7,201 matches
-
că se va întrema el, până la viitoarele alegeri europarlamentare. Fiindcă nu strică niciodată părerea unui expert, Libertatea îți spune ” Unde le place femeilor să fie sărutate”. Mare lucru în plus față de ceea ce știam, nu am aflat: urechi, ceafă și, ce banal, față. În schimb, există și ” Locuri unde ar trebui să o săruți doar după ce întrebi: înainte de a o săruta pe picioare și pe fund ar trebui să știi dacă îi place acest lucru”. Ce întrebări își pune lumea, în privat
Ziare, la zi: Cristi Tabără intră în partidul lui Dan Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/27990_a_29315]
-
amestecă și se țin la frigider, punând o linguriță pe zi în ceai și cafea. După 2 săptămâni, se dă o căciulă de bani pe un control medical la New York, unde medicii nu greșesc diagnosticul, să-i spună cancer unei banale mastite, care trece de la sine. Gândul titrează ”Exclusiv. VIDEANU: ANALIZĂM REDUCEREA COTEI UNICE LA 10%. BOC: SĂ LĂSĂM SCENARITA”. Că se contrazic doi demnitari, asta nu mai miră pe nimeni. Dar faza cu cota de 10 la sută am mai
Ziare, la zi: EvZ speră că s-a deschis sezonul la boci () [Corola-journal/Journalistic/28022_a_29347]
-
apuce, dau să cad pe spate înapoi afară, în valuri. Ca fulgerul mă sageată un gând sinistru: un atac de dambla!... Sunt pierdut!...”. Evident, erau niște bieți sâmburi de măslină pe care nefericitul a alunecat. Să confunzi, însă, un accident banal și frecvent, mai ales pe străzi ca ale noastre, cu ce e mai rău înseamnă ori să fii peste măsură de nevricos, ori să trăiești în veșnica așteptare a catastrofei. A doua ipoteză e cea pe care personajele lui Caragiale
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
Explozivi, Substanțe Toxice din cadrul I.P.J. Timiș, ne-a anunțat că, la sfârșitul săptămânii trecute, la Jimbolia a fost surprins în flagrant Oliver Kapornyai, în vârstă de 23 de ani, pe când încerca să vândă mercur alb. Metalul lichid, conținut într-o banală sticlă, a fost cântărit: 5,160 kg, fiind cea mai mare cantitate descoperită în acest an în județul nostru. Percheziția la domiciliul lui Kapornyai a dus la găsirea unei grenade militare defensive și a unui cartuș cu glonț de calibru
Agenda2003-6-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280673_a_282002]
-
în România în atenția legiuitorilor, cu istorii stranii pe alocuri. De pildă, Ministerul Sănătății a încercat, în 2000, să pună tot ce are efect curativ în „aceeași oală” cu medicamentele, obligând la avizarea, de către Agenția Națională a Medicamentului și a banalului mușețel, după aceleași rigori care se aplică, spre exemplu, antibioticelor sau soluțiilor injectabile. Protestele specialiștilor (farmaciști, fitoterapeuți, medici specialiști în igiena alimentației) nu s-au lăsat așteptate: dacă mușețelul trebuie omologat, de ce nu s-ar întâmpla acest lucru și cu
Agenda2003-8-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280729_a_282058]
-
legăturile și iese din cufărul blindat. Dar am încă pe gît urmele mortale pe care mi le-au lăsat mîinile potrivnicului meu. Și, în conștiință, certitudinea că mă bucur doar de un răgaz, căința de a fi cîștigat un episod banal în bătălia iremediabil pierdută. Armistițiu Începînd de azi îmi retrag trupele de ocupație din viața ta. Renunț la toți invadatorii, de trup și de suflet. O să ne mai vedem la față doar în no man’s land. Acolo unde un
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
lapidar, viața lui Nicolae Radu este un lung șir de iaduri trăite pînă la exasperare, ca sub imperiul unei dușmănii ce i-a fost hărăzită prin ingratitudinea sorții. Sunt oameni care sînt osîndiți să atragă ura celorlalți în virtutea celor mai banale amănunte: o tresărire fizionomică, timbrul vocii, un capriciu de ținută sunt suficiente ca antipatia semenilor să se dezlănțuie. Făcînd parte din regnul damnaților la care aversiunea din jur a devenit condiție firească, Nicolae Radu posedă un temperament exploziv și deopotrivă
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
de administrație. Câteva asemenea daraveri au trecut în versurile din Oameni obosiți, ultimul lui volum de poezie, din 2008, pe care mi l-a dat în Poiană, pe ploaie. Parcă un singur poem, împărțit în mai multe secvențe, despre cotidianul banal și ucigător. Despre energia care ți se scurge printre degete, făcând sute de drumuri, îndeplinind sarcini mici și repetitive, absorbind griji care nu te slăbesc nici în somn. Și încercând mereu să te încadrezi în liniile morții, traducerea frisonantă pe
Liniile morții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2654_a_3979]
-
