cretzu, melodia ta preferată, Mihnea. Și să Începi să te dai mare și tu, cum o să ajungi tu, mergând numai pe balustradă, până În cameră la Lumi, să poți să vezi ce se petrece, azi, pentru că e miercuri, zi de Cinematecă. * Ești Mihnea deci, ești matol și te grăbești, cu limba Împiedicată, să Întrebi: Câte camere sunt... de aici... până la fete? Sunetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ele țigări... — Mai bine te-ai duce În pat, dacă dă portarul peste tine, În halul În care ești, ăia suntem! — Ce treabă am eu cu portarul? Eu o să merg din balcon În balcon, n-ați văzut ce lată e balustrada? Lacună În text. În repriza următoare, Mihnea privește cu nespus regret cutia de carton goală În care s-a aflat mâncarea trimisă de grijuliii lui părinți: cojile de toate felurile, de plastic, de la salamul de vară, de ouă, de la ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frig În plus, că și așa se dă insuficientă căldură, abia s-a dat căldură. Iar cum foarte puțini dintre cei care au locuit Complexul În istorica lui existență au Încercat să treacă dintr-un balcon Într-altul mergând pe balustradă, nici unul dintre cei de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dacă cineva crede că doar dintr-atât m-am pilit, a strigat Mihnea, să meargă cu mine afară, să se convingă ce excelent pot să trec eu din balcon În balcon, până la a doua cameră de aici, doar mergând pe balustradă. Vine sau nu cu mine cineva să mă vadă? Are sau nu curaj cineva să pună prinsoare că sunt În stare să ajung de aici până În cameră la Lumi, mergând doar pe balustradă? * Se poate presupune că până și Cătălin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doua cameră de aici, doar mergând pe balustradă. Vine sau nu cu mine cineva să mă vadă? Are sau nu curaj cineva să pună prinsoare că sunt În stare să ajung de aici până În cameră la Lumi, mergând doar pe balustradă? * Se poate presupune că până și Cătălin obosise să-l tot trimită În șuturi pe recalcitrantul băutor novice până În colțul său de pat, de aceea, În gălăgia din cameră, bolboroselile lui Mihnea nici nu au fost auzite. Iar fumul stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În halul În care e, n-are ce să-i strice! Așa că, dorind poate din ce În ce mai puțin să vezi ce se Întâmplă la Luminița În cameră, clătinându-te, abia stăpânindu-te să nu vomiți, tu, dragă Mihnea, te-ai urcat pe balustradă și, când te-ai dezmeticit, după câțiva pași ai descoperit că era mult mai Îngustă decât Îți imaginaseși și că până jos distanța era mult mai mare. Strangers by Night a lui C.C. Catch Îți umbla prin minte și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai ajungă până la tine, clar repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați-l, bă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nedespărțită, nimeni nu știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-aș fi putut striga, l-aș fi tras de pe balustradă, jos, pe balcon, și, dacă ne-am fi Încăierat, ceilalți ar fi sărit să ne despartă. A trebuit să-i ascult, de ce? Să mă duc după țigări, de ce fac asta Întotdeauna? Și, când mi-am făcut loc printre cei strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Școală, iar se refăcea ancheta morții lui Mihnea, se Întorseseră babacii lui Gimmi de-afară și presau să se rezolve odată, să ne reprimească În facultate, că nu-i vina noastră că s-a pilit Mihnea și a căzut de pe balustradă. Penibil, penibil să ajung să mă bucur că presează babacii lui Gimmi, dar asta trebuie să recunosc, sunt un pigmeu, un nimenea, un nimic, chiar am așteptat cu inima cât un purice răspunsul de la Rectorat, poate În toamnă intrăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frumos, visează-mă pe mine. Și alte texte care te lasă mască, doar că eu le-am dedus, pentru că, deși aveam urechea lipită de ușă, el vorbea nemțește, limbă din care făcusem doar patru lecții când a căzut Mihnea de pe balustradă și pe toți care eram la cheful din camera de cămin ne-au dat afară. * Așa că până la urmă am ales să fiu el, chiar dacă pentru asta trebuie să ajung un boșo. Dar În schimb o să am un video, numai al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și zâmbitor. O să închei pacea!” Kutuzov se descărcă izbucnind, dintr-odată, într-un hohot zdravăn de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
erau stâlpii dintr-o bucată, sfârșind acolo unde se isprăvea lungimea trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii roșii și inflamați, semn clar că, la un moment dat, plânsese. Acum însă se liniștise. Atenția îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dușmanul de moarte. Ce vrei? Alison se simțea deja penibil, dar când și-a dat seama că nu avea să i se permită să depășească spațiul holului, a început să se simtă și mai prost. Așa că s-a sprijinit de balustrada scărilor. —Am venit să port cu tine o discuție matură. Nu mai spune! a exclamat Sofia ridicând o sprânceană neagră, pensată subțire. Ochii de un maro întunecat o studiau pe Alison cu o privire batjocoritoare. —Și despre ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a amintit pentru ce ne aflam acolo. „Nu plănuisem noi să ne uităm la femei?” „Sigur că da.” „Atunci, de ce pierdem vremea cu trăncăneala?” Șezând pe smoala muiată de căldură, lungeam gâtul cu băgare de seamă, ca să privim peste balustrada terasei. Ne crescuseră ochii în cap cât farfuriile. De cealaltă parte a străzii, blocul nostru lumina ca un pom de Crăciun, pretutindeni ferestrele stăteau larg deschise, o adiere de vânt pătrundea prin perdele. Dorin și-a aprins o țigară. „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Einstein. Și profesorul vostru de chimie spune așa?” „Nu, el spune altfel: folosiți-vă materia cenușie sau vindeți-o.” „Hm.” „Hm.” „La etajul cinci se întâmplă ceva. Repede.” „Unde? Unde? Fă-mi loc! Loc!” „Cum adică, să-ți fac loc? Balustrada are o sută cincizeci de metri lungime. Și, afară de asta, femeia a tras draperiile. Ghinion.” „Hm.” O vreme am rămas tăcuți. „Fii atent. Cei din stânga se ceartă. Ei se ceartă și de aici nu se aude nimic”, a băgat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de pe hol, a pus ibricul cu apă la fiert și a început să-și pufăie pipa. „Omul ăsta e mereu singur, nimeni nu-i calcă pragul.” „Ce vrei, e bătrân.” „Nu dă nimănui bună ziua.” Ne-am așezat, rezemându-ne de balustradă. După câtva timp, am privit cerul, unele stele pâlpâiau, altele păreau că-și schimbă culoarea. „Tu știi de ce pâlpâie stelele?” „Nu.” „Nici eu. Dar uneori mi se pare că una din ele se mișcă. Mă uit mai atent și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]