poată opera, dar e nevoie de banii ăștia pentru plata medicamentelor, a substanțelor pentru analize. fetiță nu plătește nici spitalizarea acolo. Selena are acum patru ani și jumătate și suferă de leucemie acută limfoblastică. Totul a început cu o aparent banală vitoză respiratorie și o umflatura la ochiul drept, în februarie 2009, tratată că pe o conjunctivita. Cum umflatura nu se retrăgea, iar ochiul stâng începea să fie afectat, și el. părinții fetiței au schimbat medicul. Au urmat alte analize și
Selena, un copil care luptă cu leucemia, are nevoie de ajutorul tău () [Corola-journal/Journalistic/26582_a_27907]
-
Hopkins. Căci Berryman, dincolo de tribulațiile existențiale și literare, rămâne poetul unei sinucideri anunțate, cu o poftă de viață exprimată atât de vital în poemele sale. Faptul că a reușit în 1972 s-o și facă nu este decât un fapt banal în analele poliției din Minneapolis; însă, cu certitudine, este, prin poezia pe care o scrie, cronica pre versuri tocmită a unei sinucideri prevestite, ca în teribilul Cântec vis 172: „Fața ta mohorâtă venea la masa mea Sinucidere./ Forța ta venea
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
la o procedură pe care numeroase alte texte o prezintă ca pe o oroare cotidiană a justiției penale romane. Evangheliile abundă în aceste detalii, coroborate, cu alte surse, care demonstrează că se bazează pe o realitate concretă, poate, câteodată, chiar banală. În cazul de față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul Iisus a fost preluat de gărzi și pregătit pentru execuție; mai întâi a fost transferat din pretoriu, unde ascultase sentința în curtea interioară pietruită - Lithostrotos - denumită în aramaică Gabbata, apoi i
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil al destinului uman limitat. Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el se petrece în nevindecabilă, atroce singurătate. Privirea scandinavă e legitimată
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
pasărea de slobod, întraripatu-mi duh Dădea ocol, în zboru-i, catargelor făloase; Plutea alene nava sub ceruri radioase Întocmai cum plutește un înger prin văzduh. Ce insulă-i aceasta? Cythera ni se-mbie! Țărmi altădată-n farmec și vrajă neîntrecuți, Banalul Eldorado-al flăcăilor trecuți. Priviți și luați aminte: acum e-o stâncărie. Ostrov cu dulci secrete și mândre sărbători, A anticei Venere mirifică fantomă Deasupra mării tale planează-n chip de-aromă Și răspândește-n suflet iubire și langori. O
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
trăsătură a prozelor scurte semnate de Ioan Matei rămâne privirea cinematografică, din plin exploatată și de prozatorii optzeciști. „Desantiștii” - Nedelciu, Iliescu, Teodorescu, Cușnarencu, Cristoiu, Groșan etc. - aduceau în prim-plan cotidianul mărunt și cenușiu, propunând o topică inedită unor segmente banale. În plus, la ei, o explozie încântată de sine a inovațiilor formale. Ioan Matei păstrează și perfecționează pe cont propriu obiectivul auctorial coborât la nivelul micro-evenimentului, dar îmi pare mai puțin interesat de experimente. Deși dau impresia de spumos, de
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
șarjă, sarcasmul nu pune la zid. Rezultă o radiografie nu lipsită de umor, dar cu tușe tragice, căci micșorarea omului e stridentă. Tot astfel în Viața pe bază de abonament. În fine, Gara lui Zăman e o proză înfiorată. O banală inspecție la canton și o vorbă aruncată în răspăr: „Dumneata, domnule, habar n-ai pe ce lume trăiești”, se transformă în amenințare sumbră, neliniștitoare, dând prozei ceva din teroarea mocnită a nuvelelor caragialiene. face legătura cu proza optzecistă, dar ea
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Prin „stări sufletești, reflecții stârnite de diferite evenimente, relatări ale faptelor vieții” lor. Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde în supa vâscoasă a provincialismului cultural”. Nu e vorba de mine în articol, dar nu pot să nu mă cam recunosc. Întrucât ideea de capodoperă s-a perimat, era normal ca, prin
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
care li se poate scuza unor oameni care pierduseră tot, care urcaseră foarte mult sau, mai curând, căzuseră foarte jos. Însă vremea ambițiilor fără acoperire a cam trecut, lumea își dorește stabilitate, așa că acești agitatori fără rost ai unor povești banale și împlinite, în felul lor, sunt întotdeauna dați în vileag, lăsând comunitatea să-și reintre în matcă. Accentul nu cade pe dramă, pe vârtejul pe care-l poate isca, într-o existență oarecare, cine știe ce dezvăluire din trecut, cine știe ce dor de
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
investise banii într-un proiect nobil, un spital în China pe care, în cele din urmă, l-au închis comuniștii, alungându-l din țară. Prin comparație, cei doi soți realizează, încă o dată, falimentul propriului proiect, încununarea kitsch a unei vieți banale, de oameni care vor să se ridice, harnici, dar fără substanță. Finalul, ușor melodramatic, îi lasă căutând butonul care le-ar permite să ia ziua de la capăt. Firește, citite după mai bine de cincizeci de ani, povestirile se încarcă de
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
vreme, critica na făcut legătura cu volumele anterioare, deși autorul le reeditase parțial în două antologii. Așa se face că poezia lui din Însemnări a părut cu totul nouă. Ea nu era, propriu-vorbind, altceva decât aceea similiepică, evocând întâmplări aparent banale de viață, „trenul de Calafat”, navetiștii puhoi, „țărani cu pământ sub unghii” sau „profesoarele de franceză navetiste la cls.I, care fumează Kent printre papornițe și damigene”, din volumele anterioare. Doar tensiunea lirică le deosebea, excepțională în Însemnări, și, tematic
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
restricționată, administrarea lui fiind posibilă numai în spitale. Belgia a reglementat, în 1987, folosirea metamizolului doar cu prescripție medicală și a impus păstrarea preparatului la secțiunea otrăvuri Pentru români, medicamentul preferat și cât se poate de uzual împotriva durerii este banalul algocalmin. Atât medicii, cât și pacienții recomandă și folosesc cu încredere acest tratament, fără însă a cunoaște cu exactitate cât de periculos este medicamentul. Practic, algocalminul este atat de dăunător, încât a fost interzis sau drastic restricționat în foarte multe
Algocalminul, numai cu reţetă. Află aici cum poate provoca moartea medicamentul preferat al românilor () [Corola-journal/Journalistic/27180_a_28505]
-
cehoviană, excelent portretist și autor al unor certe capodopere de proză scurtă, pe care le veți recunoaște cu siguranță. Între zidurile Mănăstirii Pecerska din Pskov există (sau se formează) monahi excepționali, care-și ascund harismele sub vălul unei vieți aparent banale, și pe care naratorul îi evocă cu o „prefăcută” distanță jurnalistică, adeverind de la bun început că „tot ceea ce veți citi aici s-a petrecut în realitate”. Oricât de speculativă ar părea această idee, dacă am compara viața din Pecerska, așa cum
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
la curent. Cum vom arăta mâine? Ocarte a unui biolog contemporan încearcă să pună cap la cap descoperirile științei contemporane despre om și să pronosticheze evoluția speciei umane într-un viitor nu foarte îndepărtat. El pleacă de la constatări pe cât de banale uneori, pe atât de șocante. Condițiile de viață și alimentația au condus în toate țările dezvoltate la creșterea semnificativă a taliei, atât la bărbați, cât și la femei. Printre excepții: Coreea de Nord, unde talia medie este cu 20 de centimetri sub
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2723_a_4048]
-
prevestitor: «Plecați cu mașina? Plecați toți trei? Plecați în familie? Păi, nu vă mai întoarceți!». Tonul nu era nici amenințător, nici provocator. Exprima parcă o convingere. Evident că nu am răspuns nimic. Știam că ne întoarcem”. Iată un episod aproape banal din ultimul deceniu ceaușist. Firește că scenariul sună familiar pentru mulți dintre cititorii cu experiență. Valul masiv de emigranți din anii optzeci, cu derogare de la Centru, aduce cu un exod. Iar literatura exilului, astăzi, cel puțin, și-a epuizat stranietatea
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
mașina de scris și visam...” (p. 42) Cărtărescu învățase de la Dimov ce efect pot avea enumerările culinare, îi preluase inventarul de minerale, „utiliza” mijlocul de locomoție predilect al poeziei dimoviene - tramvaiul, făcuse o pasiune pentru toposul bucureștean și pentru universul banal, al lucrurilor mărunte din gospodărie. Dimov crease un teritoriu liric atât de subjugant din lucruri atât de comune, ale tuturor, încât, iată, vârful de lance al generației următoare de poeți fusese complet absorbit de el. Dimov pare să fi fost
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
În goana lor după senzații tari, românii au găsit un nou produs cu efecte halucinogene ce face ravagii printre consumatori. Noul drog nu este altceva decât banalul îngrășământ de plante ce poate fi procurat cu ușurință de pe internet. Numai în ultima perioadă la Iași au fost spitalizate trei persoane, după ce s-au intoxicat cu acest drog. Unul dintre tineri a avut nevoie de șapte ore de resuscitare
Îngrăşământul de plante, noul drog cu efect de cocaină al românilor () [Corola-journal/Journalistic/26187_a_27512]